Gică Hagi, 61 de ani, a revenit oficial pe banca primei reprezentative. „Regele” fotbalului românesc nu a fost mereu rege și în ochii colegilor săi. În primii săi ani în tricoul echipei Sportul Studențesc, deși venise ca o vedetă de la Luceafărul, Hagi era supus unui tratament destul de rece în „Regie”. Din fericire, a existat o persoană care l-a scăpat pe acesta de un așa numit bullying.
În emisiunea „Oldies but Godies” de la FANATIK, Horia Ivanovici și Andrei Vochin au vorbit și despre primii ani pe care Gică Hagi i-a petrecut în București, în calitate de fotbalist la o echipă din prima ligă. Deși acesta locuise în Capitală în perioada în care jucase pentru Luceafărul București (n.r. un centru național de pregătire în sistem centralizat al celor mai buni juniori din toată țara), perioada de început în „Regie” nu a fost deloc una ușoară.
Vedetă la Luceafărul, Hagi nu era deloc văzut cu ochi buni de colectivul de la Sportul. S-a lovit și de un așa-numit bullying al „șmecherilor” de la această echipă. Talentatul jucător de doar 18 ani era pus să care fel și fel de lucruri, trimis la cumpărături sau luat mereu la mișto. Hagi nu s-a simțit de loc bine aici, iar asta s-a văzut în cifrele sale. Doar două goluri a marcat în primul sezon la Sportul, deși a jucat în aproape toate partidele.
„Venind la București, chiar dacă el trăise la București la Luceafărul o bună parte de timp, aici în primul an nu i-a fost ușor. Asta se vede din cifre. În primul sezon la Sportul Studențesc, el joacă aproape toate meciurile și nu dă decât două goluri. Adaptarea grea și mediu foarte dificil. De ce? Pentru că nu era văzut cu ochi buni când a când a venit. L-au cazat la 303 la acolo unde în Regie, la cămin, unde erau șmecherii.
El, care era vedeta de la Luceafărul, de la echipa națională de juniori și așa mai departe, aici era ultimul venit, indiferent de cât de talentat era. Și mai primea ceea ce se numește bullying pe vremea noastră, dar ceea ce atunci era normal. Adică mai căra o geantă, îl mai trimiteau să mai cumpere ceva, îl mai luau la mișto”, dezvăluie Vochin.
Din fericire, Gică Hagi nu a fost total izolat la Sportul Studențesc în primii săi ani aici. Un „anume” Gino Iorgulescu, 69 de ani, actualul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), i-a sărit în ajutor „Regelui” și l-a luat sub aripa sa. Andrei Vochin explică de ce era tratat cu răceală „Regele” de colegii de la Sportul.
„Mai era un motiv pentru care nu era agreat. Acela că lua mingea, o aresta, nu mai dădea la nimeni. Și juca totuși cu niște fotbaliști care însemnau ceva la vremea respectivă. Mircea Sandu, Munteanu 2, zis Brini, fundașul stânga. Îți dai seama, să plece Hagi cu mingea, ca Brini să vină la învăluire, și Hagi să intre în centru să dea la poartă. Ăla avea 30 de ani și Hagi 18. Și șmecher în vestiar, titularul echipei naționale Munteanu 2. Mai erau Gino Iorgulescu, Paul Cazan care avea vreo 400 de meciuri. Niște jucători cu uriași, uriași uriași pentru vremea respectivă”, dezvăluie Vochin.
Din cauza acestor momente ale sale din teren, Hagi era tratat cu răceală de mult mai experimentații săi colegi. Totul s-a schimbat când Gino Iorgulescu a pus piciorul în prag. Actualul șef al LPF a făcut apel la înțelepciune.
„Până la un moment dat în care Gino Iorgulescu a intervenit și a zis ‘băi, oameni buni, șmecherilor nu înțelegeți că noi putem să câștigăm meciul și să câștigăm bani cu copilul ăsta? Lăsați-l în pace, protejați-l, înțelegeți-l cum e, nu îl mai luați la șuturi, nu îl mai trimiteți tot timpul să care bere sau cine știe ce făcea, să care geanta‘”, mai explică Andrei Vochin.
Din fericire pentru Hagi, această perioadă dificilă din primele sale luni la Sportul Studențesc nu s-a prelungit. Treptat, tânărul talentat venit de la Farul în Capitală începe să se acomodeze cu viața în cel mai important oraș din țară. „Ușor ușor, Gică Hagi se acomodează și cu viața în București, intră și în viața din București.
Începe să frecventeze Melody ul de exemplu pe vremea aia. Era luat de colegi în oraș. Cred că acolo îl cunoaște și pe viitorul său fin, pe Gigi Becali”, mai spune Vochin.