Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Virusul CORTA-ZerO-ser-de-an-20 a infectat Dinamo după vizita pe terasa înfrângerii lui Ceaușescu

Cornel Dinu acuză într-un editorial-rechizitoriu dur și Ministerul de Interne pentru dezastrul în care a ajuns Dinamo, aproape destructurat de escrocheria pusă la cale de mincinosul patologic Pablo Cortacero și scutierul său Dorin Șerdean.

Provocantă reflecția din articolul cu Mantănase de pe wesport.ro a prietenului Alin Buzărin, care comentează aparte parcă dintotdeauna și ar fi bine să scrie pentru totdeauana… Cu o memorie uluitoare, rar întâlnită…

Și câtă muncă a făcut alături de alt truditor al scrisului despre fotbal, Cristian Costache, ca să apară, prin îngrijirea Ligii, „Povestea nemuritoare a fotbalului românesc”, un posibil Larousse al sportului-rege la noi.

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Virusul CORTA-ZerO-ser-de-an-20 a infectat Dinamo după vizita pe terasa înfrângerii lui Ceaușescu

„FCSB e singurul afiș ofensiv al întregului campionat care atrage. Poate doar Budescu să te mai cheme să pui telecomanda pe Liga 1…”, spune și spune bine „Buză”. Într-adevăr, de cam un an, de când joacă numai cu români la mijloc și în atac, au recuperat renumele de „viteziștii”, pus de conu’ Jean Barbu prin anii 80.

Digi24.ro

Atât de mult a scăzut nivelul Dunării, încât au ieșit la iveală epave ale unor nave scufundate în Al Doilea Război Mondial

„Fecesebecaliuța” are patru, cinci jucători, chiar și fără „Ciao Man din Parma”, adică Tănase, Coman, Moruțan, Oaidă, acum și Octavian Popescu, care pot crea combinații și inventa execuții, curse cu mingea sigură la picior, surprinzătoare, nimicitoare pentru adversari.

Aduși sau crescuți în „Academia” din Berceni a lui Geambazi, prin Vali Argăseală și profesorul Bebe Alexe, trimis de mine la Coverciano, readus tot de mine de la Steaua și trimis de Nevoiță tot în curtea lui Gigi Becali, are mai puțină importanță.

Constituie o strategie diferită, recentă, de ce-i în prima noastră ligă, produc jocuri de calitate. Câștigă și au, în viziunea mea, prima șansă la titlu. După atâția ani de cocktail înșelător de străini și români mediocri trimiși pe teren.

Cred că aceasta este o gândire practică pentru sărăcia în care, din prea multe puncte de vedere, se zbate fotbalul nostru. În criză profundă, privindu-l și interpretându-l, firesc, în oglinda opacă, ciobită, murdară și decadentă, cel puțin moral, a haosului conflictual din orice al societății românești, cam de două decenii…

Digisport.ro

Ion Țiriac: ”Din păcate, Mircea Lucescu a luat echipa națională”

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Sunt pretențios când se pune în balanță valoarea jucătorilor. Tot mai rară…

Ridicând „mânușa” prietenului Buzărin, am scrutat ceva timp ca să mai identific în campionatul nostru de acum încă măcar câțiva jucători din echipele noastre, cu posibilități de exprimare.

Sunt pretențios când se pune în balanță valoarea jucătorilor. Supus și eu greșelii, ca toți cei care sunt din fotbal, indiferent de palmaresul ades impresionant.

Universitatea Craiova are, acum, doar doi jucători care pot crea și inventa cuceritor: Cicâldău și Ofosu. A fost Mihăilă, dar ce mult spune faptul că, strălucind la noi, dus la Parma, care are în primul „11” numai străini!, nu se poate impune printre titulari.

Astra Giurgiu ex Ploiești îl are, acum, doar pe Budescu, dar numai cu execuții de excepție într-un ocean de lene suficientă.

Viitorul nu mai are inventivi de la mijloc în față. Sclipiri rare de la Matei, Mâțan și doar așteptări de la tinerii Ganea și Pitu. A și vândut mult și repede, din cei care dădeau primele semne de bijuterie.

La Iași ar fi Calcan, dar încă „micuci” (cum îi spunea nea Nicu „magazinerul” lui nea Traian Ionescu), la propriu, rar ieșind la rampă, ca și foștii coechipieri amintiți, de la Viitorul.

„Botșenilor” îi așez în această categorie, cu rezerve, doar pe Askovski.

Iar Chindia, oarecum surprinzător, are doi jucători care pot schimba singuri, prim pase sau pătrunderi concretizate, tabela de scor: basarabeanul Rață și cel mai bun jucător de bandă dreaptă, acum, de la noi, Neguț. Fosta capitală medievală timp de trei secole și ceva, are, în continuare, edili decenți, ce-și îngrijesc echipa.

Ar mai fi mijlocași creativi: Deac, Nistor, Keyta, Platini, Fofana, Fabbrini, Rodriguez, Ongenda, când aleargă… „poca roba” cum clasifică italienii penuria de „marfă”… jucători care strălucesc rar, dar nu luminează.

Gara, mă opresc. Scrutez, dar zău nu mai găsesc lumini impresioniste, ce te-ncântă prin ce pot să creeze cu mingea pe ogoarele noastre… numite impropriu terenuri.

Restul, chiar rest… Otova, cum ni se spunea în liceul „Ienăchiță Văcăresecu” din Târgoviștea mea natală, când nu „prindeam” esența fenomenului în dizertații.

De aici și adevărul îngrijorător că, într-o etapă de la noi, maxim două jocuri se apropie doar ca ritm și angajament de ce vedem în campionatele elevate ale Europei Occidentale, cam dincolo de demarcația Vișegrad.

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Arderea lui Dinamo s-a declanșat și de la primirea la Ministerul de Interne a inchizitorilor maladiv mitomani și a șireților delicvenți de sorginte habsburgico-ardeleană

Dinamo se luptă să existe și sportiv, așa cum luptă suporterii din DDB s-o țină în viață financiar. E greu în ambele penitențe. Mi-a fost greu să urmăresc chinuiala de la Botoșani sub biciul amintirilor…

…Păi până acum vreo cincisprezece ani emoția o aveam la intrarea în mănăstirile Bucovinei… sau la Trei Ierarhi din Iași… Rar pierdeam până la piedicile ades măsluite ale lui Ștefan cel Pinalti prin cei care dictau (ca) la comandă „păliturili di osândă”.

Sâmbătă, la Botoșani, invalizii fotbalistic pe care i-a trimis pe teren Dinamo (nu-i mai pot spune Dinamou la cât se chinuie jucătorii, orice valoare ar avea ei…) au „lătrat” mai mult la lună, în special în repriza a doua, decât la adversari…

Firesc, explicabil, cum spuneam, la ce supliciu a fost supusă echipa. Prin delirul incompetenței, dar profitabil pentru sine!, al perioadei pline de nevoi a/ale Nevoiței… Care a sperat că poate schimba umbrela pesedistă cu una liberală.

… la care s-a adăugat, din ce în ce mai halucinant, acest adevărat cataclism declanșat după vizita pe terasa înfrângerii decăzutului Ceaușescu, din 17 iunie.

De acolo musafirii cu „pasaporte de destrucción”, direct la locanta de la Rin au fost „îndrumați”. Deci clar arderea lui Dinamo s-a declanșat și de la primirea la chiriașul Minister de Interne a inchizitorilor maladiv mitomani și a șireților delicvenți de sorginte habsburgico-ardeleană.

Cu accente de paranoia agresive la cortacero cortaZero, de-ți vine să-i pui amprentele tot timpul pe fălcile hămesite. Idem pe cele revoltător de liniștite ale penalului șerdean, deja luat la șuturi de DDB.

Incontestabil, Dinamo este o imagine a țării, recunoscută pretutindeni. Și prin ce trece, după distrugerea deja a altor identități sportive naționale, chiar dacă sunt unele acum private, te întrebi „Chiar nu mai avem instituiții ale statului nostru pentru ca tot ce a fost frumos și bun național să nu devină țărână?!”…

Să râdă în asemenea hal istoria de noi încât tocmai cel care a înființat clubul, Ministerul de Interne, să lase semne că îl duce la îngropăciune? Se poate gândi și astfel dacă nu se intervine legal cât mai e timp. Altfel s-ar confirma agresivitatea românească la necaz: „Eu te-am făcut, eu te omor!”.

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Sper ca juriștii din DDB să mai găsească în actele din arhiva poate neprăduită de Nevoiță dovezile jafului suportat ultimii șapte, opt ani de Dinamo

La doar câteva zile după amintitul „târâș pe burtă” de la Botoșani, suporterii au izbutit al doilea sold-out a celor 54.000 de bilete virtuale puse în vânzare pentru Dinamo – Gaz Metan Mediaș. Și „câinii” din teren au fost alții. Și rezultatul…

Au revenit Puljic, Nemec, Gol, (bine ar fi să pot scrie „Nemec-Gol”…) a reapărut rătăcitul Steliano Filip, a intrat și Nepomuceno, a lipsit Sorescu, suspendat… cu totul altă distribuție decât în rătăcirea de la Botoșani.

Iar atât de încercatul Jerry Gane a început inspirat, cu două vârfuri, „comprimarea” Gazului transilvănean pe iarba scoasă  de sub zăpadă de admirabilul efort al suporterilor, dar, din păcate transformată repede în brazde de arătură.

Și când te gândești că pe vremea odiosului dictator și a sinistrei sale soții, huliți în totalitate deși el a făcut și unele lucruri cu cap, în astfel de situații se usca terenul cu… elicopterul! Bate-ne-ar norocul de a ne mai lepăda de sudălmi ale contestatarilor dintotdeauna și de toate…

Gazul a explodat repede prin acest Ricardo Valente cu reale valențe, a egalat acvaticul Gueye cu o execuție de fotbalist printre vreo trei așa-numiți apărători ai Mediașului.

…Chiar și așa, deocamdată ne va mai rămâne ceva timp în memoria vederii, sau poate pentru totdeauna, prin bălăceala saturnalică alături de două botuxoase greșite și mai rău decât din naștere de bistiriu…

Important este că, străjuiți de zidurile nedorite ale „Urgenței”, în existența recentă, cu trei minute înainte de pauză, placajul lui Bejan la Pleșca, fără minge, din huștiulucul copilăriei, sancționat și cu eliminare la „pașnicul” rugby, a adus victoria „câinilor”. Înjurați-mă, huliți-mă, dar nu pot să mint…

O primă parte în care oaspeții au avut patru situații de a marca față de doar una a „goniților” de la locanta Rin. Apropo de aces loc încărcat negativ… Îmi doresc evacuarea din acest loc dovedit de pierzanie, cu toată suflarea mea. Sperând că sunt mulți finanțiști și juriștii competenți în DDB să mai găsească în actele din arhiva, poate neprăduită încă de Nevoiță, dovezile, probele jafului suportat ultimii șapte, opt ani de Dinamo.

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța”, de la antrenament cu Voluntarii, la deszăpezirea nereușită din Trivalea Piteștiului

Jucându-se, ca niciodată la noi, în ianuarie, și trei partide în zece zile, chintesența cronicilor este obligatorie. „Fecesebecaliuța ” s-a antrenat vineri cu Voluntariul, chiar dacă victoria a fost la doar un gol diferență, ratând, însă, câteva ocazii mari…

…pentru a se bloca apoi, la patru zile diferență, marți, în zăpada de pe marginea câmpului din Trivalea Piteștiului. Câmpului și de joc…

Cu Mihai Ianovschi (a treia generație dintr-o familie de Antrenori, fiul celui care l-a descoperit pe Mutu și nepotul celui care l-a descoperit pe Dobrin) și sufletistul Jean Vlădoiu la comandă de câteva săptămâni, Argeșul „curge” mai lin, fără să mai piardă, așa cum ne cam obișnuise, de vreo patru etape.

Viitorul are, din opt meciuri „sub” Rednic, doar o victorie, cinci egaluri și două înfrângeri. Repriza a doua din etapa precedentă, la Craiova, a fost ca altădată, cu Gică Hagi pe bancă, trecut deloc îndepărtat și incomparabil superior prezentului, deocamdată…

Cert au probleme la malul mării… Altfel nu s-ar explica de ce-și vând parcă la prima strigare jucătorii mai răsăriți, mai repede ca niciodată. În ultima dispută, thriller-ul de „acasă” cu neînduplecata Sepsi, a condus mereu, dar a fost egalată de fiecare dată.

Tot din ultimele opt etape, serioasa și deloc zgomotoasa Sepsi, a noastră, dar cu fonduri binevenite și din politica naționalistă de la Budapesta, a pierdut o singură dată, cu „elöre” CFR,  chiar „acasă”. Să fi fost „în familie”? Cu tatăl „dincolo” și copilul „ acasă”? Întreb și io, nem kavarom a hajam…

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. „Bătrâna Doamnă” din Arad l-a scos din „sala de bal” pe „Pancone”

Că într-adevăr palpitant, surprinzător, atât de atractiv, fotbalul este declarat de peste un secol, pe bună dreptate, „sportul-rege”, o dovedesc două dispute cu personaj principal… „Bătrâna Doamnă” UTA.

Sâmbătă, cu o zi înaintea Marii Binecuvântări a zilei Uniri, „acasă”, pe bijuteria de stadion din Arad, încă „nebotezat” de zbuciumul frenetic al suporterilor, a condus cu 1-0, prin superbul voleu al lui Roger din minutul 85….

…Pentru ca imediat în următoarele cinci, șase minute Argeșul să-i întoarcă bucuria în jale cu golurile victorioase ale lui Palic (87) și Deslandes (90+1).

La doar cam 100 de ore, la Iași, condusă cu 1-0 din minutul 9 (gol Flores), „Bătrâna noastră Doamnă” din Arad, sper să nu deranjăm „La Vecchia Signora” din Torino, a ratat în a doua repriză din toate pozițiile la poarta parcă pedepsitelor gazde moldave. Nesfințite, poate, prin rugă sub cupolele nenumăratelor biserici din capitala Moldovei…

Și UTA a întors, de data asta ea, jalea în bucurie, scuturând plasa porții nefericitului Brănescu, altfel cu intervenții foarte bune, prin golurile lui Erico și Rusu în minutele imposibile de recuperat 90+2 și 90+4!

…Goluri marcate de lângă stoperii stopați de tot Frăsinescu, Mihalache și Baxevanos. Ba mai era p-acolo, doar la… supraveghere!, și fundașul dreapta Cană. Doar coincidență de nume cu minunea din Cana Galileii…

Curat ghinion pentru Daniel Pancu… Obligat de rezultate, conducere și primarul Chirica (tocmai dat în judecată pentru abuz în serviciu) să-și caute de lucru prin alte zări mai norocoase. Dac-ai schimbat, Daniele, vinul în apă, nu-i de bine, revino-ți!

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Chindia sub Săndoi se încăpățânează să nu mai piardă de 8 etape!

Chindia mea, ca loc de naștere și crepuscul de vârstă, are un palmares de invidiat în ultimele 8 etape: n-a cunoscut înfrângerea, având 3 victorii și 5 egaluri.

Explicabil! Edilii care o îngrijesc sunt oameni serioși, competenți, discreți, așa cum au fost mai mereu în orașul copilăriei mele. Ca și Emil Săndoi, care o păstorește în antrenamente și jocuri.

Mult mai omogenă decât transformata întru mai bine Hermannstadt de un alt înfiat al meu, Liviu Ciobotariu. Lăsând impresia de la începutul disputei că nu poate pierde….

…Ba chiar putea câștiga dacă reluările din careu, după pătrunderile lui Popa și Neguț din repriza a doua, ale lui Costea și Yameogo, erau pe poartă.

Sibiul a amenințat rar, deși a fost mai puțin blocat în construcție, la mijloc, prin așezarea 4-3-3 a târgoviștenilor, față de obișnuitul 4-4-2 de până acum.

Editorial-rechizitoriu Cornel Dinu. Remarcații din Gruia Clujului: portarul cu adevărat „astral” Mihai Popa și… discursul aiuritor al Iordănescului-fiul

În finalul etapei, disputată ca un cincinal în patru ani și jumătate, prima dată toate meciurile înghesuite în 3 zile, CFR a remizat cu Astra „acasă”, în Gruia. Edward Iordănescu a schimbat componența liniilor după jocul precedent, dar nou intrații au fost nu numai obosiți, dar și total neinspirați.

„Cheferiștii” au dominat, au avut clar mai multe ocazii, dar puteau și să piardă dacă în minutul 79 Crepulja, singur hai-hui prin apărarea gazdelor și beneficiind de assist-ul lui Gheorghe, pe contraatac, n-ar fi nimerit portarul de la câțiva metri, Astra având deja 1-0 din șutul lui Budescu de la mijlocul primei reprize, deviat de Vinicius în colțul propriei porți ca la flipper pinball.

…Pentru ca la numai un minut după ratarea monumentală a croatului, Deac să egaleze, și cu concursul blocajului la visătorul epuizat Găman al lui Vinicius, aflat în offside.

Da, surprinzător, cam acesta a fost esențialul meciului. În care tânărul Mihai Popa (20 de ani pe 12 octombrie trecut), între buturile giurgiuvenilor, l-a înlocuit cu brio pe salvatorul de până acum Lazar.

Aș mai remarca doar coerența numai la optativ a monologului de după meci a lui Edward Iordănescu. Zice bine, nici nu se compară cu agramaticul tătic, care, stând prin cantonamente, l-a lăsat pe fiu să pună mâna pe carte…

Numai că analiza încercată de acesta a avut puțină legătură cu realitatea din joc a echipei sale. Cam baliverne „calibrate” în retorică de fost activist cu „foncție” de secretar la Steaua, cum a fost blagoslovitul său părinte. Ilegalist deci, numai astfel explicându-se năvălirea lui în politichie, alături de stelarul Oprea, pornit din picol cu ancăr…