Un caz complicat este judecat în București. Un bărbat a deschis un proces împotriva soției după ce a aflat că fetița pe care a crescut-o, timp de 20 de ani, nu este a lui. Individul nu s-a mulțumit doar cu atât și a solicitat și despăgubire suma de 35.000 de euro, ca drept răsplată pentru șocul suferit și prejudiciu adus imaginii. Cum se apără femeia și ce a hotărât instanța până în prezent?
Conform spuselor bărbatului, la tribunal a aflat de la un vecin că fiica sa nu este, de fapt, a lui și în urma efectuării unui test ADN s-a dovedit a fi adevărat. În instanță, individul a mai precizat că el și partenera sa de viață erau căsătoriți din anii 90, iar după 12 ani au devenit și părinți.
”Deși pârâta (n.r. – fosta soție) cunoştea situaţia reală, a încercat tăgăduirea acestor aspecte nu numai în ultimii 20 de ani, dar şi pe parcursul judecării procesului având ca obiect tăgada paternităţii”, ar fi spus bărbatul în sala de judecată, relatează Libertatea.
Reclamantul a mai declarat că adevărul este unul foarte dureros pentru el, căci s-a atașat de copilă, mai ales că aceasta i-a spus mereu ”tată”. O stare ”nemărginită de tristețe și dezamăgire” l-ar fi cuprins când testul ADN a ieșit pozitiv, așa cum apare în actul de dare în judecată.
În procesul pentru daune morale, soțul a mai specificat că ”s-a simţit înşelat şi extrem de dezamăgit de decizia luată de fosta soţie de a îi ascunde un aspect de o importanţă majoră în viaţa oricărei persoane”.
De asemenea, în clipa când un vecin i-a spus care este situația, el s-ar fi simțit ”extrem de jenat, simţind că se află într-o poziţie ridicolă, dat fiind că nu a cunoscut situaţia reală vreme de 20 de ani, dar oameni din afara familiei sale o ştiau deja”.
Fosta soție se apără în proces. Susține că toate afirmațiile fostului partener sunt false și că ar fi apelat, de fapt, la o fertilizare in vitro. Mai mult, ea a avut dintotdeauna convingerea că soțul este tatăl fiicei, fiindcă în ”în perioada concepţiei copilului, existau raporturi conjugale între aceştia”.
De asemenea, femeia se apără precizând că ”prejudiciul nu există”, iar dacă ar fi ”nu poate fi atât de grav, încât să justifice suma solicitată”. De altfel, soția consideră că imaginea nu a fost pătată deoarece reclamantul nu este persoană publică.
”Dreptul la imagine nu a fost atins, nu a putut produce un prejudiciu de o asemenea gravitate care să justifice pretenţiile reclamantului, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu este persoană publică”, s-a mai apărat femeia.
Judecătoria nu a dat o sentință definitivă, dar a hotărât până în prezent că ”fapta ilicită” a pârâtei nu există din moment ce nu a fost dovedit că știa de faptul că fiica sa nu este a soțului său și a ascuns acest lucru. Pe de altă parte, prejudiciul cerut de reclamant nu este justificat.