Putem scrie și azi despre Cupa Mondială, după o asemenea finală subiectul nu se epuizeazaă. Cum o fi să-ți vină Cupa Mondială acasă în Săptămâna Crăciunului? Și să o aduci dintr-o țară musulmană. Se pare că ecumenismul are șanse (și alea sunt mici) doar pe terenul de fotbal.
Messi n-a demonstrat doar că este cel mai mare fotbalist al acestui secol. Prin felul în care s-a dăruit echipei, mi-a adus aminte de fotbaliștii vechi, de bătrânii soldați ai echipelor nationale. Foarte mulți fotbalagii născuți după 2000 și-au încărcat stigmatul codului de bare în tatuaje.
Messi are și cui să se dăruiască. În Argentina, nu-i înjură nimeni pe Messi, Maradona, Kempes. Noi credem că ne spălăm nerealizările dacă îl coborâm pe Hagi printre înjurăturile noastre.
Finala asta – cea mai spectaculoasă din istorie – a mai demonstrat ceva. Că fotbalul este cel mai frumos sport. Pentru mine – deci nu înseamnă că am dreptate – celelalte sporturi sunt discipline complementare.
Scuze, nu vreau să mă fac simpatic. Scriu ce cred. Fotbalul este, totodată, sportul cel mai expus riscurilor. Pe terenul de fotbal au murit mai mulți oameni decât în sporturile de contact disputate în ringuri.
Sigur, fotbalul e frumos si eroic dacă-l știi și dacă îl joci, nu dacă îl interpretezi cum fac eu acum, dar o fac și mulți fotbalagii. M-am uitat ieri cinci minute la un meci de-al nostru și am remarcat un jucător fentos. Mi-am zis „e bun, e foarte bun, e cel mai bun. E născut să fie călușar.” Nu-i dau numele fiindcă vine Crăciunul.
Și tot fiindcă nu mă interesează să fiu simpatic, o să scriu că, după mine, cel mai bun fotbalist al finalei a fost Mbappe. Dar așa e fotbalul, câștigătorul ia totul.
Bine că nu e război. După război nu, nu, nu vă grăbiți! Nu se arată multi viteji. După război, învingătorilor li se fac statui, iar învinșii sunt terfeliți în cărțile de istorie.
Si mi-a mai plăcut ceva la finală, mă rog, după finală. Discursul lui Macron din vestiarul Frantei. Nu e politicianul meu preferat, nu prea înțeleg cum e să te însori cu bunica, dar este cel mai bun orator dintre președinții de azi. Macron se exprimă fastuos, are adjective și se deosebește total de parțial eclozații din politica noastră, care vorbesc cu “e OK”, “nu e OK”, “așa e mai OK”.