„Tinerețea nu e un merit, bătrânețea nu-i o vină” și „Ooof, dacă tinerii ar ști, ooof, dacă bătrânii ar putea” sunt două expresii care ar trebui să ne dea de gândit – nu să ne îndemne să scriem comentarii jignitoare pe Facebook – după ce lui Lucescu i s-a făcut rău la antrenamentul de la Mogoșoaia.
Dar n-a spus nimeni că în ultima campanie de calificare a echipei naționale, Lucescu s-a dăruit mai mult decât unii jucători cu 55-60 de ani mai tineri decât el. Lucescu antrenează la cel mai înalt nivel de aproape 50 de ani. Celor mai mulți jucători români le trece timpul după cinci ani. Nu vreau să ofensez pe cineva. În situația asta au fost și mulți fotbaliști uriași. Dumitrache, de pildă, a strălucit între 1969 și 1972. Răducioiu a avut doi ani excelenți, 1993 – 1994, când a înscris 9 goluri pentru națională în preliminarii și 4 la campionatul mondial din SUA.
Din ce a povestit Ovidiu Ioanițoaia, am înțeles că momentul de cădere fizică a lui Lucescu a avut loc atunci când îi certa pe doi jucători (altfel foarte buni), care se poziționaseră nefericit la golul înscris de turci. E o atitudine emblematică pentru un specialist în tectonica fotbalului de talia lui Lucescu. Tot caracteristică a lui Lucescu e și patima cu care a vrut să îi corecteze pe acești fotbaliști pe care știa că nu îi va mai antrena. Așa ceva se cheamă „Mai mult decât o victorie” – titlul unei cărți a lui Victor Bănciulescu, un gazetar sportiv de pe vremuri.
Despre „Du-te la pensie, Lucescule!” îmi e lehamite să scriu. Lucescu aude chestia asta de vreo zece ani. Și unde? Într-o țară cu respect minim pentru senectute. Și nu mă refer la situația materială a persoanelor venerabile, ci la felul în care sunt privite de cei care cred că lumea a început după anul 2000. Dacă te iei după ăștia, e bătrâior și Hagi la 61 de ani.
Când Hagi va avea 65 de ani, acești domni de o rară politețe (ce-i al lor e al lor, să recunoaștem) îl vor lua cu „Lasă-ne, tataie!”. Dar nu vor transmite acest mesaj delicat doar cei care nu l-au prins pe Hagi jucând. O vor spune și ăia care nu l-au văzut pe teren nici măcar pe Mutu. Lumea a început cu ei, nu știați? Dacă le povestești că Lucescu a fost considerat și prea tânăr pentru a fi selecționer, te iau de nebun. Da, Lucescu a antrenat naționala când avea 36 de ani.
Bravo, băieți! Să „implementăm” (odios verb!) în fotbalul românesc modelul politic al Franței! Macron – 49 de ani, primul ministru – 39. Macron e spre sfârșitul celui de-al doilea mandat. Pe primul l-a obținut la 40. Și totul e minunat în Franța, mai puțin nivelul de trai (chirii la nivelul salariilor) și siguranța pe stradă. Fiind fotbal, nu politică, putem coborî media de vârstă. Următorul antrenor al naționalei să aibă 16 ani. Și două corigențe pe vară, că Lucescu a citit prea mult. Și a citit cărți, nu ecrane de telefon. Domnișorul selecționer o să se bărbierească pentru prima dată înaintea meciului cu Germania și, după ce îi batem pe nemți, îl ducem la c*rve.