ADVERTISEMENT
Sporturi

Eduard Novak, interviu despre ambiția de a reuși în ciuda tragediilor trăite: “Mi-am pierdut scopul în viață, motivația!”. Exclusiv

Autor: Marian Popovici | 11.02.2021 | 19:07
Eduard Novak, interviu despre ambiția de a reuși în ciuda tragediilor trăite:

Carol Eduard Novak este Ministrul Tineretului și Sportului din luna decembrie. Primul campion paralimpic din istoria sportului românesc are o poveste de viață impresionantă și în ciuda necazurilor pe care le-a suferit, a reușit mereu să treacă peste și să ajungă la următorul nivel. 

ADVERTISEMENT

În anul 1996 a suferit un accident de mașină în urma căruia i-a fost amputat în picior. Spera să participe la Jocurile Olimpice de la Nagano, însă totul s-a năruit. Asta nu l-a împiedicat să continue sportul de performanță și, în 2012, a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Londra. Înainte de concursul olimpic a fost la un pas să sufere un nou accident de mașină, chiar în capitala Marii Britanii.

Eduard Novak, omul care a trecut peste dramele vieții și care are șansa să schimbe sportul românesc!

Chiar și după acest succes, Eduard Novak a mai avut de trecut cumpene în viață. În urmă cu doi ani, fiul lui Novak a fost lovit de o mașină și spitalizat. Din fericire și-a revenit, iar tatăl său a reușit să treacă și de acest necaz. La finalul lunii decembrie a anului 2020, Novak a devenit al 24-lea ministru al sportului după Revoluție în România.

ADVERTISEMENT

Dramele și succesele s-au împletit în viața noului ministru al sportului care are meritul de a nu fi cedat în momentele critice. Acum, Carol Eduard Novak este la conducerea sportului românesc și poate fi omul de la care poate porni această reformă pe care o tot așteptăm.

Ministrul Tineretului și Sportului, interviu pentru Fanatik: “Mă gândesc inclusiv la schimbarea legii sponsorizării”

Carol Eduard Novak a acordat un interviu exclusiv pentru FANATIK în care vorbește atât despre schimbarea sportului românesc, dar și despre modul în care a trecut peste toate problemele vieții.

ADVERTISEMENT

Domnule Novak, ați fost surprins în momentul în care a venit propunerea de a deveni Ministrul Tineretului și Sportului?

– Numirea mea în calitate de ministru al Tineretului și Sportului a venit ca o apreciere a celor din UDMR pentru calitățile mele umane, sportive și manageriale. Ajunsesem la acel punct de maturitate în care puteam trece deja la etapa următoare, în care să valorific tot ceea ce am acumulat până acum și să încerc să fac mai mult pentru alții. Cred că am reușit să demonstrez că atunci când îmi fac un plan, nimic nu mă oprește să îl duc la bun sfârșit. Motto-ul meu este: “Cu pași mici spre idealuri mari.”

ADVERTISEMENT

De mulți ani se vorbește de necesitatea unei noi legi a sportului în România. O lege prin care sportul să fie susținut și mai mult la noi în țară. Din postura de ministru, susțineți necesitatea unei astfel de legi?

– Da, este necesară schimbarea legislației sportive și armonizarea ei cu diferite alte arii de reglementare națională, dar și cu legislația internațională în domeniu. Sunt destule aspecte contradictorii sau deja desuete în prevederile legale în vigoare. De exemplu, mă gândesc inclusiv la schimbarea legii sponsorizării, care modalitate de susținere a sportului, dar acesta este doar un aspect. Un alt exemplu care îi vine în minte este nevoia de reglementare a formării, perfecționării și licențierii antrenorilor, un alt subiect la care sunt sensibil, pentru că îl consider foarte important pentru dezvoltarea sportului.

ADVERTISEMENT
Carol Eduard Novak, Ministrul Tineretului și Sportului

“Am demarat o serie de controale la instituțiile subordonate, pentru a vedea care este situația reală la acest moment”

Care sunt obiectivele cu care ați început mandatul de Ministru al Tineretului și Sportului?

– Le-aș putea enunța astfel: implementarea unei strategii coerente și unitare în domeniul sportului, cu promovarea competitivității și a performanței, acordarea de șanse egale tuturor, dar cu recompensarea și susținerea corespunzătoare a celor care obțin rezultate, promovarea unor exemple corecte pentru tineret, precum și a mișcării, ca mod de viață, la nivelul societății. Am demarat deja o serie de proiecte concrete în acest sens: campania de promovare a valorilor naționale în sport, prin redenumirea cluburilor sportive subordonate, digitalizarea structurilor din subordinea MTS, arhivarea corespunzătoare a documentelor din minister, asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități în cluburi și săli sportive, reformarea metodologiei de instruire a antrenorilor la nivel național, campania “România sănătoasă”. De asemenea, am demarat o serie de controale la instituțiile subordonate, pentru a vedea care este situația reală la acest moment, spre a ști de unde pornim cu această strategie națională.

ADVERTISEMENT

După discuția cu domnul președinte Iohannis, ați declarat că unul dintre obiective e ca România să fie în 2032 una dintre primele 15 națiuni în privința rezultatelor sportive. Cum ajungem din nou să avem acele rezultate?

– În momentul în care vom avea strategia și vom face investițiile corecte în sporturile care ne pot aduce rezultate maxime, dar și prin dezvoltarea sportului de masă, vom ajunge treptat la un an 2032 plin de succes.

“Cea mai mare problemă pe care o văd este lipsa strategiei, lipsa direcției. Sigur, avem probleme de infrastructură, de finanțare”

Ce vă îngrijorează cel mai mult la sportul românesc?

– Cea mai mare problemă pe care o văd este lipsa strategiei, lipsa direcției. Sigur, avem probleme de infrastructură, de finanțare, dar chiar dacă toate ar fi minunate din aceste puncte de vedere, tot nu am vedea mare diferență, așa cum se desfășoară lucrurile acum. Banii, câți sunt ei, se risipesc, în lipsa unei strategii care să coaguleze toate energiile în aceeași direcție. Nu există niște obiective stabilite clar, niște criterii corecte și control real asupra modului în care sunt cheltuite fondurile, câtă vreme ele nu sunt condiționate sau puse în relație cu rezultatele.

Sunteți unul dintre puținii miniștri ai sportului care vin de pe teren, “din iarbă” cum s-ar spune. Constituie acest fapt un avantaj față de predecesori? Mă gândesc că știți mai bine lipsurile, provocările cu care se confruntă acest domeniu.

– În calitate de sportiv de performanță, știu ce înseamnă performanța, care sunt sacrificiile, cât de greu se ajunge la ea și care sunt pașii care trebuie urmați. Limbajul nostru, al sportivilor, este performanța. Știu și piedicile și problemele sistemului sportiv. Asta cred eu că mă califică pentru postul de ministru și oamenii au încredere că asta voi face și în minister.

“Ca să cerem buget mai mare, trebuie să arătăm că știm ce să facem cu banii”

Nu este un secret că sportul a fost unul dintre domeniile neglijate de Guvernele anterioare. Aveți de gând să aduceți acest domeniu pe lista de priorități? Și dacă da, cum?

– Venind cu un program concret, cu această strategie a sportului românesc despre care am vorbit deja atât cu primul ministru Florin Cîțu, cât și cu președintele Klaus Iohannis. Pentru anul acesta bugetul este în curs de aprobare, nu putem schimba mare lucru din punct de vedere al nivelului finanțării, dar am început deja proiecte care pregătesc terenul în vederea solicitării unui buget mai mare pentru anul următor. Ca să cerem buget mai mare, trebuie să arătăm că știm ce să facem cu banii. Vom demonstra asta la finalul acestui an, când vom merge cu datele care vor arăta că sportul merită mai multă atenție în viitor, că știm ce avem de făcut.

“Medalia de la Londra a fost pariul meu cu mine și cu viața, pe care l-am câștigat prin multă muncă și sacrificiu”

V-ați manifestat intenția de a participa la Jocurile Paralimpice de la Tokyo. Aveți timp să vă ocupați de activitatea de Ministru și de antrenamente?

– Și în calitate de președinte al Federației Române de Ciclism, manager de club, antreprenor și tată responsabil, am fost nevoit să îmi împart atenția într-un mod constructiv în fiecare dintre activitățile pe care le-am făcut. Este nevoie de un time management bun și de o bună disciplină pentru a reuși în scopurile pe care ți le propui. Momentan, până pun lucrurile în mișcare pe direcția pe care mi-o doresc, activitatea la minister mă solicită foarte mult și mă antrenez doar la sfârșit de săptămână. Pe măsură ce lucrurile vor intra în ritmul normal, îmi doresc să mă antrenez și seara, în timpul săptămânii.

Aș vrea să fac trecerea la latura de sportiv. Ce înseamnă pentru dumneavoastră medalia de aur obținută la Jocurile de la Londra, în 2012?

– Medalia de la Londra a fost împlinirea a 30 de ani de muncă. Confirmarea că reușisem să-mi împlinesc visul, în ciuda problemelor personale cu care mă confruntasem, a piedicilor pe care le întâmpinasem din partea altora. A fost pariul meu cu mine și cu viața, pe care l-am câștigat prin multă muncă și sacrificiu.

“Puțină lume privește o pesoană cu dizabilități ca pe un potențial sportiv. Campion, nici atât! Eu am luptat singur pentru visul meu de a câștiga medalia olimpică”

Până la performanțele dumneavoastră, Jocurile Paralimpice în România poate nici măcar nu erau cunoscute. De ce credeți că există la noi această dificultate de a ajuta sportivii paralimpici și chiar persoanele cu dizabilități, în general?

– La noi, persoanele cu dizabilități sunt încă percepute mai degabă ca fiind cazuri sociale. Puțină lume privește o pesoană cu dizabilități ca pe un potențial sportiv. Campion, nici atât! Eu am luptat singur pentru visul meu de a câștiga medalia olimpică. Victoria de la Jocurile Paralimpice mi-a adus multă bucurie, notorietate, dar și responsabilitate, iar sportivii paralimpici au căpătat mai mult curaj. Îi voi susține, din poziția pe care o am acum, pentru a avea acces mai ușor la pregătirea sportivă, la competiții, la un tratament corect și nediscriminatoriu, din punct de vedere sportiv.

La Tokyo aveți în obiectiv ceva mai mult decât participarea? De exemplu să fiți și primul ministru din istorie medaliat la JO nu doar participant? 

– Întotdeauna particip cu obiectivul de a câștiga. M-am pregătit intens încă de anul trecut și, chiar dacă s-au amânat Jocurile Olimpice, iar programul nu îmi mai permite momentan o pregătire la fel de intensă, nu voi renunța la visul meu și voi intensifica antrenamentele în apropierea momentului Tokyo. Îmi place și să câștig, dar, mai mult decât atât, nu-mi place să pierd. Sper la o medalie cât mai strălucitoare!

“O perioadă foarte grea după accident. Toate planurile mele se năruiseră, tot ceea ce sacrificasem pentru a mă pregăti se pierduse”

În 1996 v-ați pregătit pentru Jocurile Olimpice de la Nagano, când ați suferit acel accident cumplit. Povestiți-ne vă rog în ce fel v-a schimbat acel episod în plan mental mai ales?

– Am avut, desigur, o perioadă foarte grea după accident. Toate planurile mele se năruiseră, tot ceea ce sacrificasem pentru a mă pregăti se pierduse sau așa simțeam în acele momente. Îmi pierdusem scopul în viață, rostul, motivația. Am avut nevoie de o perioadă pentru a mă aduna și mi-am dat seama că viața e prea scurtă pentru a o pierde cu regrete. Și m-am reapucat de ceea ce îmi plăcea și știam să fac cel mai bine: sport. Mi-am acordat doi ani pentru a-mi demonstra că încă pot face performanță. După nici un an, câștigam prima medalie în paraciclism, iar din acel moment am știut că sunt pe drumul cel bun.

În viață ați avut mai multe ghinioane, așa cum dumneavoastră ați povestit. Accidentul din 1996, ați fost la un pas să suferiți un nou accident înainte de JO de la Londra, băiatul dumneavoastră a fost și el victima unui accident și, din fericire, totul este în regulă. Sunt puțini oameni care au tăria să treacă peste atâtea greutăți. Dumneavoastră cum ați reușit?

– Cred că fiecare dintre noi a trecut printr-un moment sau mai multe în care a simțit că lucrurile s-au oprit pentru o vreme, însă dorința de supraviețuire te face să te ridici și să mergi mai departe. Reușești să depășești impasurile, ba chiar să faci performanță, dacă îți propui acest obiectiv, prin foarte multă muncă, disciplină și având alături oamenii potriviți și un mental optimist. Fiecare dintre noi își poate găsi motivația într-un vis, care să-i dea putere și pentru îndeplinirea căruia să lupte. Această putere este în noi.

“De doi ani aș avea nevoie, apreciez eu, ca să rămână o urmă pozitivă a trecerii mele prin această funcție”

Predecesorii dumneavoastră au avut mandate relativ scurte în fruntea MTS, iar pentru aplicarea unor reforme este clar nevoie ca un ministru să rămână în funcție mai mult de un an sau maximum doi, cum s-a întâmplat în ultimul deceniu. Cum vedeți această volabilitate a funcției?

– Eu mi-am calculat planurile astfel încât să reușesc să le pun în mișcare și să înceapă să funcționeze pentru un mandat de doi ani. De doi ani aș avea nevoie, apreciez eu, ca să rămână o urmă pozitivă a trecerii mele prin această funcție. Dacă vor fi mai mulți de doi, cu atât mai bine, voi reuși mai mult. Dacă nu, asta nu mă demotivează să fac tot ce pot în intervalul pe care îl voi avea la dispoziție.

  • 44 de ani are Carol Eduard Novak
  • 24 este numărul de miniștri ai sportului pe care i-a avut România 

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 842. 32 pagini. Doar 5 lei!