Emil Hossu-Longin, de la dragostea pentru Craiova Maxima la Real Madrid și Manchester United. Legătura specială cu „monstruosul” David Popovici

Cursa fabuloasă a lui David Popovici spre titlul mondial la 100 m liber, pe 31 iulie 2025, la Singapore, a fost comentată la nivel mondial de Emil Hossu-Longin. I-a plăcut mult chiar fenomenalului nostru înotător, care i-a mulțumit public jurnalistului pentru sufletul pus în comentariul său. Expresia „David Popovici, un monstruos înotător” a urcat din studioul TVR spre toate zările lumii. FANATIK vă prezintă în continuare cine este Emil Hossu-Longin și cum a ajuns la… finalul cursei de 100 m liber a lui David Popovici. Plus „foaia de parcurs” de la Craiova Maxima la Real Madrid și Manchester United.

Emil Hossu-Longin, de la dragostea maxima pentru Craiova Maxima la Real Madrid și Manchester United. Legătura specială cu „monstruosul” David Popovici

Emil, intrăm „la joc” fără nicio încălzire: ce evenimente sportive majore au marcat anul în care te-ai născut?

– Jocurile Olimpice de Iarnă de la Innsbruck, cu debutul echipei de hochei pe gheaţă a României, clasată pe locul 12… Campionatul European de fotbal cu Spania câștigătoare în fața URSS cu 2-1 pe „Santiago Bernabeu”… Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo cu aur la săritura în înălțime – Iolanda Balaș și aruncarea suliței – Mihaela Peneș… Și una din cele mai spectaculoase finale NBA, Boston Celtics cu Bill Russell contra lui San Francisco Warriors cu Wilt Chamberlain, scor final 4-1. Ghici ciupercă anul?

De unde ai moștenit paiunea pentru sport? Chiar așa, care este sportul tău favorit? Două întrebări într-una…

Digi24.ro

Primarul Buzăului, atac la Grindeanu: Face un joc cu alți șase lideri PSD, ca să supraviețuiască

– Tata a jucat rugby, m-a dus la înot la 4 ani şi la rugby la 6. Sportul era membru al familiei. Numai că am cotit-o repede spre fotbal, pasiunea comună a copiilor din vecini, apoi spre baschet, graţie şcolii. În clasa a şaptea, la Şcoala Generală nr. 150, unde învăţam, am intrat într-un program special de baschet, cu 6 ore pe săptămână şi cu antrenor de la Progresul.

Digisport.ro

Lovitură de teatru! Amenințată cu dezmoștenirea dacă nu divorțează, a rămas însărcinată. Reacția amantei

Care a fost primul meci la care ai fost pe stadion?

– Cred că un meci Progresul – Universitatea Craiova, în sezonul 1980-1981, dus de colegul de clasă şi extraordinarul meu prieten Mihai Munteanu. Nici nu i-am spus tatălui meu, care nu agrea fotbalul, dar a fost dragoste la prima vedere. Mai ales că debutul fusese la televizor, cu meciurile de la Mondialul din Argentina.

Care a fost „dragostea dintâi” în fotbal?

– Universitatea Craiova. Mihai, prietenul meu de care îți spuneam mai devreme, era pasionat, fiind şi puţin oltean. Am fost la câteva meciuri cu el şi n-a fost nevoie de prea mult pentru a intra şi eu în clubul iubitorilor de alb şi albastru. La ce echipă avea Ştiinţa atunci, era foarte uşor să devii suporter. Aveam 12-13 ani.

S-a păstrat? Cu cine „ții” acum? Nu ne aude nimeni, nu mai spun la nimeni…

– Nu mai „ţin” de mulţi ani cu vreo echipă din România. Mă păstrez pentru Real Madrid şi Manchester United.

„Modelele mele în viață și în carieră au fost, în primul rând, părinții mei, Lucia și Valentin”

Cum ai ajuns „la televizor”? Au trecut numai vreo… 30… peste 30… 35 de ani să tot fie?

– În februarie 1990, TVR a scos la concurs posturi de asistent de imagine pentru carele de reportaj, practic, cea mai mică funcţie specifică televiziunii. Eram angajat electrician cu jumătate de normă la Electrotehnica, student la Hidrotehnică, la seral. Am dat concursul, l-am luat şi pe 22 mai am intrat în TVR. 35 years and counting! 😊

All in TVR… Nu te-au tentat alte televiziuni cu oferte mai… tentante?

– M-au tentat, am rezistat cu brio! TVR mi-a oferit atât de mult, mi-am dorit atât de intens să devin un jurnalist bun, un profesionist, aşa cum instituţia asta a creat, fără număr, încât nu mi-a trecut prin cap să plec.

Modelul tău în jurnalism?

– În primul rând, părinţii mei excepţionali, Lucia şi Valentin. Modelele mele în viaţă şi în carieră. După ei, imediat, câţiva oameni cu care am lucrat şi de la care am învăţat direct. Cronologic, Emanuel Isopescu, cel care mi-a dat şansa de a fi reporter de televiziune, şi Andi Vilara, care mi-a schimbat viaţa, într-o zi de noiembrie 1997.

Eram la „Social”, făceam reportaje şi anchete, dar intram frecvent în birourile de la „Sport” să aflu noutăţi. Participasem la două concursuri de angajare la „Sport”, dar nu reuşisem să conving comisiile. Mă ştiam cu băieţii, făceam, un pic, parte din peisaj, ca să zic aşa. A apărut un post în organigramă, s-a organizat un concurs intern, Andi m-a sunat pe telefonul fratelui meu, că nu-l ştia pe al meu, întrebându-mă dacă mai sunt interesat să lucrez la „Sport”. Am avut o reacţie cam ca la finalele lui David Popovici 😊 şi pe 1 decembrie 1997 am făcut pasul, mic pentru omenire, imens pentru mine.

„Balaurul” David Popovici și… drepturile de autor!

Apropo de David Popovici, a fost încântat de felul în care i-ai comentat titlul mondial de la 100 de metri de la Singapore, în iulie anul trecut… Cum ți-a venit în nebunia aia termenul de „înotător… monstruos”?

– Am epuizat toate epitetele, mi-a venit în minte termenul, folosit şi de englezi, cred că e foarte potrivit, doar cu conotaţii pozitive. Am vrut să spun că e „balaurul” înotului mondial, dar asta e porecla unui prieten al lui şi îmi cerea drepturi de autor!

Câte curse de-ale lui David Popovici ai comentat? Și câte… podiumuri, titluri, locuri 1?

– Cele de la Tokyo, suta de la Budapesta, ambele de la Roma, din 2022, toate cursele de la Otopeni, cele de la Paris şi minunăţiile de la Singapore. Doar la Paris şi la Otopeni am fost în bazin, lângă el. Trei medalii de aur mondiale, două europene şi ambele olimpice.

L-ai cunoscut „face to face”, ai vorbit cu el, i-a luat vreun interviu?

– Da, la Paris, când i-am dat cartea mea, „Air Majesty Michael Jordan”, mi-a spus că este un mare admirator al lui Jordan, ceea ce m-a bucurat foarte tare, și acolo am apucat să vorbim puțin. Interviul urmează.

Dacă ai fi fost acolo, la block-start, la finalul cursei, ce-ai fi făcut? Primul gest…

– După ce ieşeam din emisie mi-aş fi scos căştile şi aş fi început să urlu! Cam asta am făcut şi la Paris.

„Finala de 200 metri liber de la Paris, 29 iulie 2024, primul aur olimpic al înotului masculin românesc, momentul la care am visat toată viaţa”

Everestul carierei tale de jurnalist sportiv?

– Clar, finala de 200 metri liber de la Paris. 29 iulie 2024. Primul aur olimpic al înotului masculin românesc. Momentul la care am visat toată viaţa. Mai e cazul să spun cine l-a câștigat? Până la el au fost meciul cu Anglia de la tineret, din 2019, acel senzațional 4-2, finala olimpică de hochei de la Vancouver 2010, Canada – Statele Unite 3-2 în prelungiri, finala Mondialului 2022 din Qatar, Argentina – Franţa 3-3, 4-2 la loviturile de departajare, toate celelate curse de 100 şi 200, mondiale şi europene, ale lui David, NBA All-Star Game 2001, Est – Vest 111-110 , finala olimpică de baschet masculin din 2012, la Londra, Statele Unite ale Americii – Franța 98-87, finala Champions League din 2010, cu Inter în momentul de graţie şi cu Cristi Chivu în vârful carierei, 2-0 cu Bayern München. Sunt norocos, nu-i așa?

Dar… Groapa Marianelor?

– N-am atins-o, slavă Domnului! N-am prins eşecuri majore. Sigur, am fost foarte trist în iunie 2000, la meciul din sferturile EURO dintre Italia şi România. Am fost atât de aproape să fiu reporter la o semifinală continentală! N-au vrut Zambrotta, cu faultul ăla cinic asupra lui Hagi, în careu, şi jenantul arbitru Vitor Melo Pereira.

La nivel personal, am avut momente grele, nereuşite, e imposibil să n-o dai în bară. Am ratat finalul meciului Franţa – Elveţia, de la Mondialul brazilian, când n-am realizat că golul marcat de Benzema a fost anulat şi am greşit scorul.

Cel mai vesel moment „live”?

– Cred că apariţia de pe blocul din Bacău, când am filmat returul barajului FCM – Farul. N-a fost chiar live, că nu aveam posibilitatea atunci, dar a fost o exclusivitate uriaşă. A văzut toată lumea ceea ce a fost aproape să devină o „japcă” imensă, numai că nu le-a ieşit! M-am bucurat enorm că „le-am tras-o”!

Dar cel mai trist?

– Vesel pentru toată lumea, trist pentru mine! Când am apărut după meciul cu Anglia, din 1998, pe terasa hotelului Intercontinental, relatând atmosfera fantastică din Piaţa Universităţii. Am vrut să fac mai mult decât trebuia şi m-am blocat la un rezultat. Black out! Bine că nu era tiktok pe atunci!

Petre Brănișteanu, cel mai plăcut interlocutor din lumea sportului, iar din fotbal „imensul Gică Hagi”

Care a fost interviul „cel mai… inedit”, permite-mi exprimarea, pe care l-ai făcut?

– Dă-mi voie: interviurile! Cele de la All Star Game 2005, cu Valentin Motorga cameraman. Magic Johnson, Kobe Bryant, LeBron, Shaquille O’Neal, Dwyane Wade. N-a mai reuşit nimeni din România aşa ceva.

Cel mai plăcut interlocutor din lumea sportului? Dar a fotbalului?

– Cu siguranţă cel mai drag a fost Petre Brănişteanu, cel mai deschis, cel mai sincer, cel mai amuzant. L-am iubit, copil fiind, am devenit prieteni, rude prin alianţă, a fost ca fratele meu, îmi lipseşte în fiecare zi. Cu el aveam cele mai interesante discuţii despre sport. Din fotbal, cred că Gică Hagi… e imens.

Este mai ușor de comentat sportul de echipă sau cel individual?

– Cel individual, clar, pentru mine, cel puţin.

Cine se va bate la titlu și pe cine „vezi” favorită?

– Probabil Craiova şi Rapid, poate și FCSB. Chiar nu detectez o favorită.

TOP-urile lui Emil

Cu cine ți-ai dori să faci un interviu, lăsând la o parte „amănuntul” dacă se poate sau nu? Imaginativ fără frontiere…

– Cu Michael Jordan, cu Michael Phelps, cu Cristiano Ronaldo, cu Tom Brady, cu Sidney Crosby.

Ce meci ți-ai dori să comentezi? Imaginativ fără frontiere… Și de pe ce stadion…

– O finală NHL cu o echipă din Canada, un meci Boca – River Plate, un derby de baschet Partizan – Steaua Roşie, un Superbowl.

TOP 3 sportivi în activitate ?

– La noi, David Popovici, Simona Radiş, Bernadette Szocs. În lume, Sidney Crosby, Katie Ledecky, Jalen Hurts.

TOP 3 fotbaliști în activitate?

– La noi, Răzvan Marin, Radu Drăguşin, Nicuşor Stanciu. În lume, Luka Modric, Mohamed Salah, Kylian Mbappe.

TOP 3 antrenori de fotbal în activitate?

– La noi, Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu, Marius Măldărăşanu. În lume, Enzo Maresca, Luis Enrique, Ernesto Valverde.

Dar topurile anterioare All Time?

– Sportivi, la noi, Nadia, Costel Cernat, Hagi, iar în lume, Michael Jordan, Wayne Gretzky, Tom Brady. Fotbaliști, acasă, Gică Hagi, Ilie Balaci, Miodrag Belodedici și în deplasare Maradona, Scholes, Cristiano Ronaldo.

Michael Jordan vs… Emil Hossu-Longin!

Cum se împacă familia cu programul tău lipsit deseori de week-end?

– S-a obişnuit. N-a fost simplu, dar face parte din ADN-ul unui jurnalist de sport.

Weekend-ul ideal?

– Unul cu Superbowl. E cel mai mare spectacol sportiv planetar, nu există ceva comparabil.

Concediul ideal? Mare sau munte?

– La mare, în Spania sau în Grecia.

Unde ai vrea să mergi în concediu și nu ai „apucat” încă?

– La New York şi în Australia.

Unde te vezi peste 10 ani?

– La TVR o să fie greu, că o să ies la pensie, dar aş vrea să rămân în branşă.

În ce sport ţi-ar fi plăcut să fii campion mondial?

– În baschet.

Cine ți-ar fi plăcut să fii dacă nu erai Emil Hossu-Longin?

– Michael Jordan!

• „De mic am vrut să mă fac ziarist, clar. Născut şi crescut într-o familie de ziarişti, cu tata cronicar de sport ani de zile, a fost opţiunea firească. Iar de când mama a ajuns în televiziune, obiectivul a devenit clar”
• „Iubesc Madridul, mi-a rămas la inimă Londra, capitala lumii, m-am simţit extraordinar în San Sebastian. Nu l-am crezut pe Gică Craioveanu atunci când mi-a spus că e cel mai frumos oraş din lume. Am rămas cu gândul la el, e mai mult decât o combinaţie senzaţională de peisaj, civilizaţie, atmosferă, gastronomie, vin şi plajă!”
• „Sunt comentator de fotbal, baschet, hochei, fotbal american, sporturi de echipă, dar am avut norocul ăsta să mă specializez pe înot, este singurul sport individual pe care îl comentez”
• „Multe țări importante din înotul mondial nu cred că au colecția de medalii pe care o are David: 4 de aur la Mondiale, 4 la Europene, un titlu olimpic și o medalie olimpică de bronz. Astea sunt niște realizări personale absolut nemaipomenite, în condițiile în care el provine dintr-o țară în care înotul este a n-șpea disciplină sportivă. La ce înseamnă natația acum, performanțele lui David sunt absolut gigantice. Nu mă feresc de cuvinte: GIGANTICE!”
• 27 de ani are Emil Hossu-Longin „semnați” în redacția „Sport” din TVR, din 1 decembrie 1997
• 1998 este anul în care Emil Hossu-Longin a făcut primul său comentariul live, „la Campionatul Mondial de Baschet din Grecia, cu Vlad Enăchescu, la Atena”
• 1.300.000 de vizualizări a făcut cursa lui David Popovici de 200 metri liber de la Paris. 29 iulie 2024, primul aur olimpic al înotului masculin românesc, pe pagina de youtube TVR Sport
• 57 de ani are Emil Hossu-Longin, născut pe 26 august 1968 (zodia Fecioară), la București