Elena Merișoreanu, distrusă și acum de o dramă cumplită! De ce voia să divorțeze

Elena Merișoreanu, celebra interpretă de muzică populară, face dezvăluiri despre încercările grele din viața ei, despre familie și starea ei actuală de sănătate.

Elena Merișoreanu a vorbit despre dramele ei, în lacrimi

Elena Merișoreanu, celebra artistă de muzică populară dezvăluie, în exclusivitate pentru FANATIK.RO, detalii neștiute despre debutul ei, când a trebuit să mintă că are 18 ani nu 16, câți avea de fapt.

Elena Merișoreanu își amintește că la școală copiii îi știau de frică deoarece era foarte băiețoasa și că mama ei mai ducea câte o găină sau niște lapte profesorilor ca să-i fie trecute trăsnăile cu vederea.

Celebra interpretă ne povestește despre cumpenele din căsnicia ei și cum a reușit să le depășească, cum s-a a îndrăgostit prima dată de profesorul ei de sport și cât de mult a suferit după moartea mamei sale.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Elena Merișoreanu speră să se recupereze după operație

Cum te simți după operație?

-Mă simt foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu și medicilor. Fac terapie acum, aproape 3 luni a trebuit să stau cu cadrul, acum am doar o cârjă cu care mă plimb prin curte. Mai e puțin și lucrurile intră în normal, nu mai am dureri deloc.

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte vreo întâmplare memorabilă?

-Am avut cea mai frumoasă copilărie, trăită la țară, alături de părinți buni și bunici harnici, ne-au crescut și ne-au îngrijit foarte frumos. Mama ne spunea să nu punem mâna pe ce găsim și nu e la nostru, întâi să întrebăm. Aveam 4 ani jumate, eram la slujba la biserică și am găsit un ac pe jos. L-am luat și am strigat în gura mare  ‘al cui este?’.

Nu eram bogați, dar nici săraci, trăiam bine pentru că la țară oamenii aveau animale, aveam făină din care făceam pâine și colăcei. Dar anii copilăriei au fost scurți pentru că la 16 ani am plecat de acasă și am venit la București unde am rămas peste 60 de ani. Dumnezeu mi-a dat șansa să fiu angajată la Ansamblul Rapsodia unde am stat 37 de ani.

“Eu eram mult mai băiețoasă decât sora mea”

Erai mai mult fata mamei sau a tatei?

-Și eu și sora mea eram copiii lor, în mod egal. Eu eram, însă, mult mai băiețoasă, mergeam cu tata la tăiat lemne, culegeam bureți, fructe de pădure, când se tăia porcul sau găinile eram prezentă. Sora mea era mai fricoasă. Îmi aduc și acum aminte cum tăia tata un cocoș sau o găină și făcea mama supă, tocană, friptură. Când veneam de la biserică era o adevărată sărbătoare, puneam masa și mâncăm cu toții, era cea mai frumoasă întâlnire.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Când mă întorc acum în locurile de baștină sunt foarte tristă că părinții mei nu mai sunt, că ulițele sunt goale, nu mai există copii, dragoste și veselie, vezi doar bătrâni pe la porți care se uită în gol. Tineretul a plecat, pământurile sunt goale.

Amintiri din perioada liceului: “Îmi știau copiii de frică pentru că eram băiețoasă”

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau lider?

-Eu am terminat liceul în București, făceam la ‘fără frecvență’, nu eram silitoare dar îmi știau copiii de frică pentru că eram băiețoasă, mă jucam fotbal mereu cu ei. Nepoții mei nu mă cred acum că nu aveam curent electric și că scriam cu creionul pe hârtie. Atunci citeam enorm de mult pentru că nu aveam altă posibilitate să învățăm, nu exista televizor.

“Mama mai ducea la școală câte o găină, o căldare cu lapte”

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Ba bine că nu, îmi făceam fițuici și le băgam sub fustă, pe ciorapi, pe la chiloți. Mama mai ducea la școală câte o găină, o căldare cu lapte și se ruga de profesori să fie mai indulgenți cu mine.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-M-am îndrăgostit, copil prost ce eram, prin clasa a 7-a. Aveam un profesor așa de frumos și de tânăr, toate fetele eram îndrăgostite de el. După ani de zile ne-am întâlnit la un spectacol de-al meu, a venit la mine și mi-a spus cine e.

“Mereu am gândeam cum se îmbracă artiștii în costum popular și intră în cutia aia de lemn”

De ce muzică? Ce te-a determinat să urmezi această carieră?

-Eu cânt de când mă știu, am crescut cu animalele, mergeam cu copiii cu vitele și cântam de se auzea pe toate văile. Auzeam ecoul și așa am început să-mi aud vocea. Toți copiii îmi strigau să mai cânt. Într-o zi tata a pus un difuzor, tras de la primărie, pe un stâlp și ne strângeam tot satul acolo, sâmbătă și duminică, să ascultăm muzică. Mereu am gândeam cum se îmbracă artiștii în costum popular și intră în cutia aia de lemn.

“Cu minciuna am rămas în București”

Știu că aveai 16 ani, dar ai mințit că ai 18 că să fii admisă.

-E adevărat că mama m-a învățat să nu mint dar cu minciuna am rămas în București. Am venit la Ansamblul Ciocârlia, se căutau fete de la 18 la 27 de ani. Înaltă și subțire eram, aveam un păr lung, am scris că am 18 ani, când mi-au cerut buletinul am zis că l-am uitat. M-au crezut, au pregătit orchestra, am început și la a două strofă mi-au schimbat tonalitatea. Eu m-am oprit și le-am spus că nu mai cânt, a greșit orchestra. Din 100 de concurenți am fost aleși doar 3.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Primii bani pe care i-am primit de la cor au fost 800 de lei, i-am luat mamei un batic și o fustă de tergal, iar mie mi-am luat o pereche de ciorapi cu model pe care îi mai am încă.

Cel mai mare regret: “Viața mea a fost foarte grea în tinerețe, mergeam la o lună să le vedem”

Cum este mama Elena Merișoreanu? Cum erai cu fetele când erau mici, relaxată, panicată?

-Din păcate anii frumoși și vârsta până la școală au petrecut-o la părinții mei. Mergeam la o lună să le vedem, eu eram salariată și mergeam mereu în turneu, plecam primăvara și mai veneam toamna. Viața mea a fost foarte grea în tinerețe, aveam și câte 3 spectacole pe zi. După un timp au venit amândouă în București și am încercat să fiu prietena lor, să ne confesăm una alteia.

“După un turneu m-am dus la mama și i-am spus că vreau să divorțez”

Ce înseamnă o căsnicie de 50 de ani? Ce trebuie să faci și ce nu ca să dureze atât de mult?

-Eu am învățat multe de la mama. Când eram tânără căsătorită, aveam deja prima fată și nu știu ce mi-a venit, după un turneu m-am dus la mama și i-am spus că vreau să divorțez. Mama a spus ‘tu îți găsești fericirea, dar pentru copiii tăi nu o vei găsi niciodată’. Mi-a spus că o căsnicie se destramă foarte repede și atunci mi-a băgat mințile în cap.

“Bărbatul și femeia nu sunt proprietatea nimănui”

Sigur ați avut și conflicte în toți acești ani.

-Bărbatul și femeia nu sunt proprietatea nimănui, poate să zică cine ce-o vrea. Femeile trebuie să fie înțelepte, dacă se duce la alta tot la ele se întoarce. Am avut și eu cumpene în căsnicie, dar datorită mamei mele și sfaturilor ei, le-am depășit. Peste necazuri și greutăți trebuie să treci cu fruntea sus.

Care este cea mai importantă calitate a soțului tău?

-Acum îmi dau seama că, îmbătrânind împreună, parcă suntem mai uniți ca niciodată. Mă ajută la orice, el care nu știa să spargă un ou în tigaie acum face cumpărături, are grijă de mine. Soțul meu a fost mereu un om de casă, nu m-a neglijat, eu nu știu să merg la cumpărături decât pentru mine sau cu prietenele mele. Cât am fost plecată în turnee el a văzut de casă și de fete, indiferent dacă s-o fi dus cu alta tot acasă a rămas.

“Când a murit mama am simțit că nu mai sunt copil, că nu voi mai avea sprijin niciodată”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Cele mai grele clipe ale vieții mele au trecut pentru că asta e, uităm foarte repede. Dacă nu ar fi uitarea nu am putea trăi. Când a murit tata am suferit enorm, dar o aveam pe mama. Iar când a murit mama am simțit că nu mai sunt copil, că nu voi mai avea sprijin niciodată. Am plecat din țară și aproape 2 ani am stat în America, nu am mai cântat, atât de mult am suferit după ea. Când trăia mama la țară mirosea a sarmale și pâine caldă, acum totul este cenușiu. Cel mai mare regret al vieții mele este că mi-au murit părinții.

Ești cea mai curajoasă când vine vorba de intervențiile estetice. Ce le sfătuiești pe tinerele care vor să apeleze la aceste metode de înfrumusețare?

-Eu nu am operații estetice, nu am făcut. Merg la estetician în fiecare an însă, la vârsta mea mi se pare normal, ies pe scenă și trebuie să arăt bine. Îmi mai face un acid hialuronic, ultima dată mi-a băgat niște fire în obraji să îmi ridice gușa și sunt tare fericită când mă uit în oglindă și îmi place de mine.

“Când ești tânăr poți să ții diete, acum nu mai pot”

Ai ținut vreodată vreo cură de slăbire?

-Vai de mine, am ținut, cum să nu țin. Când eram tânără, după ce am născut m-am dus la Ansamblu la doar o lună jumate și se uită lumea la mine și se mira cât de mult am slăbit. Când ești tânăr poți să ții diete, acum nu mai pot. Medicul îmi spune că mai slăbesc din cauza piciorului, vreo 15 kilograme, deodamdată am reușit 5 să dau jos. O să slăbesc după ce termin cu recuperarea.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Vreau să scot un cd cu cântece de petrecere și populare, asta este visul meu pentru anul acesta. Am terminat toate imprimările, cu ajutorul lui Dumnezeu. Este un proiect care pe mine mă onorează, este singurul lucru care rămâne după noi, artiștii.