Mircea Lucescu s-a stins din viață marți, 7 aprilie, la Spitalul Universitar de Urgență din București, după ce în ultimele luni s-a confruntat cu mai multe probleme medicale. De-a lungul carierei, „Il Luce” a fost atât de iubit de jucătorii săi, încât aceștia îl apelau chiar și la ora 4 dimineața. Un fost colaborator a oferit toate detaliile.
Victor „Tetea” Hexan a fost maseur la echipa națională a României timp de 20 de ani, iar preț de 14 ani a fost colaboratorul lui Mircea Lucescu la Șahtior și Zenit Sankt Petersburg. În cartea intitulată „sapte oameni într-unul”, Victor Hexan a povestit un episod în care Daniel Pancu l-a sunat pe „Il Luce”, după un meci cu Andorra, la ora 4 dimineața.
„E un suflet mare care știe să respecte și să aprecieze munca pe care cineva din jurul lui a făcut-o. Dacă îl ajuți pe Pancu, moldoveanu’ te răsplătește cu o imensă mărinimie. Am multe povești cu el în sensul ăsta și nu numai.
Apoi, nevinovăția și naivitatea lui din unele momente îl fac o figură și mai interesantă și agreabilă. Și am să vă dau un exemplu. Eram cu el în Andorra, după un meci al naționalei. Obișnuia să-l sune pe Lucescu la… patru dimineața.
– Hai, să-l apelez pe nea Mircea! i se năzărea lui.
– Mă, Pâncuțule, cum să-l suni la ora asta? încercam eu să-l potolesc. Nea Mircea îi răspundea și, mai mult, îi vorbea pe un ton calm. Eu îl puteam auzi în liniștea aia care se instala sub crepusculul zorilor.
– Alo, nea Mircea!
– Da, Daniele!
– Ce faceți, nea Mircea?!
– Măi, Daniel, la ora asta, un om normal doarme.
– Cum să dormiți?!
– Cum să-ți spun, e ora spre patru dimineața… Pâncuțule!
– În regulă, nea Mircea… am vrut să vă aud…
Cam așa decurgea și se încheia dialogul lor la cumpăna dintre noapte și zi. Pe mine m-a șocat calmul și detașarea cu care îl întâmpina în răspuns nea Mircea, deși îl trezea cu noaptea-n cap și nu o făcuse numai o dată. Așa proceda mereu când serile noastre boeme se prelungeau până spre zori, în Turcia, sau în vreo tavernă din București, după ce se încheiau acțiunile naționalei. Nea Mircea Lucescu nu se enerva niciodată. Treaba asta m-a impresionat. Îi accepta apucătura de fiecare dată când telefonul lui Pancu îl trezea”, se regăsește în cartea „sapte oameni într-unul”.
În continuarea poveștii, Victor Hexan a dezvăluit că l-a întrebat pe Mircea Lucescu despre episoadele nocturne în care Daniel Pancu era în prim-plan. „Il Luce” i-a transmis că actualul antrenor de la CFR Cluj avea momente în care trăgea echipa după el și că, timp de doi ani, a fost cel mai valoros jucător al echipei naționale, astfel că nu putea să nu îi răspundă la apeluri.
„Este omul lui Mircea Lucescu” – l-au defăimat unele guri după plecarea lui „Il Luce” de pe Bosfor. Răspunsul mijlocașului român a fost imbatabil. A rămas un pion esențial și pe tabla lui Vicente Del Bosque, și în schema lui Riza Calimbay. Nimeni nu va uita vreodată derby-ul dintre Fenerbahce și Beșiktaș, când Pancu a stat în poartă în ultimul sfert de oră, iar „Vulturii” au învins cu 4-3 datorită paradelor sale. Colegul său de cameră, celebrul Oscar Cordoba, fusese eliminat, iar echipa își epuizase schimbările, și atunci, același generos Pâncuț, cum îl alint eu, s-a oferit, de data aceasta, să stea el în poartă. La fel ca-n copilărie, când a început fotbalul între buturi, dar l-a încheiat undeva ca vârf, undeva departe, pe Olimpul a două cluburi imense.
Și încă n-am încheiat. Spuneam că telefoanele lui Pancu și calmul arătat de Lucescu, în miezul nopții, m-au impresionat. Din curiozitatea care mă răscolea, l-am întrebat odată pe nea Mircea, când eram numai noi doi:
– Nea Mircea, cum puteați să-i răspundeți lui Daniel atât de netulburat, la orele alea târzii? Eu eram lângă el când vă suna și nu-mi venea să cred…
– Victore, băiatul ăsta avea momente când trăgea echipa după el. Era cel mai valoros din lot, fără să exagerez, și a mai avut o perioadă de vreo doi ani când a fost cel mai bun și la națională, peste Mutu sau Chivu! Păi, spune-mi tu, cum era să vorbesc cu unul care mă ajuta uluitor în profesia mea și-mi câștiga meciuri?, m-a lămurit Mircea Lucescu”, a conchis Victor Hexan în cartea sa.
Daniel Pancu a fost unul dintre „copiii” lui Mircea Lucescu, astfel că fostul atacant nu a putut lipsi de la catafalcul depus la Arena Națională. Vizibil afectat, antrenorul de la CFR Cluj a mărturisit că simțea că sfârșitul lui „Il Luce” este aproape, în contextul ultimelor convorbiri telefonice din perioada în care fostul selecționer era internat în spital.
„E greu. Nu cred că există cuvânt să poată fi caracterizat. Poate, în momentele astea, să spui că a fost darul lui Dumnezeu pentru fotbal sau pentru oamenii care iubesc fotbalul. Eu, care am trăit alături de nea Mircea 4 ani, 2 la Rapid și 2 la Beșiktaș, și ca partea destinului să fie completă, pentru că el face clar parte din destinul meu, atât timp cât am fost selecționer a venit din nou la echipa națională.
(n.r. – Ai apucat să-i mulțumești?) Am simțit că se ajunge aici din ultimele discuții telefonice. Fizic, nu-mi aduc aminte când l-am văzut ultima oară. În ultimele discuții la telefon, am simțit că e stins, se simțea în voce, pentru că îl cunosc foarte bine. Am primit o grămadă de sfaturi de la el. Poate într-o zi o să le scriu pentru că toate sunt pilde despre viață, citate din mari filosofi, scrise, spuse. Întotdeauna găsea calea cea mai simplă să ajungă la mintea unui fotbalist indiferent de gradul de inteligență al acestuia”, a declarat Daniel Pancu.