La toate Campionatele Mondiale vedem mari meseriași în explozie sau în declin și speculanți ai jocului de echipă. Cristiano Ronaldo nu lasă în urmă un titlu de campion mondial, dar cu siguranță o vor face câțiva fotbaliști care n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi alergat pe lângă Messi, Modric sau Mbappe.
Frumos ar fi să câștige Marocul, fiindcă l-am omis pe En-Nesyri dintr-o enumerare în care sunt convins că nu l-ar fi băgat nici familia lui.
Dacă era român, Cristiano Ronaldo vedea Mondialul din Qatar la televizor sau din celulă. În urmă cu patru-cinci ani a luat doi ani cu suspendare pentru că a fentat fiscul spaniol cu 20 de milioane de euro. Cei opt oameni din Dosarul Transferurilor de la noi – peste 30 de ani de pușcărie pentru două-trei milioane.
A doua zi după ciuruiala din Dosarul Transferurilor a fost rezolvat și fotbalul românesc. A ajuns cine a ajuns și cum a ajuns la federație. Cristiano Ronaldo a fost respectat.
A obținut totul pe cont propriu și aproape totul (n-a luat și titlul mondial, aia e) pentru Portugalia. Și în cazul lui putem vorbi despre o mică ratare, dar e vorba despre ratarea cu statuie.
La campionatele mondiale s-au întâmplat lucruri mai grave decât eșecul lui Cristiano Ronaldo, însă fotbalul are memorie scurtă.
Aduceți-vă aminte că Brazilia a fost învinsă cu 7-1 de Germania, în 2014, în semifinale. Pe teren propriu. Atunci, antrenorul Scolari a trimis în teren 11 badigarzi, iar Brazilia și-a pierdut specificul național.
A recuperat ceva din el după meci. A recuperat puțin, două elemente: sminteală și smiorcăială. Lirismul gratuității se oxidase de mult, de pe vremea lui Socrates.
Fotbalul e nedrept. Cristiano Ronaldo a marcat la cinci campionate mondiale și acum a ajuns o știre de săptămâna trecută.