Ely Fernandes a aflat de pe Transfermarkt că e jucător retras: „Mi-am pus mâinile în cap!” Cum l-a impresionat Gică Hagi. Video exclusiv

Ely Fernandes a ajuns în România în anul 2018 şi de atunci a evoluat doar în ţara noastră. A jucat la cinci echipe din SuperLiga, dar a avut ghinion la trofee. A plecat de la Farul chiar înainte ca „marinarii” să câştige titlul” şi a pierdut finala Cupei României cu U Cluj, la loviturile de departajare.

Ely Fernandes, interviu în Antalya: „Am crescut cu puţin!”

Fotbalistul din Insulele Capului Verde a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre viaţa în România, despre revenirea la Metaloglobus deşi era dat jucător retras, despre copilăria din Africa şi cum a început fotbalul în mod organizat abia la 18 ani:

În primul rând, la final de cantonament, cum a fost această perioadă?

– Mulțumesc… Cantonamentul a fost o perioadă bună, echipa s-a antrenat bine. A făcut ce trebuia să facă.

Digi24.ro

Medic român stabilit în Franţa, despre obligarea doctorilor să profeseze în ţară: „Atunci să se facă la fel și cu alte profesii”

Ce obiectiv ai pentru anul 2026?

Digisport.ro

Criminalul s-a predat! "Șocant": ce a spus în fața anchetatorilor, după ce și-a omorât fratele în stradă

– Obiectivul e să jucăm bine. Cel mai important este ca echipa să câștige meciuri. E un moment mai greu când nu câștigăm meciuri, echipa are nevoie și de puțin noroc și sper că lucrurile vor merge mai bine.

Tu te-ai născut în Insulele Capului Verde. Cum a fost copilăria ta acolo?

– Da, e diferit. Sunt vreo 10 insule, am crescut cu puțin. Este diferit față de România pentru că acolo e mereu cald și aici e mai diferit. E frig în perioada asta, nu-i ușor. Dar m-am adaptat.

A început fotbalul în Portugalia, când era student: „Aşa am crescut, primul lucru să fie şcoala”

Nu prea îți place frigul din ce îmi spui…

– A fost adaptarea grea. La temperaturi atât de diferite normal să simt. Dar nu contează de unde vii, când lucrurile sunt diferite, trebuie să te adaptezi. Să faci ce ai de făcut, să fie bine.

Fotbalul l-ai început în Portugalia. Cum a fost povestea?

– Am fost în Portugalia ca student. Și când am fost la școală și am început să joc fotbal. Pentru mine, fotbalul a fost un vis încă de când eram copil. A fost o oportunitate să merg la școală și aproape de mine am mers la fotbal. Așa a fost.

De la ce vârstă?

– De la 18 ani. A fost un protocol cu școala din Portugalia. Dar eu așa am crescut. Că primul lucru trebuie să fie școala, de acolo începe tot în viață. Prima dată trebuie să faci ceva cu școala, să ai o siguranță de viață. Dar fotbalul pentru mine era ceva mai „wow”. Şi când am făcut asta, mergeam şi la şcoală şi la antrenamente. M-au ajutat mult.

Mulţi încep fotbalul la 4-5 sau 6 ani… 

– Eu am jucat la şcoală fotbalul când eram micuţ, când eram pe afară. Abia după am început să joc organizat. La 16 ani am jucat la seniori acolo, mereu am jucat la un nivel mai mare de vârstă. Am crescut repede, dar e foarte greu ca un copil să joace cu cei mai mari de vârstă. Pentru mine fotbalul a fost pe primul loc.

Platini şi Varela l-au adus în România: „Mi-au vorbit foarte frumos”

Ai jucat doar în Portugalia până să vii aici. Cine te-a convins să vii aici?

– În Portugalia am început jos şi a fost greu. Mult de muncă, nu e uşor când eşti singur, fără nimeni care să te ajute. Am crescut an de an. Am fost singur în Portugalia, am ajuns până la prima divizie. A fost un moment când m-am accidentat la genunchi, departe de fotbal, mi-a fost greu. Am căzut puţin şi nu am avut pe nimeni să mă ajute. Dar am revenit bine şi cineva mi-a vorbit de România. Ştiam dinainte de România. Primul lucru era Hagi, am văzut video. Când începea Cupa Mondială vorbeau de jucători mari: el şi Popescu.

Îl ştiam mai mult pe Hagi decât pe Popescu. Dar am zis că e o oportunitate bună să mă duc să fac ceva diferit pentru viaţa mea, mai ales că plecam mai mulţi. Am zis că poate fi ceva bun. Platini de la Iaşi mi-a vorbit frumos. Era prin 2017. În perioada asta am fost la Nacional, am vorbit cu el. Mi-a fost mai uşor.

Era şi Varela la FCSB atunci… 

– Da, da, am vorbit şi cu Varela. După ce am vorbit cu ei, decizia a fost mai uşor de luat.

S-a luat cu mâinile de cap când a ajuns la Mediaş: „Am văzut tot oraşul alb!”

Ce te-a surprins la Gaz Metan prima oară?

– Când vii în România prima oară, era luna decembrie… Şi era frig. Am văzut tot oraşul alb. M-am luat cu mâinile de cap şi mi-a spus: „Va fi greu”. Vorbeam cu colegii mei şi mi-am spus: „Ce să fac? Sunt aici, trebuie să mă apuc de treabă”. Prima oară la antrenament am fost pe sintetic. Era foarte frig şi când s-a terminat antrenamentul am zis să vin la duş. Când a fost gata, am venit repede la baie. Şi am dat drumul la apă caldă, dar a venit şocul termic. M-am aşezat imediat şi am spus: „Ce e asta, mă?” Apoi a fost mai ok. A doua zi ştiam ce am de făcut. A fost greu.

Cu profesorul Pustai cum a fost experienţa?

– O experienţă bună, o persoană foarte bună. A vorbit frumos cu toţi jucătorii. Au fost şase jucători din liga portugheză, a vorbit cu noi. A fost super, a fost o perioadă foarte frumoasă cu el.

A plecat din România din cauza unei probleme de familie: „N-am putut juca aproape doi ani”

Din 2018 până acum ai jucat doar în România. De ce? Te-ai îndrăgostit de ţara noastră?

– Mereu când am venit aici m-am simţit bine. Normal că fiecare jucător vrea să ajungă la un nivel mai mare. Dar pentru mine a fost bine. După Gaz Metan am fost la Farul, a fost puţin greu în perioada de pandemie. Dar a fost frumos, mie îmi place plaja. Şi la U Cluj, oraş frumos, cu echipă mare, mereu m-am simţit bine. A revenit în prima ligă. O perioadă super, dar a fost puţin greu când am plecat. Păcat că n-am câştigat Cupa. După U Cluj am avut o problemă de familie şi n-am putut juca aproape doi ani.

A trebuie să pleci din ţară sau ce s-a întâmplat? 

– Mi-am terminat contractul şi a trebuit să stau lângă familia mea. Nu am putut să revin, a fost greu. Am stat, apoi am vorbit cu foşti jucători la Farul ca să revin, să am minute. Am ajuns la Afumaţi. Totul bine, a fost o perioadă scurtă, dar a fost super. M-am întors în Portugalia şi după faza asta, cum am lucrat la Gaz Metan cu Mihai Teja, mă cunoştea. Mereu a fost un super om, super antrenor, am un mare respect pentru el. M-a sunat, am vorbit cu el şi m-a ajutat să vin aici.

Impresionat de Gică Hagi: „Sentimentul este că el continuă să joace”

Cum a fost să lucrezi cu Gică Hagi? 

– Era Viitorul înainte, academia lui. Când am venit, echipa lui juca cel mai frumos fotbal. Am semnat cu Farul, dar el nu era antrenor. Dar ştiam că el e în spatele a tot ce e aici. Şi mie îmi plăcea ca echipa să aibă posesie, să controleze jocul, ca Barcelona. Ştiu că a jucat la Barca. M-am simţit bine şi am avut o ofertă să merg afară, în Coreea de Sud, plus altele. Apoi m-a sunat preşedintele Farului. Şi am decis să merg la şcoala lui domnul Hagi. Au fost mulţi jucători care au plecat de la Farul. Am zis că e o oportunitate bună să cresc. Aşa a fost ideea.

Îţi pare rău că ai plecat fix înainte ca Farul să câştige titlul?

– Da, este adevărat. Aşa e viaţa. Dar mereu m-am simţit bine cu antrenorul Hagi. El, ca antrenor, când face lucruri să demonstreze, are un sentiment ca şi cum acum joacă fotbal. Când explica ceva, sentimentul este că el continuă să joace. Nu e uşor, ca antrenor, să faci asta. Când îţi spune ceva, jucătorii simt că vine de la cineva care a fost unde a fost şi a câştigat ce a câştigat. Pentru mine, puf… m-a impresionat. Am crescut mult.

A ratat penalty în finala Cupei României: „Ştiu că am dat tot!”

La U Cluj a fost o perioadă frumoasă, dar a fost finala Cupei pierdută la penalty-uri cu Sepsi. Ai şi ratat. Te-ai gândit mult la finala aia?

– Din păcate, da. A fost un moment greu. Am jucat bine, U Cluj a revenit după mulţi ani în Liga 1. Noi, ca jucători, vrem să dăm tot pentru echipă. Normal că am plecat cu un sentiment mai dificil. Mereu vrei să faci bine. Dar la fotbal câştigă doar o echipă. Din păcate a fost Sepsi. Ştiu că am dat tot şi am fost respectat. Pentru mine asta e cel mai important.

Cum e viaţa în România? Îţi place?

– Sunt o persoană normală. Îmi plac lucrurile simple, lucrurile de bază. Sănătatea şi respectul sunt cele mai importante. Unde am fost, întotdeauna am fost respectat. Mă simt foarte ok în România.

A aflat de pe Transfermarkt că s-a retras: „Mi-am pus mâinile în cap!”

Până să vii la Metaloglobus erai retras?

– Nu mai sunt tânăr. A fost o perioadă grea şi era important să fiu aproape de familia mea. Normal, când ai peste 30 şi ceva de ani, nu mai jucasem de doi ani, am fost foarte surprins să văd pe Transfermarkt că sunt dat retras. A fost un coleg care m-a sunat: „Ce faci? Corpul e bine, totul bine, de ce nu mai joci?” Şi i-am zis: „Ce vorbeşti?”. Când am văzut ce era pe Transfermarkt mi-am pus mâinile în cap. Aşa a fost să fie.

Cum e la Metaloglobus. Îţi place?

– Am văzut două meciuri. Înainte nu ştiam. L-am văzut pe Junior Morais la televizor, am avut o impresie bună despre echipă. Am văzut rezultatul primului meci cu Iaşi şi repriza a doua din retur. Am fost la sală şi am văzut când au câştigat şi au promovat. E o surpriză bună.

Familia este în Portugalia?

– A fost în Portugalia, dar acum e în Franţa. Este greu când altcineva lucrează şi tu îţi faci lucrul tău. Pentru mine e puţin greu. Normal, doar în vacanţe. Mai prindem câte o zi liberă, dar mai mult în vacanţe. Aşa a fost

Insulele Capului Verde, în premieră la Mondiale: „În America sunt mulţi imigranţi”

Insulele Capului Verde s-au calificat la Mondiale. Cum te-ai simţit?

– Este un sentiment minunat. A crescut mult naţionala. Am pierdut calificarea la un singur punct în trecut, cu meci pierdut la masa verde. Atunci a fost un sentiment de frustrare. Tu joci bine şi vine o decizie de genul ăsta… Dar acum a demonstrat. A jucat cu echipe bune, a terminat pe primul loc. Este o bucurie mare. Sunt 10 insule, dar avem mulţi oameni în străinătate. Şi acum, în America, sunt mulţi imigranţi. Va fi frumos.

Te-ai gândit până la ce vârstă vrei să joci fotbal şi ce faci după?

– Mă gândesc şi la viitor. Am o vârstă. Îmi doresc să joc cât pot. Mă ajută corpul, vreau să joc, dar normal că va veni şi momentul când nu se va mai putea. Da, cred că voi rămâne tot în fotbal. Nu mi-e uşor să las.

• 35 de ani are Ely Fernandes
• 5 este numărul de echipe din România la care a evoluat Ely Fernandes (Gaz Metan, Farul, U Cluj, Afumaţi, Metaloglobus)