El e francezul Michel Platini, Monsieur Football

Michel Platini a fost unul dintre cei mai mari jucători ai lumii din toate timpurile, dar, din păcate, şi-a pătat imaginea cu implicarea în faptele de corupţie la nivelul conducerii UEFA. 1984 este anul în care Franţa cîştiga primul trofeu major din istoria echipei naţionale şi totodată al lansării modelului Audi Quattro Sport, la volanul căruia avea să cunoască gloria o altă reprezentantă a Hexagonului, campioana de raliuri Michele Mouton. Fotbalul francez a reuşit să obţină primul aur din istorie în mare măsură datorită geniului lui Michel Platini, un adevărat vrăjitor al balonului, cu numeroase execuţii de senzaţie.

Fiul unui fotbalist, profesor de matematică

Michel este fiul unui imigrant italian, Aldo Platini, stabilit în regiunea Lorena. S-a născut la 21 iunie 1955 în micuţa localitate Joeuf şi de mic a avut o atracţie deosebită pentru minge. Tatăl său era profesor de matematică, dar fotbalist amator în timpul liber, căpitanul echipei Jovincenne. Avea destul talent, însă abia la 28 de ani a fost remarcat de una dintre echipele fanion ale regiunii, FC Metz, însă a considerat că este prea tîrziu pentru a juca la nivel profesionist şi a refuzat. Bunicul său, Francesco, zugrav de meserie se respecializase în restaurări, după care a deschis un bar, Cafe des sports, unde Aldo avea să o cunoască pe viitoarea soţie, Anna Picinelli, care servea lichioruri. La vîrsta de şapte ani Michel a început primele antrenamente cu tatăl său, dar în acelaşi timp exersa inclusiv jucîndu-se cu cîinele verişoarei sale, Stefanina.

La 16 ani, insuficienţă cardiacă!

Idolul său a fost brazilianul Pele. Pur şi simplu îl diviniza şi îşi dorea enorm să copieze toate mişcările şi execuţiile acestuia. Însă cariera lui Michel a fost multă vreme pusă sub semnul întrebării, de fapt nimeni nu credea că va ajunge un mare star, pentru că era mic de statură şi foarte fragil fizic. La 16 ani doctorii i-au găsit o insuficienţă cardiacă şi o capacitate pulmonară foarte redusă, ambele afecţiuni însemnînd motive întemeiate pentru a nu putea practica sportul. Din fericire lucrurile au putut fi îndreptate definitiv şi fotbalul a cîştigat un mare artist.

Se semna Peleatini

Pasiunea sa pentru Pele a mers pînă într-acolo încît, cînd a început să dea autografe, ajunsese să semneze PELEATINI în loc de Platini. Pentru a încheia cu aspectele privind viaţa privată să spunem că s-a căsătorit de tînăr, la numai 22 de ani, pe vremea cînd juca la Nancy cu fata unor italieni, Christelle Bigoni, studentă în economie, alături de care au apărut doi copii, Laurent, avocat al firmei Qatar Sport Investiments care controlează cel mai puternic club din Franţa, PSG şi Marina, actriţă. Cu cei doi Platini a avut o poveste dramatică în copilăria lor, ambii scăpînd dintr-un plan de răpire, ca urmare a faptului că poliţia din Nancy a primit informaţii la timp. Laurent avea 11 ani şi Marina 9, incidentul a avut loc în 1989.

“Am jucat la Nancy, pentru că era oraşul meu, la Saint Etienne, pentru că era cea mai bună din Franţa, şi la Juventus, pentru că era cea mai bună din lume” (Michel Platini)

Un bilet de plimbat pe Sena şi altul pentru Tour Eiffel

În 1969 Michel a participat la Paris la un concurs care avea ca scop descoperirea tinerelor talente. “Era un vînt cîinesc şi nu am putut juca nici o minge cum trebuie. Drept urmare am primit de la organizatori un bilet să mă plimb cu vaporaşul pe Sena şi altul să vizitez Tour Eiffel. Alţii au rămas la selecţie, eu eram pentru ei doar un turist”, îşi aminteşte Platini de primele eşecuri.
Şansa lui Platini a fost faptul că a fost luat de către tatăl său la Nancy, unde a mers la echipa de rezerve. Abia pe 3 mai 1973 a reuşit debutul la prima echipă, împotriva lui Nîmes. Nici 1974 nu a stat sub cele mai bune auspicii, o dublă fractură la braţul stîng transformîndu-l multă vreme în spectator. Nancy a retrogradat şi poate aceasta a fost şansa lui Michel, pentru că mulţi jucători au plecat şi el a devenit titular în Ligue 2, marcînd 17 goluri, dintre care 10 din lovituri libere.

Poante cu pastă de dinţi

Viitorul transfer la echipa fanion a Franţei la acel moment, Saint Etienne, a fost semnat într-un meci direct din Cupa Franţei, în care Nancy a detonat bomba cu două goluri marcate din lovituri libere de către Platini. La Nancy momentul de vîrf a fost cîştigarea Cupei Franţei, 1-0 cu Nice, gol Michel, iar după ce a fost remarcat la meciurile naţionalei olimpice în 1978 a mers cu echipa mare la Mondialul argentinian, unde însă nu s-a remarcat decît prin poantele făcute coechipierilor, cel mai frecvent umplîndu-le paturile de pastă de dinţi.

Condamnat la închisoare cu suspendare

Trei ani a petrecut Platini la Saint Etienne, între 1979 şi 1982, reuşind să cîştige un titlu de campion al Franţei şi pierzînd două finale de Cupă. Dar episodul care l-a plasat în cea mai defavorabilă lumină în perioada petrecută printre “verzi” a fost acuzaţia de evaziune fiscală, primind ca şi alţi jucători de la acest club o sumă de bani la negru, 880.000 de franci. A fost condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare, iar ceva mai tîrziu amnistiat.

Digisport.ro

Ieri legendă, azi ”terorist”! A fugit din țară, iar acum e șofer și vânzător de cărți: ”Mi-a luat tot”

A fost pe „Heysel”

Perioada Juventus, adică anii 1982-1987, a reprezentat vîrful carierei la nivel de club pentru Platini. Primit la început cu neîncredere de către suporteri, asemeni polonezului Zbigniew Boniek, cu care a fost bun prieten, francezul pe jumătate italian a sfîrşit prin a deveni repede idolul tifosilor, prin execuţiile sale geniale. La Torino a cucerit multe trofee, campionate, cupe naţionale, cupe europene, dar episodul care l-a marcat cel mai mult a fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1985, cîştigată cu 1-0 în faţa lui Liverpool prin penalty-ul transformat chiar de către el, însă nimeni nu a mai avut putere să se bucure de trofeu, pentru că fotbalul murise pe stadionul Heysel din Bruxelles odată cu cei 39 de italieni decedaţi în urma ambuscadei produse de încăierările cu suporterii englezi, alte 600 de persoane ajungînd la spital.

Moraru l-a ţinut minte toată viaţa

Primii paşi la nivel de reprezentare a ţării i-a făcut la echipa olimpică, unde a fost coechipier cu prietenii săi de la Nancy, Rouyer şi Moutier. Pentru calificare la JO din 1976 de la Montreal conducerea de atunci a României ceruse oficiallilor federali să trimită cea mai bună echipă, ştiut fiind că echipele din vest băgau tineri sau chiar jucători amatori. Am avut de jucat în dublă manşă calificarea împotriva Franţei. România a trimis prima echipă la Blois, toată lumea fiind convinsă că francezii, cu o echipă total improvizată, vor fi făcuţi KO. Însă pe teren s-a aflat Platini, iar portarul Dumitru Moraru a declarat că nu îl va uita toată viaţa, Franţa surclasîndu-ne cu un uluitor 4-0!

Fabulos la Euro 1984

Michel Platini a făcut parte din naţionala Franţei la Mondialele din 1982 şi 1986, unde “cocoşii” au ajuns pînă în semifinale, însă cea mai bună prestaţie a avut-o la Euro 1984, cînd Les Bleus au cîştigat primul trofeu major din istoria lor, cu un Platini incredibil, 9 goluri în 5 meciuri, cinci cu dreptul, două cu stîngul, două cu capul, două hat-trickuri, cu Belgia şi Iugoslavia.

A antrenat numai la naţională

Cariera de tehnician a fost una scurtă pentru Platini. El nu a antrenat decît echipa naţională, de la 1 noiembrie 1989, cînd l-a înlocuit pe Henri Michel şi pînă la finalul Euro 1992, cînd a demisionat şi a renunţat la această activitate. Franţa venea la Europeanul suedez în calitate de favorită, după ce cîştigase grupa preliminară numai cu victorii şi înregistrase 19 partide, oficiale şi amicale, fără eşec. Însă bomba a explodat în Scandinavia, Les Bleus fiind eliminaţi încă din grupe.

Preşedinte UEFA, dat jos pentru corupţie

După ce a făcut parte din comitetul organizator al CM 1998, organizat şi adjudecat de Franţa, Platini a intrat în pîine la UEFA în diferite poziţii pînă în 2006, cînd l-a bătut pe Lennart Johansson cu 27 de voturi la 23 pentru funcţia de preşedinte al forului european. Se spune că un rol decisiv în cîştigarea alegerilor l-ar fi avut iniţiativa fostului şef al FRF, Mircea Sandu, care a creat o coaliţie pro-Platini între federaţiile din est şi aşa s-au strîns cele 27 de voturi. Intenţiona ca în vara lui 2016 să candideze la funcţia de preşedinte al FIFA, însă odată cu izbucnirea scandalului de corupţie care a implicat nume mari din cele două foruri, mondial şi european, proiectul a fost abandonat. Mai mult, dovedindu-se implicarea sa în acţiuni care au violat etica sportivă a fost mai întîi suspendat pe 90 de zile din rolul de şef al UEFA, după care el şi fostul boss FIFA, Sepp Blatter, au primit suspendări pe opt ani din sport.

A cîştigat, la fel ca şi olandezul Johann Cruyff de trei ori trofeul Balonul de Aur, făcînd-o consecutiv, între 1983-85

A marcat 224 de goluri în 432 de meciuri, dintre care 41 la echipa naţională, unde a fost depăşit cu cîţiva ani în urmă de Thierry Henry, 43 de reuşite.

“Michel era unul dintre acei mari jucători care nu punea niciodată accent pe fitness, spunînd că nu mergem să alergăm la 5000 metri la Olimpiadă, ci folosim picioarele pentru fotbal” (Giovanni Trapattoni)

“Nu a alergat niciodată precum Cruyff şi nu a depins o clipă de fizic, dar a ştiut la perfecţie să-şi folosească mintea pentru a organiza lucrurile la perfecţie pe gazon” (Pele)

“Cînd eram copil şi mă jucam cu prietenii totdeauna alegeam să fiu Platini şi îi lăsam pe ceilalţi să-şi împartă restul de idoli între ei” (Zinedine Zidane)

Audi Quattro Sport s-a vîndut în ediţie limitată

Audi Sport quattro a fost lansat în 1984 ca un proiect destinat competiţiilor de raliuri de categoria B şi a avut mare succes de la bun început ca urmare a noutăţilor aduse de tracţiunea integrală. Cea care avea să alerge multă vreme pe acest tip de maşini a fost campioana franceză Michele Mouton, însă şi piloţii scandinavi s-au acomodat cu succes, în special finlandezul Hannu Mikkola şi suedezul Stig Blomqvist.

Modelele Audi Sport quattro au alergat, pînă în 1985, în cadrul a 23 de raliuri de mare tradiţie în Europa, dar şi în Coasta de Fildeş, Noua Zeelandă sau Argentina, obţinînd numeroase clasări pe podium. Conceptul „maşinilor sport” îşi păstrează şi astăzi tradiţia, atingînd performanţe incredibile şi avînd un design în pas cu vremurile. Deşi era destinat aproape în totalitate competiţiilor sportive, modelul Audi Sport quattro a atras atenţia încă de la lansare şi s-a vîndut în ediţie limitată inclusiv la persoane doritoare de a-şi achiziţiona o astfel de maşină fără a fi implicate în fenomenul sportiv.

Motorul era ceva mai mic decît la tipul comercial de Audi Quattro şi putea atinge pînă la 225 km la oră, 331 kw. Acest prim tip de maşini s-a numit Audi Sport quattro S1, s-a realizat într-un număr de 224 bucăţi, vîndute la preţul de 203.850 de mărci. Al doilea tip, Audi Sport quattro S2 s-a lansat în 1985, cu o putere de 350 kw şi o greutate redusă la 1090 kg. A fost maşina preferată de pilotul german Walter Rohr, cu care acesta s-a impus în Raliul San Remo.