Cine este însă Mircea Grigore și cum a ajuns acesta în Atlantic? Bărbatul s-a născut într-un sat din județul Bacău în anul 1938, într-o familie destul de simplă. În copilărie, acesta își petrecea timpul în grădină în mare parte și se juca cu vapoarele confecționate de el din hârtie, într-un lighean.
Și-a pierdut tatăl pe când avea doar șase ani, așa că mama sa, care de altfel era și bolnavă, s-a ocupat de îngrijirea lui. După ce a fost nevoit să preia și o marte parte din îndatoririle tatălui său, toate aceste lucruri l-au făcut să devină și mai ambițios în visul său și anume acela de a naviga.
Drept dovadă, Mircea Grigore a ajuns ofițer în flota oceanică românească. Meseria avea să vină și cu riscuri, astfel că bărbatul a naufragiat de două ori în Oceanul Atlantic alături de colegii săi, dar a reușit să supraviețuiască miraculos. Acum, acesta este pensionar și trăiește liniștit, însă nu va uita lucrurile prin care a trecut.
Într-un interviu acordat pentru cuzanet.ro, bărbatul a vorbit despre întreaga sa carieră, dar și despre cele două naufragii în Atlantic pe care a reușit să le depășească. Acum, Mircea Grigore recunoaște că este extrem de plictisit având în vedere, activitatea pe care a avut-o ani buni.
A început cu școala de jandarmi, a fost ofițer activ, iar mai apoi a trecut în rezervă și a lucrat ca economist. A avut note mari, astfel că acest lucru l-a jucat în cariera sa. Acesta a ocupat inclusiv funcția de comandant în cadrul MAI și la un moment dat a fost și împușcat.
După nenumărate meserii, iată că Mircea Grigore avea să își împlinească și visul cel mare și a devenit navigator în flota oceanică a României, iar acolo a și rămas până a ieșit la pensie. A văzut mai toate colțurile lumii și nu regretă deloc meseria pe care și-a ales-o.
De asemenea, bărbatul își amintește fiecare amănunt din tragediile în fața cărora a fost pus. Nava lui a fost lovită în 1985, iar el cred că a fost vorba despre un sabotaj. Vasul se scufunda, iar o mare parte din echipaj a reușit să sa salveze.
”La 8 martie 1985, navigam între capitala Mauritaniei si Insulele Capului Verde. Nava noastră, Postavaru, a fost lovita de o nava mult mai mare, ziua la amiaza, la ora 14.00. Cred că a fost un sabotaj, pentru ca ne ura toata lumea deoarece eram comunisti. (…).
Am fost loviți în tribord, iar când nava care ne-a lovit a încercat să se retragă, vasul nostru s-a dus la fund. Norocul meu a fost ca am apucat sa cobor cu o barca de salvare, cam greu, pentru ca nu mai aveam curent, iar de acolo am fost dus pe nava care ne-a lovit”, a mai povestit bărbatul.
În doar 40 de minute, nava s-a scufundat, iar unele persoane i-au spus soției sale că acesta ar fi murit. Iar acesta avea să fie doar primul eveniment prin care Mircea Grigore a trecut. O altă navă la bordul căreia se afla s-a scufundat după nu foarte mult timp.
S-a întâmplat în același an, pe nava Parâng de această dată, iar cea de a doua experiență l-a făcut pe bărbat să își dea seama că deși moartea i-a bătut la ușă de mai multe ori, acesta a făcut tot posibilul să nu se lase învins.
”Pe 8 octombrie 1985 dirijam nava Parang. În vestul Africii era o fasie de teren numita Frontul de Eliberare Polisay, cu vreo doua, trei mii de oameni, pirati si talharite. Ei se luptau cu Marocul, iar cand am trecut prin fata fasiei ne-am trezit bombardati. (…) A doua zi, cand a incetat focul, noi eram prin diferite barci, dar nu stiu cum am ajuns acolo.
Ne-am dus cu totii la Nouadibou si a venit un om din Romania de la securitate sa ne ia. Ne-au obligat sa spunem ca a fost un scurtcircuit la bord si de asta am luat foc, pentru ca frontul Polisay era alimentat cu arme si bani de catre socialisti ca sa lupte impotriva capitalismului”, a mai povestit bărbatul, care spune că nu va uita niciodată cel de-al doilea naufragiu.
Mircea Grigore spune că flăcările de pe vas ajungeau până la cer, iar mai apoi se oglindeau în apă. Părea ca iadul pe pământ, spune bărbatul, care pentru un moment a crezut că o să moară și că își va lăsa familia singură, însă iată că viața avea să îi mai rezerve o șansă.
”Nu voi uita niciodata cel de-al doilea naufragiu. Flacarile de pe vas ajunsesera pana la cer si se oglindeau in apa, facandu-ne sa credem ca am ajuns in iad. A fost singurul moment din viata mea in care m-am temut ca voi muri si ca imi voi lasa familia de izbeliste”, a mai povestit acesta, pentru cuzanet.ro.
La întoarcere Mircea Grigore urma să primească 1.800 de dolari din partea unui sindicat internațional al marinarilor, dar din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Deși a încercat să obțină suma după revoluție, autoritățile i-au spus că arhivele respective au ars.
Astfel, Mircea Grigore a luat decizia de a se pensiona însă nu va uita niciodată tot ceea ce a trăit. Este singurul ofițer din marină civilă care a naufragiat de două ori în Atlantic și a reușit să supraviețuiască, iar acest lucru îl face cât se poate de mândru, după cum spune chiar el.