Ei cu brazilienii, noi cu prazilienii

Grigore Cartianu   
în Editoriale
30/08/2013, 19:05
Ei cu brazilienii, noi cu prazilienii
Bucurie gorjeană la Braga

În crucea nopţii de joi spre vineri, 29-30 august 2013, pe cele două maluri ale Atlanticului se auzea strigătul de mîndrie al unui neam care, deşi n-a dat Columbi, Magellani şi Statui ale Libertăţii, a visat mereu să cucerească lumea.

La New York, în epicentrul Lumii Noi, Simona Halep, o fată crescută printre marinarii din Constanţa, îşi continua marşul triumfal de la US Open, promovînd în turul 3 într-un stil de mare campioană: 6-2, 6-1 în faţa unei croate ambiţioase.

Dincoace, pe ţărmul european, cel care a dat lumii mari navigatori, o trupă de juveţi a uluit Planeta Fotbal, blocînd site-urile de fotbal la o fotografie neverosimilă: Braga – Pandurii 0-2.

Cînd a început meciul, am numărat patru brazilieni printre titularii Bragăi. La noi, numai doi: Eric şi Erico. Dar n-a fost seara brazilienilor, ci a prazilienilor. Din neamul mîncătorilor de praz s-au ridicat, mîndri, Buleică şi Ciucur, cei care au marcat singurele goluri ale serii. Dar ce goluri!

E uluitoare dezinvoltura cu care Pandurii şi-au croit drum în Europa la prima lor aventură continentală! Alţii se acomodează vreo două trei ediţii înainte de a învăţa să stea în ghete. Nu, „pandurilor” nu le-au tremurat genunchii nicio clipă, au jucat de parcă toată viaţa lor s-au luptat pe aliniamentul Tallinn-Braga-Tel Aviv, nu pe reduta Mătăsari-Rovinari-Vîrţ.
Echipa lui Pustai a arătat că ea este, totuşi, vicecampioana României, şi nu Petrolul sau Astra. În fond, Europa a pus lucrurile în ordine: mergem în grupe cu locurile 1 şi 2 – Steaua şi Pandurii. La Steaua, calificarea e chestiune de tradiţie, la Pandurii – de orgoliu şi ambiţie. Să nu uităm că, după tragerea la sorţi a play-off-ului, ordinea şanselor de calificare arăta astfel: 1. Astra; 2. Petrolul; 3. Pandurii. Căci nici israelienii, nici galezii nu aveau experienţa europeană a Bragăi. Dar fotbalul e în stare să dea peste cap chiar şi noua ordine mondială.

E a doua deplasare minunată pe care ne-o oferă echipa lui Pustai, ardeleanul transplantat în Ţara Olteniei, şi a lui Condescu, „ortacul” care se pricepe la fotbal mai mult chiar şi decît la cărbune. După manşa-tur de acasă, calificarea părea compromisă şi cu Hapoel Tel Aviv (1-1), şi cu Braga (0-1). Dar au venit un 2-1 în Israel şi promisiunea aceluiaşi scor la marginea vestică a Europei. Promisiune depăşită: n-a fost 2-1, ci 2-0. Iar golul decisiv a fost opera aceluiaşi jucător şi la Tel Aviv, şi la Braga: Alexandru Ciucur. Un juvete de 23 de ani, despre care în urmă cu două luni nu ştiau nici vecinii de bloc, dar pe care acum îl tămîiază toată Oltenia.
Întrebarea e: de unde-i tot scoate vrăjitorul Condescu? După ce au plecat, în cîteva tranşe, Chiricheş, Pintilii, Maxim, Nistor, Voiculeţ, Răduţ, Viera, Vlad etc., ai fi zis că de echipa asta se alege praful. Şi cînd colo, a început să sperie şi Europa!

Apropo: cum vă sună o linie de mijloc Voiculeţ – Nistor – Pintilii – Maxim, cu Chiricheş în spatele lor? Acum pare o selecţionată CFR Cluj – Evian – Steaua – Stuttgart, dar pînă nu demult era un grup de tricouri pe care scria SNLO Oltenia. Vînzînd atît de mulţi, te întrebi dacă pe la Tîrgu-Jiu a mai rămas vreun mijlocaş. Secretul e că toate plecările, de regulă pe bani frumoşi, au fost însoţite de achiziţii inteligente şi de promovări curajoase.
Destinul european al Tîrgu-Jiului, oraş de nici 100.000 de locuitori, este o lecţie şi pentru alţii cu tradiţie şi potenţial economic mult mai mari. Unde sînt Timişoara, Aradul, Iaşiul sau Constanţa? Unde este Craiova cea mîndră de odinioară? Bănia are două „Ştiinţe”, şi ambele în „B”, iar Mititelu şi Olguţa pot face scurte armistiţii pentru a urmări la televizor isprăvile europene ale juveţilor de nord.

Păcat că, în competiţia continentală, Pandurii nu pot juca la Târgu-Jiu! Acum, că tot au ajuns în grupe, ar trebui să facă două lucruri. Mai întîi, să invadeze cu miile Ardealul, de trei ori de-a lungul toamnei, pentru a produce seri memorabile pe Cluj Arena. Se vor revărsa gorjenii spre Dealul Feleacului precum odinioară spre Cetatea Băniei. Căci pasiunea lor devastatoare pentru fotbal nu s-a născut odată cu Pandurii lui Condescu, ci a dospit în caravanele anilor ’80, pe vremea Craiovei Maxima. Dintre miile de căciuli aruncate spre cer, după golurile lui Balaci, Cămătaru sau Geolgău, multe erau de sorginte gorjenească.

Şi acum, grupa: Fiorentina, Dniepr, Pacos Ferreia. Italieni, ucraineni, portughezi – iarăşi portughezi! Nu e o observaţie oarecare, ci o constatare statistică: joi, la tragerea la sorţi a grupelor Champions League, doar patru ţări au avut echipe în prima urnă valorică – Anglia (Chelsea, Manchester United, Arsenal), Spania (Barcelona, Real Madrid), Portugalia (Porto, Benfica) şi Germania (Bayern Munchen). Italia sau Franţa – de la urna a doua în jos, iar Olanda chiar de la a treia!

Aşadar, portughezii chiar sînt o forţă în competiţia cluburilor europene. Iar singura echipă pierdută de ei pe traseu, în actuala ediţie, este Braga – victima Pandurilor. Urmează la rînd Pacos Ferreira, încă o „colonie braziliană” (sînt vreo cinci sud-americani în lot), care vine din play-off-ul Ligii Campionilor. O altă versiune a Bragăi, căreia în campionatul trecut i-a suflat „la mustaţă” locul 3…

Nu-i nimic, mergem mai departe pe formula noastră cîştigătoare: ei cu brazilienii, noi cu prazilienii! Şi să nu vă miraţi dacă la sfîrşitul toamnei vom vorbi despre Buleicao sau Ciucurinho…

 

Închide ×