Editorial răsucit istoriografic Cornel Dinu. Nea Mișu Șora, comunistul „vopsit” publicitar

O întâmplare ca o frunză a toamnei care se încăpățânează să nu cadă, deși i-a trecut vremea și a „murit” demult, este agasanta strigare pusă în gura demult compromisă a filosofului Mihai Șora pe toate canalele de televiziune. Într-o ritmicitate aproape la fel de mare ca efect cu a celebrei picături de tortură chinezească.

Editorial răsucit istoriografic Cornel Dinu. Nea Mișu Șora, comunistul „vopsit” publicitar

I s-a descusut biografia și pe fața cominternistă, și pe dosul ce-l sărută acum, ca democrat avid să ne servească libertatea de care zice că am avea nevoie și acum. Răpită poporului nostru și de el, din birourile Anei Pauker, unde lucra cu sârg și dragoste de puterea „roșie” a vremii. Din care s-au creat Canalul, Aiudul, tortura de la funest-celebra închisoare „de reeducare” Pitești și alte caverne menite să distrugă filonul național românesc prin scorneala criminală a luptei de clasă nivelatoare de spirite și personalități spre o egalitate a „tutulor”, evident utopică.

Mă surprinde că avându-i profesori pe patriarhii naționalismului creștin românesc, Mircea Eliade, Mihai Vulcănescu, Nae Ionescu, cel mai bogat spion al Germaniei de la noi, plătit de concernul „Farben Industrie”, după Primul Război Mondial, a ales să slujească așa-zisul socialism de la noi, o formă agresivă de export a bolșevismului în Europa. Poate din convingere, dar la atâtea schimbări de păr pe care și le-a comandat, ca să-i fie traiul îmbelșugat, mai degrabă din apucături de intelectual „Gică Contra”, c-așa „dă bine” în vremuri de restriște.

Editorial răsucit istoriografic Cornel Dinu. „Exemplul” educatorului de cominterniști Gheorghi Dimitrov, bănuit că a incendiat Reichstagul

Nu-i singurul intelectual de acest gen cameleonic în istoria zbuciumată a jumătății secunde a secolului trecut în încercata noastră Europă. Bulgarul Gheorghi Dimitrov (1882-1949), student eminent la Berlin (ca și „mandarinul valah” Petre Pandrea 1904-1968), socialist incontestabil, din convingere, bănuit că ar fi fost unul dintre provocatorii care au incendiat Reichstagul, „casa” parlamentului german, în 27 februarie 1933, care a dat, printr-un efect de bumerang, cea mai bună motivare cancelarului Adolf Hitler să arunce în pușcărie mii de comuniști.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Asta nu l-a împiedicat pe Dimitrov să-și desăvârșească învățăturile socialiste ca educator de cominterniști balcanici la Moscova. Trecând prin învățăturile lui și al nostru român (!) de tristă amintire Teohari Georgescu (1908-1976), sinistru ministru de interne al României între anii 1945 și 1952… Dimitrov a fost „rezolvat” și trimis în sicriu acasă de la Moscova în 1949, după un an de la punerea de acord cu tot al nostru „avocat de leproși” Petre Pandrea, pentru a face din Balcania o zonă neutră politic, după modelul Elveției.

Editorial răsucit istoriografic Cornel Dinu. Un caz aparte de răsfăț în răsuciri de crezuri politice a fost sclipitorul scriitor italian Curzio Malaparte

Și incontestabilul om de mare anvergură culturală André Malraux (1901-1976) a trecut pe la Moscova. A simțit că nu-i de bine pentru Franța sa și, împreună cu generalul Charles de Gaulle (1890-1970), au creat „Uniunea Democrată pentru Republică”, partid care a dat și mai mare strălucire țării lor peste veacuri. Și nici măcar nu s-a întors să-l salute pe „comunistul à la française” Maurice Thorez (1900-1964), secretar-general al Partidului Comunist Francez în perioada 1930-1964…

Un caz aparte de răsfăț în răsuciri de crezuri politice a fost scriitorul sclipitor Curzio Malaparte (1898-1957). Italian get-beget de la naștere, cu nume de botez… Kurt Erich Suckert! Aventurier de profesie, a terminat Universitatea Sapienza din Roma, legată și de Vatican. Fascist declarat în slujba lui Mussolini după 1920, teoretician al fascismului integral, în 1931 a publicat „Tehnica loviturii de stat”, unde?, tocmai în… Franța (sâc!), unde s-a specializat și al nostru Șora peste câțiva ani de atunci. Carte în care i-a atacat pe Hitler și pe Mussolini al lui, așa că s-a ales de la „Il Duce” cu un arest de cinci ani în insula Lipari. De unde, printr-o nouă răsuceală, a scăpat după numai câteva luni, cu sprijinul ginerelui dictatorului, contele Galeazzo Ciano, ministrul de externe. Care l-a mai și plătit pentru a face… propagandă regimului!

A „fluierat iar în biserica” lui Mussolini și a mai fost închis în 1938, 1939, 1941 și 1943 la închisoarea „Regina Coeli”. Trimis pe front în calitate de corespondent oficial al ziarului „Corriere della sera”, nici nu a ajuns pe front, dar a trimis „corespondențe de război” celebre, din… luxoasa lui vilă din insula Capri! Apoi, deși a participat, se zice că tot din vila sa, la acțiunile grupurilor de rezistență comunistă ale partizanilor, i s-a refuzat intrarea în Partidul Comunist Italian. S-a reorientat și s-a lipt repede, plecând în China, de regimul lui Mao Zedong, devenind comunist cu acte în regulă! Și, hai că am obosit, pe scurt, a sfârșit în urma unei tuberculoze galopante, împărtășit prin convertirea la catolicismul Vaticanului din facultate…

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Editorial răsucit istoriografic Cornel Dinu. Astea suciri și răsuciri în politichia Europei, nea Mișule, nu ale matale!

Astea suciri și răsuciri în politichia Europei, chipurile de convingeri!, nea Mișule Șora, nu ale matale! Cam puține, zău! Iar Curzio are capodopere de imagistică literară. „Kaput” și „Pielea” au făcut senzație și la noi. Și mai are vreo zece cărți superbe… Iar acum, la sesesesenectute, nea Mișule (apelativ de birjar în Târgoviștea mea de altădată…), te-ai dat cel mai rău în stambă, acceptând să debitezi tot felul de inepții într-un clip publicitar (!) al lui eMAG, terorizant pentru tot neamul nostru.

În spatele căruia se zice că ar fi nimeni altul decât „disidentul” de paradă din statul paralel, la a cărui înființare a participat cert și prin filmulețele ce ni le prezintă, Sebastian Ghiță. M-am luptat, eu cu mijloace corecte, la baschet, când eram președinte la Clubul Sportiv Dinamo, vreo doi ani, cu „Asesoftul” lui. Mi s-a transmis, aparent civilizat, că „N-ai șanse, tipul e deja luat de noi!”. Nu este nicio greșeală, „tipul”, nu „titlul”! Clar, nu? Iar eu, cum mi-e felul, am ieșit „la bătaie” cu „tipul” respectiv înfiat de „ochii albaștri”… și mai rău… adică mai de „sus”… Firesc, am fost schimbat… în 2000… Iar cel care a venit după mine președinte la Dinamo, cu ochi ca ai „lor”, a colaborat de minune cu „ostracizatul” Ghiță. Se spune, cu argumente, că i-ar fi vândut ulterior un titlu de campion la baschet „adoptatului”. E o… bagatelă la cât măcar nici nu cred că și-a numărat în poală pentru cât te-ai compromis definitiv cu mascarada în care apari, „cocoana” cu care coabitezi spre lichidare, coane… pardon, nea Mișule Șora!