Eduard Novak, interviu exploziv: “România cheltuie cel mai mult pe cap de sportiv în Europa!”. Ce spune despre conflictul cu Elisabeta Lipă şi faptul că şi-a premiat tatăl când era ministru: “Mi-a adus mai mult rău decât bine!”

Eduard Novak candidează pentru un loc în Camera Deputaţilor din partea UDMR în Bucureşti. Fostul ministru al Sportului între 2020 şi 2023 susţine că acest domeniu trebuie reformat din temelii.

Eduard Novak, interviu exploziv: “România cheltuie cel mai mult pe cap de sportiv în Europa!”

Într-un amplu interviu acordat pentru FANATIK, Eduard Novak a vorbit despre mai multe subiecte arzătoare. Fostul ministru al Sportului a vorbit despre reforma pe care vrea să o facă în sportul românesc şi conflictul cu Elisabeta Lipă, actualul preşedinte al ANS. El a lămurit şi subiectul premierii tatălui său cu 112.000 de euro după Jocurile Olimpice de la Tokyo, pe vremea când era ministru şi tocmai câştigase argintul la Jocurile Paralimpice.

Domnule Novak, în primul rând ce v-a determinat să vă anunţaţi candidatura pentru Camera Deputaţilor?

– Îmi doresc să continui munca mea din sport. Ce am muncit eu trei ani ca ministru… Am plecat şi Strategia Naţională de Sport, în loc să fie implementată, cu program de implementare de 10 de ani, care conţinea reforma sporturilor, un plan pentru descentralizarea cluburilor, care dădea o direcţie clară pentru sportul românesc s-a pus la sertar. Legea cu 40% sportivi români în teren a fost atacată de Bistriţa şi nu s-a ţinut cont de ea.

Digi24.ro

Cine este Bogdan Peșchir, programatorul care a făcut donații de peste un milion de euro în campania lui Călin Georgescu

După strategie, ar urma elaborarea noii Legi a Sportului. Ăsta va fi cel mai mare proiect pentru mine, ca parlamentar. Cluburile descentralizate, să fie o organizaţie care conduce sportul, să nu mai fie cluburile astea de stat, o inechitate în care cluburile private nu sunt finanţate şi cele de stat sunt finanţate. Nu este corect sistemul ăsta.

“Bucureştiul nu are patinoar, nu are piste de atletism, n-are velodrom, nu are nimic”

Înţeleg…

– Bazele sportive trebuie să meargă în administraţia locală. Acum sunt administrate de această Agenţie care nu are banii să se ocupe de ele în toată ţara. Şi de aia sunt în paragină, din păcate. Trebuie o reformă generală în sportul românesc. Este un proiect de ţară. În special, pentru Bucureşti, îmi doresc neapărat… Bucureştiul nu are patinoar, nu are piste de atletism, n-are velodrom, nu are nimic. Baza sportivă este ca acum 30 de ani.

Nu s-a construit nimic. Vreau să fiu liantul dintre sport şi primari. Să merg să îi conving că acest oraş are nevoie de o strategie şi de infrastructură. De aceea nu fac copii sport. Pentru ca un copil să facă sport, părintele pierde zilnic 3-4 ore. Cine are timpul ăsta? De asta nu creşte sportul la noi, că nu avem baze sportive.

Peste tot este o problemă cu infrastructura, e adevărat… 

Persoanele cu dizabilităţi stau în casă. Cine să meargă la sport când n-ai nici şansa de a trăi normal? De ce România are, de 20 de ani, doar şase sportivi calificaţi la Jocurile Paralimpice? De asta. Efectiv, în România sunt 1 milion de persoane cu dizabilităţi. 500.000 stau captivi în casă. Ei nu reuşesc să iasă afară.

Digisport.ro

Englezii anunță: ”Răsturnare de situație umilitoare pentru Vladimir Putin”

Primăria poate să asigure transportul copiilor pentru sport. Se pot face lucruri, dar trebuie să îi convingă cineva. Primarii n-au consilieri care să se ocupe. Aţi văzut ce au făcut primăriile în 30 de ani? Au investit în sporturi de echipă, că e important din punct de vedere politic. Cum ar fi ca toată ţara să fie plină de săli de gimnastică? N-ar mai fi problema să pierdem gimnastica. Dar am pierdut-o. Toate sălile s-au închis, abia mai sunt câteva. Ce să ne aşteptăm să avem?

“Eu doar am sesizat o situaţie penibilă. N-am nimic cu doamna Lipă, dar sunt nişte limite”

 În ultimele săptămâni aţi intrat în conflict cu Elisabeta Lipă. De unde a pornit totul? 

– Sincer, nimic personal. Doar am sesizat o situaţie penibilă. În ciuda faptului că această Hotărâre de Guvern a fost modificată de două ori, chiar cu o lună înainte de Jocurile Olimpice şi rezultatul a fost acesta. Este o situaţie care nu se poate tolera. Eu n-am nimic cu doamna Lipă, dar sunt nişte limite. Nu pot să premiezi nişte persoane care lucrează în administrativ mai mult decât cei care aduc faimă şi onoare ţării. Normal că aceste lucruri nu sunt corecte.

Sunt foarte multe probleme în acea Hotărâre de Guvern, care trebuie corectate. Sunt şi sporturi neolimpice, arte marţiale, premierea sportivilor. De exemplu în Italia, dacă eşti antrenor şi ai patru sportivi dintre care unul câştigă aur, doi iau argint şi unul bronz, primeşti premiu doar pentru o medalie, cea mai bună. Aşa ajung antrenorii premiaţi cu 400.000 de euro. Păi cum aşa? Nu poţi. E jobul tău. Iei un premiu, dar nu după toată lumea.

În replică, au existat voci care spuneau că toată lumea trebuie premiată dintr-o federaţie performantă…

– Eu nu zic ca oamenii să nu fie premiaţi. Dar să punem în valoare şi societatea. Trebuie să fie nişte limite de bun simţ. Eu cred că în orice ţară normală premierile se opresc în birou. Nu ia nici preşedintele, nici secretarul general, nici contabila, nici şoferul. Premierile se rezumă la sportiv şi staff tehnic.

Despre premierea tatălui său: “Recordul meu de a fi singurul ministru din lume care are şi medalie olimpică, mi-a adus mai mult rău decât bine”

Dumneavoastră aţi fost acuzat că aţi făcut acelaşi lucru. Că v-aţi premiat tatăl după Jocurile Paralimpice de la Tokyo cu 112.000 de euro… 

– Este un caz total diferit. Acest lucru se trage din faptul că recordul meu de a fi singurul ministru din lume care are şi medalie olimpică, mi-a adus mai mult rău decât bine.

De ce? 

– Tocmai din cauza acestui scandal. Tatăl meu nu a apărut înainte de Jocurile Olimpice. A fost antrenorul meu de la începuturi. Am fost cu el la toate ediţiile, a fost premiat de preşedintele ţării de două ori. Este o istorie acolo, dar au fost unii care au speculat că ministrul şi-a premiat tatăl.

Credeţi că dacă a fost aşa, noi mai discutam aici? Eram altundeva. Dar, dacă dai o ştire că ministrul îşi premiază tatăl, aşa este. Dar nu l-am premiat eu. Aşa era sistemul de premiere. Dacă n-aş fi fost ministru şi aş fi fost sportiv, ar fi fost la fel. Pe de-o parte, eram fericit că eram ministru şi am câştigat şi medalie. Pe de altă parte, alţii au speculat treaba asta.

De ce n-aţi mai participat în ultima probă de la Jocurile Paralimpice de la Paris?

– Din cele patru probe, eu am participat la trei dintre ele. La ultima n-am participat. Era o categorie comasată, C-5 şi C-4. Mi-am dat seama că în ziua aceea că vom fi 24 de ciclişti la start, dintre care doar trei aveam proteză… Eu nu puteam să fiu de acord. Suntem puşi pe afişe, că vorbim de paraciclism, dar doar noi am rămas cu proteze, restul sunt pe două picioare. De asta am refuzat să mai particip efectiv la ultima probă. Chiar era penibil.

“Am deranjat şi cu reforma. Erau obişnuiţi cu un ministru confortabil care vine la birou, bea o cafea şi împarte bugetele”

Revenind la politică. V-aţi confruntat cu presiuni? 

– Au fost şi presiuni politice. Însă am preferat să îmi menţin părerea când a fost vorba despre binele sportivilor. Mai bine să îi conving şi pe ceilalţi că eu am dreptate. Când am adus această decizie (n.r. legea cu 40% sportivi români) a fost mare deranj şi la nivel politic, nu numai la nivel de sport. Eu cred că în acest timp de un an şi ceva sau doi ani, cred că s-au convins şi ei că măsura este benefică pentru sportivii români.

Am deranjat şi cu reforma. Erau obişnuiţi cu un ministru confortabil care vine la birou, bea o cafea şi împarte bugetele. Dar a venit Novak să vorbească despre reformă… I-am pus la lucru şi voiam să facem un nou mediu, unul competitiv pentru sportivi. Dar ce să zic? La mine în birou n-a trebuit nimeni să negocieze asupra bugetului. Toate erau date pe criterii şi fiecare medalie era calculată.

Ţin minte că au mai fost şi nemulţumiri… 

– Păi când am preluat, înotul avea 2,7 milioane de lei buget. Când am plecat de acolo le-am lăsat 7 milioane de lei buget. În fiecare an au crescut gradual. Rezultatele din 2022 când am avut 16 medalii la Campionatele Mondiale şi Europene şi sportul duduia de medalii, nu înţelegea nimeni de ce. Păi vă spun de ce, sportivii care au adus medaliile erau pe locurile 6-7. Am luat bugetele de la Direcţiile Judeţene şi am încercat să concentrez pe cele 8-10 federaţii importante din România pentru a-şi putea desfăşura activitatea. Şi rezultatele au venit imediat. Nu este mult de la locul 6 la locul 3. Sunt chestii de fineţe.

“Noi am primit ministerul cu uşurinţă: «Hai, luaţi-l de aici!»”

Ca om care aţi condus sportul românesc aş vrea să vă întreb de ce este sportul la coada priorităţilor fiecărui guvern, în ultimii 35 de ani? 

– Niciun partid nu l-a îngrijit, nu l-a ridicat. Nu a fost reprezentat, nu au fost miniştri care să se zbată. Toţi miniştri fugeau de responsabilitate. Nu voiau să intre în conflicte. Dar aşa nu poţi să conduci. Dacă nu conduci un domeniu, n-ai cum să ai rezultate. Sportul n-a fost condus. Până să vin ministru, sportul nici nu exista. Noi am primit ministerul cu uşurinţă: «Hai, luaţi-l de aici!». Acum, sportul este foarte important. De ce a fost luată doamna Lipă lângă domnul Ciolacu?

La nivel de sport, doamna Lipă este una dintre cele mai mari sportive pe care le-a avut România, indiferent de conflictul pe care îl aveţi sau nu… 

– La noi sistemul este pe descurcăreală. Ca stat nu poţi să permiţi aşa ceva, să laşi o mână atât de liberă unor preşedinţi de federaţie. Asta este problema. Canotajul a luat de peste tot, de la ANS, de la COSR, de la Steaua, de la Dinamo. Dar a putut să facă asta, că i-a permis sistemul. Doamna Lipa este puternică, este influentă, a reuşit. Dar alţii? Judo este nicăieri. La gimnastică am reuşit să creştem un pic. Nu e corect. Trebuie să avem un control asupra sportului. Nu poate sta tot sportul într-un om. În Franţa, toţi angajaţii din cadrul federaţiilor sunt de la minister. Înţelegeţi unde e controlul?

“Domnul Marius Vizer are toată deschiderea să ajute judo-ul românesc. Cred că problema nu este el, este domnul Guşă”

Aţi spus de judo. E o situaţie paradoxală. Avem un român care conduce judo-ul mondial, pe domnul Marius Vizer. Chiar nu putem să facem nimic astfel încât să profităm de asta? 

– Domnul Marius Vizer are toată deschiderea să ajute judo-ul românesc. Cred că problema nu este el, este domnul Guşă. A avut toate posibilităţile să crească judo-ul românesc, dar a întors spatele, şi-a luat calea lui şi atunci, din păcate, uşile la nivel european şi mondial s-au închis.

Revenind la canotaj vă întreb. Este un sport performant. Nu poate exista posibilitatea în care să fie preluată metoda prin care canotajul a avut succes? Să dezvoltăm celelalte sporturi în acelaşi fel? 

– Sunt 14-15 sporturi prioritare. Să zicem în gimnastică. Trebuie să ai timp de patru ani un buget de 15-16 milioane de lei din partea statului. Şi tu nu mai trebuie să te gândeşti în fiecare an dacă o să am sau n-o să am, cine vine ministru, cum negociem, de la ce partid e. Există această nesiguranţă. Unul îţi dă cinci milioane, altul îţi taie trei. Tu ca stat trebuie să ai grijă de acest lucru. Să dai banii cu direcţii clare, cu indicatori de performanţă.

“Se cheltuie anual 250 de milioane de euro la 250.000 de sportivi”

Aveţi o mare experienţă olimpică. Numărul de medalii de la Paris este un indicator bun pentru sportul românesc? 

– Aparent, pentru necunoscători, da. Dar nu este o creştere. Dacă este o creştere, tot la canotaj este, care a costat aproape 40 de milioane de euro în patru ani. Acele medalii în plus. Apoi, avem un mare noroc cu David Popovici, care este un fenomen şi a adus două medalii. Dar după el nu mai există nimeni. O avem pe fata aia de la haltere care a adus medalia de argint şi o mică creştere, reală, la gimnastică. Noi, de fapt, n-avem nimic. Faţă de banii cheltuiţi. România cheltuie cel mai mult pe cap de sportiv din Europa. Asta nu o ştie nimeni.

Şi cât e suma asta pe cap de sportiv? 

– Aceşti bani ajung la sporturi individuale şi la ceva sporturi de echipă. Nu sunt luate în calcul sumele date de administraţiile locale. Vorbesc aici de Agenţia Naţională pentru Sport, de Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Transporturilor şi COSR. Acestea, la nivel central, cheltuie anual 250 de milioane de euro la 250.000 de sportivi. Fotbalul nu este aici. Ştiţi bugetul Moldovei? Patru milioane de euro pentru toate sporturile, pe an.

Deci, noi 250 de milioane de euro şi câştigăm 9 medalii, iar Moldova are patru milioane de euro şi câştigă trei medalii. Din păcate, această diferenţă enormă merge la administrarea bazelor, la angajaţi, mii de angajaţi care stau şi, mă scuzaţi, o freacă toată ziua. Că n-au sportivi, nu-i găseşti la muncă. Eu nu văd ca ministru al Sportului că omul este la muncă la Baia Mare. Aş putea să văd, dar stau să mă uit pe camere? Urgent ar trebui să adoptăm un sistem european. Cu bazele sportive la administrarea locală, iar plăţile să fie pe criterii de performanţă.

V-aş ruga să faceţi o predicţie pentru viitor: încotro ne îndreptăm?

– Dacă rămânem tot aşa, o să fie doar canotajul în România, la sporturile individuale. Eu sper că nu va rămâne aşa, se vor schimba fundamental lucrurile. Nu mai poţi, ca fair play, un singur sport să aibă toate condiţiile. Restul, pe descurcăreală. Trebuie să se rupă treaba asta. Frustrarea este prea mare în ţară privind premierile. Oamenii şi-au dat seama că ceva nu merge în sportul românesc şi nu merge de mult timp.

• 2012 este anul în care Eduard Novak a câştigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Londra
• 2020-2023 a fost perioada în care Eduard Novak a stat în fruntea sportului românesc