Vincenzo Peruggia este italianul care a devenit celebru că a reușit să fure celebra pictură Mona Lisa din muzeul Luvru, într-un act de jaf remarcabil. Motivul său nu a fost doar dorința de a obține un câștig material, ci și un sentiment de naționalism, el considerând că lucrarea aparținea Italiei și ar fi trebuit să fie expusă în țara sa natală.
Vincenzo Peruggia, născut pe 8 octombrie 1881 în Italia, a intrat în istorie datorită furtului celebrei lucrări „Mona Lisa” din Muzeul Luvru din Paris. Acest jaf remarcabil a fost considerat unul dintre cele mai mari furturi de artă ale secolului XX.
Cum a fost posibil? Ei bine, în 1908 bărbatul s-a mutat în Paris, acolo unde a reușit să se angajeze în la Luvru. Printre atribuțiile sale se număra și aceea de a pune sticlă de protecție peste operele expus.
De aceea, avea acces la cele mai mari opere de artă. În același timp, Peruggia avea ocazia să studieze sistemele de securitate și măsurile de protecție destinate să apere valorosul patrimoniu artistic de posibilele tentative de furt.
Îmbrăcat în uniforma sa de la Luvru, un halat alb, Vincenzo Peruggia se putea plimba fără probleme prin galeriile muzeului. Nivelul scăzut de securitate a facilitat furtul care a avut loc ulterior.
Gioconda sau Mona Lisa, este o capodoperă creată de Leonardo da Vinci între 1503 și 1506. Pictura o înfățișează pe o femeie cu o expresie contemplativă și un zâmbet subtil, devenind astfel nu doar cea mai celebră lucrare de artă din istorie, dar și una dintre cele mai valoroase.
Pe 21 august 1911, Vincenzo Peruggia a furat faimoasa pictură, provocând un adevărat scandal în presa atât națională, cât și internațională. O anchetă vastă a fost deschisă de poliție, iar toți angajații muzeului au fost supuși interogatoriilor. Printre persoanele aflate pe lista de suspecți s-au aflat nume remarcabile, precum scriitorul Guillaume Apollinaire și prietenul său, celebrul Pablo Picasso.
Inițial, polițiștii au presupus că hoții s-au ascuns în muzeu încă de duminică, 20 august 1911, pregătind furtul. În realitate, însă, pe 21 august 1911, în jurul orei 07:00, Vincenzo Peruggia a pătruns în muzeu pe uşa destinată angajaților, purtând același halat alb cu care nu se deosebea de restul angajaților.
Mona Lisa era expusă în Salon Carré, iar atunci când galeria era liberă, Peruggia a desprins tabloul de pe perete și l-a transportat prin casa scării de serviciu. După arestarea sa, el a declarat că a pregătit furtul fără a atrage atenția.
Peruggia a îndepărtat carcasa de protecție și rama tabloului, ascunzând opera de artă sub halatul său. A ieșit apoi din muzeu pe aceeași ușă prin care intrase, purtând pictura valoroasă sub braț. Deși Gioconda era realizată pe lemn de plop și măsura 77 cm x 53 cm, surprinzător, nu a stârnit nicio suspiciune.
Niciun angajat al muzeului nu a observat că „Mona Lisa” dispărea din galerie. Un vizitator, dornic să admire lucrarea lui da Vinci, a fost uimit să constate că peretele era gol acolo unde pictura ar fi trebuit să fie expusă, motiv pentru care a anunțat imediat paza.
Așa a ajuns celebra Mona Lisa, după ce a fost furată, să stea ascunsă sub masa din bucătărie, timp de doi ani. Nici măcar polițiștii care s-au ocupat de percheziții nu au observat nimic și au notat că „nu a fost găsit nimic suspect în apartamentul lui Vincenzo Peruggia”.
După doi ani, a dus celebra opera de artă în Italia și a ținut-o o perioadă într-un apartament din Florența. Nerăbdător fiind, a luat legătura cu proprietarul unei galerii de artă. Lui i-a dezvăluit că avea în posesie celebrul „Mona Lisa” original și intenționa să o vândă.
Fratelli a apelat la Giovanni Poggi, directorul Galeriei de Artă Uffizi, care a evaluat pictura și a certifica autenticitatea acesteia. După ce au asigurat opera, Poggi și Fratelli au predat-o autorităților, iar poliția a fost imediat alertată. La scurt timp, Peruggia a fost găsit și arestat.
După ce a fost găsită, Mona Lisa a fost expusă în cele mai importante orașe italiene. Abia în 1913, pictura a fost returnată la Muzeul Luvru. Deși deja celebră înainte de furt, renumele său a cunoscut o expansiune considerabilă după acest eveniment.
Când vine vorba despre motivele pentru care a furat Mona Lisa, Vincenzo Peruggia a declarat că, din punctul său de vedere, opera aparținea Italiei și că a fost furată de Napoleon.
În timp ce lucra la Muzeul Luvru, Peruggia a descoperit că împăratul Napoleon ordonase confiscarea mai multor opere de artă italiene în timpul Războaielor Napoleoniene. Aceasta ar fi putut fi o motivație reală pentru acțiunile sale.
Peruggia nu știa că Leonardo da Vinci i-a dăruit Mona Lisa regelui Francisc I al Franței, în secolul al XVI-lea, când s-a mutat la curtea acestuia, cu mult înainte de nașterea lui Napoleon.
A doua teorie pune sub semnul întrebării patriotismul invocat de Peruggia. Dacă ar fi fost cu adevărat motivat de dorința de a onora Italia, el ar fi donat pictura unui muzeu din țară. Însă, intenția sa a fost mai degrabă să câștige o sumă considerabilă din vânzarea lucrării, lucru pe care l-a menționat și în scrisorile adresate tatălui său, în care spunea că „se va îmbogăți dintr-o dată”.
Aducându-l în fața instanței, Peruggia a pretins că era nebun. Spre surpriza multora, judecătorul a luat în considerare motivele sale patriotice. Astfel, Vincenzo Peruggia a fost condamnat la doar 1 an și 15 zile de închisoare, dar fiind considerat un erou național în Italia, a fost eliberat după doar 7 luni de detenție.
După ce a ieșit din închisoare, Peruggia s-a înrolat în armata Italiei. Pe parcursul Primului Război Mondial, a fost capturat de trupele austro-ungare și a stat în captivitate timp de doi ani. La încheierea conflictului, a fost eliberat.
După ce s-a căsătorit și a devenit tată unei fiice pe nume Celestina, Peruggia s-a stabilit din nou în Franța. Acolo, a început să muncească ca pictor decorator, folosindu-se de numele său natal, Pietro Peruggia.
Vincenzo Peruggia a decedat pe 8 octombrie 1925, în ziua în care împlinea 44 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Condé din Saint-Maur-des-Fossés, scrie desprelume.ro.