Editoriale

Editorial-revoltă Cornel Dinu. Domnilor Păunescu și Badea, chiar nu aveți nicio remușcare, dormiți fără coșmaruri, că ați lăsat Steaua și Dinamo unor venetici care le-au adus în asemenea hal?!

27.08.2019 | 10:51
Editorialrevolta Cornel Dinu Domnilor Paunescu si Badea chiar nu aveti nicio remuscare dormiti fara cosmaruri ca ati lasat Steaua si Dinamo unor venetici care leau adus in asemenea hal

Nimeni nu cred că își imagina că va trăi ziua în care va vedea pe ultimele locuri ale clasamentului pe Steaua/FCSB și Dinamo. „Câinii” au „mușcat” cu noroc și pragmatism Sibiul și au pasat „lanterna” umbrei fostei mari campioane din Ghencea „transhumată” în Berceni. Ceea ce se întâmplă de vreo câțiva ani la „fecesebecaliuța” este și va rămâne unic în istoria fotbalului românesc, dacă nu și mondial!!! Dar pentru că foarte puține fenomene și întâmplări nu-și au explicații, și ceea ce se petrece acolo nu-i o enigmă de nedescifrat și de neprezentat.

Editorial-revoltă Cornel Dinu. Domnilor Păunescu și Badea, chiar nu aveți nicio remușcare, dormiți fără coșmaruri, că ați lăsat Steaua și Dinamo unor venetici care le-au adus în asemenea hal?!

Adevărul că toate societățile culeg ceea ce seamănă  este valabil și în fotbal. Iar situația de acum a fostei Steluțe este ca o suferință profundă a căror rădăcini, sau microbi, au contaminat mult mai adânc decât se poate închipui în timp. Am amintit în ultima mea carte-cronică a anilor ’90-’93 că, pe la mijlocul acelui deceniu, am avut un „tête-à-tête” cu președintele Ion Iliescu despre „bogații” care începuseră să apară la noi. Intelectual profund, bun cunoscător al istoriei moderne, președintele de atunci al României susținea pe bună-dreptate necesitatea apariției acestora în economia de piață în care fuseserăm aruncați. Fiind de acord, am simțit nevoia să spun, totuși, că e foarte important ca aceștia să apară prin competență și nu prin fraudă. Așa cum începuse să se întâmple atunci la noi. Supus și el neprevăzutului surprinzător ce-l constatam, a lăsat să se aștearnă tăcerea. A fost, cu siguranță, singurul nostru om de stat după 1990.

Cum adevărul iese, mai devreme sau mai târziu, la iveală, peste puțin timp am aflat cum au apărut în acei ani „bogații” noștri. De la un bancher a cărui prietenie mă onorează și acum. Alături de Mugur Isărescu, și el fusese trimis de regimul Ceaușescu să-și desăvârșească studiile în America, la bănci celebre. În noiembrie 1992 s-a schimbat guvernul Theodor Stolojan. Noul prim-ministru Nicolae Văcăroiu i-a convocat pe toți șefii de bănci și le-a spus că „Trebuie să avem și noi «bogații» noștri”. Firesc, prietenul meu, care se perfecționase la „City Bank” și era consilierul șefului guvernului pe probleme bancare, a întrebat „Și cum îi facem, domnule prim-ministru?”. „Simplu” – i s-a răspuns – „Trag sertarul, vă dau dosarele și voi le dați bani!”. A urmat iarăși tăcere… Dar s-au executat! Iar după cum aveau năravul și bancherii noștri, au dat bani „dosarelor” dintr-un veritabil dulap-minune! Cei mai mulți, intermediari…

„Azi furăm, mâine furăm și ne facem că lucrăm!”, refrenul „îmbogățiților de revoluție”

Repede, repede am avut milionarii noștri, cu prețul falimentării unor bănci, în frunte cu „Bancorex”. Desigur, o mare parte din dosarele profitoare din sertar erau ale unor nume care lucraseră în comerțul exterior și știau ce se poate face în capitalism ca să sporești profitul. Sau plusvaloarea, singura expresie învârtită de răsfățatul George Copos ca „auzitor” și-atât, dincolo de înțelegere, al „Capitalului” lui Marx, că doar era publicat și răspublicat în tinerețea sa utecistă. Că unii dintre aleși aveau și grade pe umeri, rar la vedere, și juraseră pentru țară, nu mai contează… Acum era… altă țară! Puțini știu de Frederic cel Mare (Friedrich der Große, 1712-1786), rege al Prusiei între anii 1740 și 1786, din dinastia de Hohenzollern, și ordinul său de acum 200 și vreo 50 de ani, în care hotăra că, în orice împrejurare, „Cei aleși trebuie să servească numai interesele celor care i-au ales”. Să ne mai surprindă că după atâția ani o melodie „populară” de mare succes are refrenul „Azi furăm, mâine furăm și ne facem că lucrăm!”?… Și în ce veselie se cântă și se dansează…

Bine-nțeles că debilul nostru stat e specializat în a-l duce pe cetățean „cu preșul” deoarece, cum tot învinsa noastră înțelepciune populară declamă cu împăcare, „Aleșii îți arată covrigul, dar îl papă tot ei!”… N-a fost așa mereu la noi când societatea avea continuitatea capitalului. Citiți lista miniștrilor din 1918, majoritatea cu doctorate la Viena, Berlin și Paris, și lista celor de acum, cu mici excepții absolvenți de facultăți specializate în a scoate diplome și nu specialiști. În frunte cu așa-zisul „Colegiu de Apărare” ce-și pregătește majoritatea absolvenților în… „vânzare națională”!

Ce ministru a ajutat familia Păunescu să ia în stăpânire Steaua

Și mă întorc la mijlocul fatidicului deceniu 9 din secolul trecut. Unul dintre grupurile profitabile ale îmbogățirii prin dosarul scos din sertar a fost acela al familiei Păunescu. Nu-l includ pe ziaristul Valentin Păunescu, străin de hapsânismul lui „a avea”. George Păunescu fusese înalt funcționar în Comerțul Exterior, în Italia, știa ce-i capitalismul, iar celălalt frate, Viorel Păunescu, număra teancuri de bani în fiecare seară ca șef de restaurante și baruri. Ministrul Agathon („Șpagaton” îi spuneau comesenii…) le-a dat „Interul” și „Lido” pe 180 de milioane de dolari veniți de la „Bancorex”. Se perora superior, să nu uităm, că a fost o… „inginerie financiară”!

Imediat după 1997, familia respectivă, cu sprijinul ministrului de atunci al Apărării, Victor Babiuc, a luat în stăpânire pe mai nimic și vechea secție de fotbal a clubului Armatei, aureolata Steaua București. Le plăcea fotbalul și lor, profitând, ca și la Dinamo, de impunerea dată de UEFA ca echipele primei divizii să fie societăți comerciale sau fără scop lucrativ. În niciun caz în subordinea unor ministere. Noi ne-am executat. Rusia, ca orice mare putere de care se ține cont și face ce-i trebuie ei, a găsit forme să păstreze numele marilor echipe ce aparțineau ministerelor de forță și chiar să le finanțeze substanțial. De, puterea e putere!

Viorel i-a dat „jucăria” lui Gigel într-o formă de compensații financiare de uitat

Viorel Păunescu, care conducea fotbalul în numele familiei, stelist incontestabil, a văzut că afacerea costă și a adus câțiva „cofinanțatori”. Printre care și pe Gigi Becali. Între ei s-au petrecut fel de fel combinații financiare, devoalate de apropiatul Mitică Dragomir și de curând… retractate! Corb la corb… Într-un final, în anul 2003, „fratele” Păunescu i-a dat, într-o formă de compensații financiare de uitat, „jucăria” lui Gigel. Care tare mult și-o dorea, deși declara sus și tare pe unde apuca să fie băgat în seamă că nu o vrea, așa că a luat-o și uite ce-a făcut din ea!

Viorel Păunescu i-a dat lui Gigi Becali în 2003 cea mai titrată echipă din fotbalul Românesc, Steaua. patronul din Pipera a făcut-o... fecesebe și a dus-o pe ultimul loc din Liga 1! Sursa foto: prosport.ro
Viorel Păunescu i-a dat lui Gigi Becali în 2003 cea mai titrată echipă din fotbalul Românesc, Steaua. patronul din Pipera a făcut-o… fecesebe! Sursa foto: prosport.ro

La Dinamo a fost, oarecum, la fel. Continuarea tradiției de succese până pe la începutul anilor 2000 s-a făcut sub conducerea lui Nicolae Badea. Când a adus mai mulți așa-ziși acționari în conducere, încet, încet a apărut praful… Ce bine spun italienii: „Orice colaborare într-o societate trebuie să aibă un număr impar. Trei e mult!”. Las deoparte tristul adevăr că la noi au pus mâna pe bani cine nu trebuia. În felul meu sensibil de a fi, întreb, totuși: „Domnilor Păunescu și Badea, chiar nu aveți nicio remușcare, dormiți fără coșmaruri, că ați lăsat aceste două mari cluburi ale pasiunilor voastre fotbalistice de netăgăduit unor venetici care le-au adus în asemenea hal?!”. Mă îndoiesc că această întrebare nu va rămâne retorică…

Moldovan și Teja încearcă la echipele lor valențe de fotbal european

În campionat, etapa 7 a debutat cu o pace de 2-2 între Poli Iași și Chindia Târgoviște. Ca aceea de la mijlocul secolului al XVII-lea, pecetluită de mitropolitul Varlaam între Vasile Lupu și Matei Basarab după bătălia de la Finta, din 1653. Echipa lui Teja a condus cu 2-0, dar Chindia a revenit meritoriu de fiecare dată. Au fost doar patru ocazii și tot atâtea goluri.

Moldovan și Teja încearcă la echipele lor valențe de fotbal european. Prin blocuri bine dilatate sau strânse, momente de presing posesie ce lasă să se întrevadă automatismele de finalizare centrale, mai rar pe benzi. Iașiul are patru victorii și trei egaluri, iar târgoviștenii (8 jucători crescuți în Dâmbovița) au avut partide grele și au ieșit cu fruntea sus. Doi antrenori tineri, în care merită să ne punem speranțe că își vor face mereu meseria cu profesionalism, pasiune și onestitate.

Păcatele și faptele bune ale patronului „astral” Ioan Niculae

Confruntarea ce a urmat, între Universitatea Craiova și Astra, a fost de bun nivel doar în a doua repriză. Trupa Băniei a câștigat pe merit, în urma unei noi sclipiri în atac a lateralului de bandă Bancu. Trebuie să ne așteptăm la mai mult de la Astra. Și-a întărit lotul, și așa de luat în seamă, iar Dan Alexa are obligația să-și infirme prin jocul echipei interpretarea de adept al tranșeelor defensive.

Am convingerea că Astra, acum, se poate bate pentru a urca pe podium. Și pentru că patronul Ioan Niculae a găsit mijloacele să dea iar de lucru la mii de angajați din fabricile sale chimice. Truman Capote spunea demult că „în spatele oricărei mari averi e cel puțin o crimă”. Cel puțin la ei… Teritoriu în care legea a făcut-o  mai mult pistolul din westernuri. Poate că nici Ioan Niculae nu și-a construit imperiul fără de păcate, dar dă de lucru, ca nimeni altul la noi, la mii de oameni. Spune lucrurilor pe nume cu năduf , iar în fotbal a construit, pe lângă echipă, și două stadioane pe care aceasta se antrenează și evoluează. Iar în toate acestea, de la statul nostru a avut doar prea multe piedici. Poate tocmai pentru că este „de-al nostru”…

Ioan Niculae și-a resuscitat imperiul chimic și face din nou basculante de bani, așa că vrea din nou ca Astra să „dicteze” lupta la titlu în Casa Pariurilor Liga 1. Sursa foto: cotidianul.ro
Ioan Niculae și-a resuscitat imperiul chimic și vrea din nou ca Astra să „dicteze” lupta la titlu în Casa Pariurilor Liga 1. Sursa foto: cotidianul.ro

Partitura CFR-ului, aproape perfectă, l-a adus pe Croitoru cu… emfaza-n țărână!

Emfaza lui Croitoru s-a oprit la Cluj. Dacă înainte de disputei cu „fecesebe” își anunța patronul că „le voi da adversarilor cu terenul în cap”, și așa a fost!, acum a mușcat el din țărână. Partitura CFR-ului a fost aproape perfectă: dinamică de atac cu presing avansat, circulație precisă cu finalizare, retragere rară în fața propriului careu cu tot efectivul, a presat toate compartimentele adversarului pe tot terenul. Ca o consecință normală, putea să marcheze șapte, opt goluri. Dându-i de gândit fostului mijlocaș de travaliu din Moldova asupra capacității defensive a echipei sale. Îndeosebi în axul central, acoperit foarte puțin de Papa și Rodriguez prin poziții și mijloace de recuperare.

Ce să facă bietul Bergodi cu „Volintirii” șvaițer ai fostului „mariner” Pandele?!

„Volintirii” lui Bergodi aveau puține șanse să se întoarcă de la Ovidiu cu ceva puncte după confruntarea cu Viitorul. Previzibil, „cavaleria ușoară” de la mijloc în sus a lui Hagi cu harul antrenat al paselor simple, pe poziții viitoare, în fața „trecuartiștilor” Căpățână – Gorobsov – Laiduni și a unei defensive șvaițer a lui FC Voluntari. De fapt un chilipir fotbalistic al fostului „mariner” Pandele. Și-l permite, deoarece foburgurile noastre nu sunt populate cu muncitori ce-și drămuiesc veniturile ca în Franța sau Germania, ci de îmbogățiți de/după „rivoluție”, ce-și doresc casa cu „iataj”, scară interioară „îmbârligată” și curte plină cu „outoare” și musai „scăldătoare”.

Ce să facă bietul Bergodi, parașutat pur și simplu din „calcio”, când singurul atacant fără lovirea balonului, Tudorie, a fost vândut în vară? Iar singurul cât de cât înaintaș de care dispune este Deac? Bun la stat, plăcut la sfat, imposibil de jucat. Cu alură de reclamă la tunsoarea „servită” la spițeria din sat, adică la… dispensar! Spital nu cred că au… Cuplul Pandele – Firea controlând și afacerile întunecate ale Capitalei, cuplu de intoxicant de bigoți guralivi, la a căror vedere te-ntrebi consternat: „Chiar nu le ajunge cât au adunat?!”.

Jucătorii precautului Iordănescu au măturat cu „fecesebecaliuța” în naos, în pronaos, chiar și în altarul fariseului din Pipera și Palat

Ca o coincidență nefastă, ultimele clasate la un moment dat „fecesebe” și Dinamo au traversat etapa pe poziții de coșmar unic în istoria lor. La Mediaș, jucăria becaliotului s-a stricat și mai rău. Chiar cu ocazia debutului pe banca tehnică a creștinului Bogdan Argeș Vintilă. Antrenor pentru un asemenea nivel și într-un asemenea moment n-are cum să fie. Numai dacă ai luat patrafirul în cap poți să accepți rolul de argat la o asemenea căzătură de echipă.

Nici nou-revenitul atacant Harlem-Eddy Gnohéré,, nici noul antrenor Bogdan Argeș Vintilă nu au reușit să oprească dezastrul FCSB-ului la Mediaș, 0-4 după o prestație lamentabilă. Sursa foto: telekomsport.ro
Nici nou-revenitul atacant Harlem-Eddy Gnohéré, nici noul antrenor Bogdan Argeș Vintilă nu au reușit să oprească dezastrul FCSB-ului la Mediaș. Sursa foto: telekomsport.ro

Jucătorii precautului Iordănescu, care și-a scuipat în sân să n-ajungă la echipa tăticului, au măturat cu „fecesebecaliuța” în naos, în pronaos, chiar și în altarul fariseului din Pipera și Palat. Nu poate fi credincios cel ce se gândește numai la bani, face numai păcate pentru ei și își umilește în fel și chip oamenii din pretinsa, de fapt falsa sa dioceză.

Să mai așteptăm resuscitarea „haitei” din „Ștefan cel Mare”…

În presa noastră, atâta câtă mai avem, cei mai mulți sunt simpatizanți ai Stelei/FCSB. Și-au alinat copilăria cu veritabilele spectacole ale acestui brand național, mult prea slab acum, ca și statul nostru, pentru a-i mai cere ceva. Dacă i-am chestionat la începutul articolului pe Viorel Păunescu și pe Nicolae Badea dacă n-au remușcări că au lăsat Steaua și Dinamo la cheremul unor disperați de numai „a avea”, îi întreb și pe acești „creatori de opinii”: Nu cumva și din superficialitatea, indiferența și hazul de necaz prin care ați asistat impasibili la decăderea acestor echipe, zi de zi, s-a ajuns ca ele să fie veritabile monstruozități?

În ceea ce privește victoria lui Dinamo, să nu o luăm ca semn al redresării. Uhrin a așezat, după ani buni, o echipă conformă cu strategia dinamică a momentului în fotbal. Neavând, clar, toate piesele necesare. Numai că datele jocului au fost net favorabile oaspeților. Care s-au învins cam singuri, deci… să mai așteptăm resuscitarea „haitei” din „Ștefan cel Mare”!

Portarul dinamovist Riccardo Piscitelli este felicitat de catre Laurentiu Corbu si Mihai popescu dupa un penalty aparat in meciul de fotbal dintre Dinamo Bucuresti si AFC Hermannstadt, din cadrul Ligii 1 Casa Pariurilor, desfasurat pe Stadionul Dinamo din Bucuresti, luni 26 august 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Portarul dinamovist Riccardo Piscitelli este felicitat de Laurențiu Corbu și Mihai Popescu după penalty-ul apărat la scorul de 1-0 în meciul cu Hermannstadt, Sursa foto: Răzvan Păsărică/SPORT PICTURES