Editoriale

Editorial sentimental, Andrei Dicu. “Doi Crai de la Răsărit, Mutu și Rădoi: Unul vesel, altul trist”

05.09.2020 | 01:03
Editorial sentimental Andrei Dicu Doi Crai de la Rasarit Mutu si Radoi Unul vesel altul trist
ADVERTISEMENT

Dintr-un anumit punct de vedere, sentimentul măreției ține de neliniște, deși el se constituie ca o limită a acesteia. Sigur, cele două echipe naționale ale României nu au jucat meciuri decisive, dar puteau deveni ele însele, decisive. Cu doi selecționeri debutanți, am trăit, până în ultimul moment, grația speranței. Mutu ne-a cucerit, Rădoi ne-a amânat…

S-a bătut monedă pe nenorocul României, în meciurile cu Irlanda de Nord. Eram copil când ne-au bătut cu 3-2 la ei acasă și apoi cu 1-0 la București. Uneori, aritmetica merită să fie detestată. Mirel a remizat într-un meci în care s-a bătut singur.

ADVERTISEMENT

Am fost părtașii unui soi de balcanism ciudat, cam apropiat de cel înțeles de poetul Ion Barbu, care avea un caracter islamic, mai exact decorativ islamic. Mai pe… românește, am resimțit dragul de a schimba cu orice preț, dar fără anticipația prețului plătit.

Editorial sentimental, Andrei Dicu: Doi Crai de la Răsărit, Mutu și Rădoi: Unul vesel, altul trist

Rădoi a așezat în teren o echipă ultra-ofensivă. Paradoxal sau nu, ofensiva în materie de luptă dreaptă este cea mai delicată și suavă entitate, poate cea mai aptă de a conserva și de a impulsiona sensibilitatea unei națiuni.

ADVERTISEMENT

Am văzut șase jucători proveniți din vechea Națională de tineret, patru debutanți și o formulă avansată, cu Alibec, Pușcaș și Ianis, Maxim și Cicâldău, în spatele lor. Am privit entuziasmul, dar… cam atât. Estetica este expresia de vârf a conștiinței. Dar în sport, ca și în viață, vitală este eficacicatea.

Sărmanul Maxim…

Selecționerul Rădoi a greșit când și-a dorit să facă schimbări, în dorul lelii. O fac mulți oameni. În viață, în iarbă, iar apoi regretă deciziile pe care le considerau pertinente. Un coleg mi-a amintit de Maxim… Îmi spunea că… la golul britanicilor se uita după… floricele. Da, Whyte a venit ca fulgerul, din spate. Și sufletul nostru s-a prăvălit legendar, pentru că toți ne amintim de acel nămol de pe fostul „23 August”, în care „verzii” ne-au înecat și acum 35 de ani…

ADVERTISEMENT

Apropo de Maxim, el, săracu’, nu e, în niciun caz, jucător de flanc. Alerga precum o oiță bearcă… Pe de altă parte, n-am auzit vreodată un antrenor care să afirme, înaintea meciului, că renunță la extreme. Din păcate, am asistat la o limită extremă.

Rădoi este un om curajos. Ambii antrenori ai echipelor naționale sunt curajoși. Sunt doi Crai de la Răsăritul speranțelor noastre, de la care așteptăm minuni. Dar ca să produci minuni trebuie să ai perspicacitate, șansă și mai ales ajutor divin. Culmea, imprevizibilul Mutu l-a primit. Calculatul Rădoi și-a greșit matematica. A schimbat când nu trebuia și cu cine nu trebuia. În ultimele momente, Naționala României a arătat ca o molimă a neputinței. Până și cele două bare (mai bine erau două beri, după o victorie firească….) arată neșansa pe care ți-o dă orgoliul nemăsurat.

ADVERTISEMENT

Alegerile „Briliantului”, o revelație

Spre deosebire de Rădoi, alegerile selecționerului Naționalei de Tineret au fost inspirate. Să facem o paranteză. Cicâldău este dorit de Sampdoria și de Sassuolo. Se spune că Sampdoria a oferit 4 milioane de euro, dar Craiova cere 10 milioane… Cine știe?… Pe de altă parte, Ciobanu, Marin și Mihăilă nu costă, la bursă, atât de mult, dar își respectă „cartea de muncă”.

Doamne ferește, departe de gândul de a critica selecționarea lui Cicâldău. Ba din contră. Dar este important dacă și când așezi un om la locul și la timpul potrivit. Și aici mă întorc la introducerea lui Maxim. Și nu doar a lui. Schimbările au fost neinspirate, iar asta s-a văzut. Mutu a procedat, surprinzător – recunosc – altfel.

Noul Mutu devine un tip interesant. Ca selecționer, pare cerebral, calculat. Până și în momentul declarațiilor, după prima victorie a României în deplasare, în această grupă, a dat dovada unui „alt” om. Din păcate, echilibrul lui Mutu este ceea ce i-a lipsit echilibratului Rădoi. Paradoxal, nu?

Două echipe pentru sufletul țării

Taurii necredinței sunt singurii care împung. Este firesc, patriotic și sportiv să avem încredere în ambele Naționale. Și mai ales în cei doi selecționeri. Problema care apare este, însă, în felul în care ne gestionăm cultura, stările, resursele și mai ales „sclipirea” de moment.

Sigur, nu facem un capăt de țară din remiza cu nord-irlandezii. Dar ne interesează gestionarea faptelor noastre. Acest meci trebuia câștigat cu ușurință. Nu mă interesează parodia ghinionului și amintirea acelui meci fatidic care ne-a îndepărtat de „Mundialul”  din Mexic, 1986. Și atunci a fost o poveste lungă, pentru că nimeni nu-și mai amintește că, dincolo de înfrângerea de la București, la acel 3-2 al Irlandei de Nord din tur, domnul Gino Iorgulescu și-a dat gol singur. Dar lumea uită… Dacă se termina 2-2, eram calificați. Nu turnăm benzină pe foc, dar să privim lucrurile realist. Așa s-a întâmplat. Avem timp să reparăm, pentru că mașinăria vieții se poate repara. Nimic nu e ireversibil. Important este să știm ce avem de retușat și mai ales dacă putem s-o facem.

Deocamdată, ne bucurăm pentru succesul lui Adi Mutu și al elevilor săi. Partea este o posesiune a întregului. Important este ca acești doi tineri selecționeri debutanți să ne ofere fotbalul care va deveni, sperăm, așternutul pe care, la nesomn, să se poată odihni, oricând, sufletul țării.

Îl așteptăm și pe Mirel… Cea mai mare izbândă este să ridici iarba, în picioarele ei.


  • (P) Cota EXCLUSIVĂ Fortuna: 1,80 este cota pentru ”ambele înscriu: NU” la meciul Austria – România. Vezi aici toate cotele

ADVERTISEMENT