Nu sunt doar doua Craiove în SuperLiga. Conflictele și taberele sunt mai multe decât războinicii simpli.
Universitatea Craiova a învins FCSB. Ar fi un bun prilej pentru domnul patron Rotaru să-și vadă doar de afacerile sale. A ales bine antrenorul.
Rădoi e băiat deștept. Dar problemele domnului Rotaru nu apar când alege antrenorii. Problemele apar când îi dă afară sau îi face să plece.
I-a avut pe Pițurcă și Cârțu. Sorin Cârțu și Săndoi au luat echipa de la retrogradare, au dus-o în cupele europene, iar domnul Rotaru le-a zis pa. Mai e o problemă legată de Sorin Cârțu. Fotbalistul Cârțu a luat campionatul, a jucat în cupele europene și în echipa națională.
Antrenorul Cârțu a caștigat campionatul, a fost în cupele europene cu mai multe echipe și a stat pe banca unei formații din străinatate. Și atunci de ce a fost pus președinte? Dacă nu mai antreneaza, îl pui director tehnic.
Am și o poveste cu domnul Rotaru. Aici „poveste” poate fi în sens strict de basm. Și poate că povestea a mai apărut în presă și eu n-am aflat.
Se zice că multilateralul domn Rotaru a plonjat în oceanul cunoașterii fotbalistice și a făcut analiză unui meci disputat în nocturnă. Imediat și-a dat seama că pe un jucător advers nu îl ținea nimeni. Observația ar fi fost corectă, dacă filmarea pe timp de noapte nu i-ar fi jucat feste.
Nu era un adversar. Era o umbră. O umbră la propriu, nicidecum o umbră în sens metaforic. Se profila o umbră pe gazon. Bârfitorii pretind că domnul Rotaru s-ar fi supărat pe cameraman, fiindcă acesta ar fi trebuit să filmeze dintr-un unghi de 65 de grade. Nici 60, nici 70. Fix 65.
Poate că nu-i adevărat ce am scris, poate că am fost mințit și îi datorez scuze domnului Rotaru. Dar într-o lume în care autenticul depășește ficțiunea, asta ar însemna că mincinosul meu să aibă o fantezie demnă de Premiul Nobel.
Sud-americanii realismulului magic (Garcia Marquez, Borges, Vargas Llosa) erau băieți de mingi pe lângă mincinosul meu.