Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Amurgul lui Pele, precocitatea lui Pele

La începutul lunii decembrie, după calificarea Braziliei în sferturile CM din Qatar, Răzvan Ioan Boanchiș a scris un editorial în cinstea marelui Pele.
29.12.2022 | 23:15
Editorial Razvan Ioan Boanchis Amurgul lui Pele precocitatea lui Pele
Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Amurgul lui Pele, precocitatea lui Pele. FOTO: hepta.ro
ADVERTISEMENT

Sportul mondial e în doliu, după ce brazilianul Pele, poate cel mai mare fotbalist din toate timpurile, a murit la vârsta de 82 de ani, răpus de o boală necruțătoare. La începutul lunii decembrie, după calificarea Braziliei în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Qatar, cunoscutul editorialist Răzvan Ioan Boanchiș i-a adus un omagiu „Perlei Negre”, aflat în suferință pe patul de spital, articol pe care vi-l redăm integral.

Răzvan Ioan Boanchiș, omagiu pentru Pele, după calificarea Braziliei în sferturile Cupei Mondiale

Brazilia i-a dedicat victoria lui Pele, aflat la asfințit. Nu știu pe ce loc s-ar afla Pele, între primii cinci fotbaliști ai tuturor timpurilor, oamenii trecuți de 70 de ani consideră că pe primul loc, iar această controversă e frumoasă pentru că nu se va sfârși niciodată.

ADVERTISEMENT

Ceea ce trebuie să știm toți e că niciun fotbalist din lume n-a obținut cât Pele până la majorat. În 1958 a ieșit campion mondial. Avea 17 ani. A dat două goluri în semifinală și două în finală.

O asemenea performanță depășește orice ramură sportivă, chiar și gimnastica, unde precocitatea era, mai ales în anii ’70 – ’80, aproape o condiție, nicidecum o raritate. Forțând nota, Pele te duce cu gândul la Mozart, despre care se zice că, atunci când avea șase ani, a concertat în fața Mariei Tereza.

ADVERTISEMENT

Dacă Mozart ar fi rămas la chestia asta, nu s-ar fi vorbit despre geniu, ci despre o dexteritate. Dar pe urmă a compus.

Același lucru a fost cu Pele. A ieșit campion mondial și în 1970, jucând în campionatul brazilian, unde e mai ușor să te ratezi decât să te menții, fiindcă tentațiile sunt mai mari și mai dulci chiar și decât cel mai spectaculos fotbal din lume.

ADVERTISEMENT

Precocitatea e bună, dar depinde ce faci cu ea. Pele și-a administrat-o admirabil. Rău e când vor unii să o folosească. Exact cum s-a întâmplat la noi cu absurda regulă U21, pe care au impus-o și comuniștii, dar au lucrat mai inteligent, adică de la Divizia B în jos. Când am pus în valoare precocitatea, fară să abuzăm de ea, rezultatele au fost excelente.

Exemplul Steaua București

Dobrin a debutat la 15 ani în Divizia A, Balaci la 17 ani în națională. La Guadalajara, în 1970, i-am avut titulari pe Dumitru (20 de ani), Dinu și Dumitrache (22 de ani), iar căpitanul echipei naționale, Lucescu, avea 25 de ani neîmpliniți.

ADVERTISEMENT

În 1986, golurile Stelei din finala CCE le-au marcat Lăcătuș (22 de ani) și Balint (23 de ani). În apărare a strălucit Belodedici (22 de ani neîmpliniți). După șapte luni, în finala Supercupei Europei, unicul gol al Stelei a fost marcat de Hagi (22 de ani neîmpliniți și juca de patru ani în echipa națională).

Pe acești internaționali străluciți nu i-a băgat în teren buletinul, ci anvergura mondială. Fotbaliștii noștri vechi au realizat câte ceva înainte să vorbească.

Conducătorii de azi vorbesc și n-au făcut nimic. În cazul acestor ageamii emeriți diagnosticul ar fi senilitate precoce.

ADVERTISEMENT