Editorial post-electoral Cornel Dinu. Mascarada alegerilor, de la conu’ Iancu Caragiale la AUR

Cornel Dinu face o „radiografie” a mascaradei alegerilor, de la geniala „O scrisoare pierdută” a genialului Ion Luca Caragiale la perenele versuri tragice „Munții noștri AUR poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă”.

Din când în când, televiziunea română, înainte de alegeri, rereretransmite „O scrisoare pierdută” a vizionarului peren Ion Luca Caragiale. Am văzut capodopera asta de piesă de atâtea ori, încă de mic, la Târgoviștea formării mele educaționale.

Am savurat-o din nou în sâmbăta dinaintea alegerilor parlamentare, în excepționala distribuție din 1982: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Fory Etterle, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu și amicul Ștefan Cioranu, unic ca „cetățean turmentat”, în regia lui Liviu Ciulei. Ce actori imenși… și un regizor uriaș… Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecați…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Mascarada alegerilor, de la conu’ Iancu Caragiale și geniala sa „scrisoare pierdută” la „Munții noștri AUR poartă”…

Încercând o comparație cu serialele de neprivit de acum, în cap cu așa-zisul aureolat „Las Fierbinți”, care deformează realitatea satului românesc, prezența scenică a celor de acum este deprimantă calitativ. Buni, poate, doar de sufleuri…

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Și din ce în ce mai mult, decăderea valorică actoricească seamănă periculos cu aceea a liderilor la vedere ai partidelor, așezați tura-vura în fotolii parlamentare. Imaginați-vă, măcar un pic, ce capodopere ale hazului de amar necaz ar fi făcut conu’ Iancu de cei de azi…

Farfuridi Dragnea, Cațavencu Ponta, Zoe Dăncilă… sau Turcanu… sau Gorghiu… Dandanache Tăriceanu… Eee, la Băsescu e mai greu… Cetățeanul turmentat sau Ion din „Năpasta” dar fără Dumnezeu… Și câte asemănări înfiorătoare s-ar mai putea face…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. În ultimii 30 de ani, la noi se fură și cu „stânga”, și cu „dreapta”!

Consfințește sociologia umană că fără reguli, frică și interes natura instinctual comportamentală a omului este mai puternică decât rațiunea. Astfel se explică faptul că, în ultimii 30 de ani, la noi se fură și cu „stânga”, și cu „dreapta”… Bine-nțeles că de aici provine și cearta nesfârșită dintre ele.

Firesc, dați-mi voie să sper că un mic progres ar fi, la noi, dacă nu s-ar mai fura cu ambele mâini. Veritabile încropiri și politice, nici măcar băgate într-o posibilă cădelniță a botezului doctrinar.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Bietul Eminescu declama în conservatorismul său optimist, înfrânt de istorie: „Trebui să știm precis, și să le spunem răspicat, cu voința de a corecta cu orice mijloc nedreptatea istoriei față de noi… Dacă în trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi”… De parcă nu, de cele mai multe ori, ne-au impus-o alții…

Și când te gândești că, învrăjbit de la o fustă cu conu’ Iancu, acesta ne-a măsurat mult mai bine măcar prin optativul „Să avem și noi faliții noștri!”. …Doar în „pesă”, pentru că, în realitate, ambele genii, atât de diferite în scris, știau că nu acesta ne e destinul…

…Ci confuzia păguboasă, așa cum se poate afirma că este și rezultatul alegerilor parlamentare ce s-au petrecut. S-a votat, atât cât a permis COVID-ul, prin sancționare și de aici cu puține speranțe întru mai bine pentru neam.

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Blestemul trecerii de la „Prin noi înșine!” al Brătienilor la actualul liberalism sălbatic „Prin noi înșine numai pentru noi înșine!”

Social-democrația s-a cocoțat pe scara procentelor, dar n-are cum să ajungă din nou la „bucate”. Și pentru că, atunci când le-a avut, și-a renegat trecutul și n-a știut să profite de ele, rupând măcar firimituri reale de amăgire a populației.

…Și tăind din fașă, atunci când a avut puterea, Iohannismul sfidător nu numai al Constituției. Certificând, ca un blestem, trecerea de la „Prin noi înșine!” al Brătienilor la actualul liberalism sălbatic „Prin noi înșine numai pentru noi înșine!”.

Chiar dacă pare îndrumător de fizică de liceu, cred că a auzit de „selecția electivă care comandă puterea subconștientului”, după spusa germanului adevărat Hegel. Poate și de „Omul este un animal irațional, ținut în frâu de calitatea oamenilor care conduc statul” al lui Freud.

Tocmai aceste două percepte filosofice incontestabile ale cunoștințelor sale (sper!) tare îndepărtate ar trebui să-l facă să țină cont și de profesiunea de credință a fondatorului Băncii Naționale, olteanul Eugen Carada: „Pentru țară, cu oricine, oricând, împotriva oricui!”.

Mai ales într-o țară evlavios-creștină, în care, atâta timp cât ne apari atât de des intrând în biserică la Sibiu, nu poți să te așezi la orice masă, cu cei ce nesocotesc religia neamului, fără jurământ pe Cartea de căpătâi a moralei și istoriei creștine, Biblia. Să credem ceea ce știm și anume că și Satana se poartă în Casa Domnului?

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Cred că doar inocularea unei frici legale poate ajuta România să iasă din aceste mreje ale unei democrații „originale” haotice

Și câtă bâjbâială, ca o consecință firească, în desemnarea viitorului prim-ministru al țării, din ce în ce mai încercată de suferințele fizice și mentale ce o macină.

De ce și cum s-a ajuns aici, știe tot norodul. Atât de mult, dar și de retras în atitudini, fie acasă, fie în inadmisibila pribegie la care a fost împins de o conducerea tot mai… fanariotă!

Simt nevoia să precizez clar: cred că doar inocularea unei frici legale poate ajuta România să iasă din aceste mreje ale unei democrații „originale” haotice. Prea tânără, firavă și violată, cu prea multe sincope istorice ca să mângâie binefăcător soarta neamului.

Zice românul: „Paza bună trece primejdia rea”. Dar cine s-o facă? Oamenii de stat, providențial în stare de așa ceva la noi, apar rar, când cuțitul este deja la os.

Poate și de aceea s-a fâlfâit posibilitatea unui militar de carieră la conducerea guvernării. Cum au fost întemeietorul statului român, colonelul Alexandru Ioan Cuza, apoi prusacul cu înalte studii militare Carol I, trebuie amintit aici și mareșalul Alexandru Averescu, generalul și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial. Toți militari de carieră.

Ca și mareșalul Ion Antonescu, într-unul dintre momentele de cea mai mare cumpănă a neamului românesc. Cronica istorică adevărată în ceea ce-l privește se va rescrie, cu siguranță… Trecând și peste începutul testamentului său: „Ție, popor ingrat…”.

Într-un fel a exagerat… Nu poporul român l-a condamnat la moarte. „Vae victis” spune chiar el… Vai de cei învinși… „Dacă aș fi câștigat, aș fi avut statui în toate piețele orașelor”…

Mă rog, trebuie spus că am avut generali de toată isprava și în perioada ceaușistă. Se știu… Corneliu Mănescu, Ion Coman, Victor Stănculescu, Iulian Vlad… băgați și ei sub o glie în final nedreaptă…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Comparație cal(orică) între generalul Nicolae Ionel Ciucă și generalii armatei SUA

Într-o primă concluzie, n-ar strica un general la comanda administrației românești. Dar asupra domnului general Nicolae Ionel Ciucă planează și multe semne de întrebare…

A fost sau nu în bătălia de la Nasiriyah, căci finul generalului Dobrițoiu, veritabil șef de cadre al nașului, nici măcar cu… țoiul!, încurcă și data, și împrejurările, și chiar anul?!

Apoi, domnule general Nicolae Ionel Ciucă, aveți conștiința curată că fiind unul dintre acei foarte mulți generali români al căror număr îl depășește pe cel al generalilor din SUA, ați apărat interesele camarazilor pensionari?

Și pentru că bine-întrupatul general Colin Powell e tare slăbuț față de dumneavoastră, ca și mai toți generalii din armate adevărate, credeți că dacă mai era cavalerie, vi s-ar fi găsit un cal pe măsură?

În vehicule blindate nu vreau să-mi imaginez dacă v-ați putea strecura, până la căderea petei de… „Trabant” și peste dumneavoastră…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Atenție la Ursul de la Răsărit: nu-i place AUR-ul nostru, dar l-ar îndesa în beciurile lui…

În final, despre surpriza „AUR”, deocamdată puțin. Era bine dacă începeați cu începutul: „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă”. Și vrem să-i apărăm!

Sunt convins că ocupați o poziție mai mult decât necesară în spectrul nostru politic, ca și în cel european. Și că în spatele formațiunii voastre politice sunt intelectuali patrioți rasați. Și buni români din „servicii”, care servesc țara și nu pe ei înșiși.

Dar nu mai aduceți la vedere aprinzători de lumânări la oameni vii și mai ușor cu unirea cu Basarabia… Ne dă Ursul de la Răsărit o labă de iese la vedere cel puțin făina din Bobby Păunescu…