Emil Săndoi a ajuns la 58 de ani. Momentul crucial al carierei, visele împlinite și planurile pentru Euro de Tineret. „Asta mi-am dorit din suflet!”. Exclusiv

Emil Săndoi împlinește 58 de ani pe 1 martie, iar cu ocazia aniversării sale a oferit un interviu special în exclusivitate pentru FANATIK. Selecționerul naționalei U21 a României a vorbit despre așteptările sale din partea „tricolorilor mici” pentru Campionatul European din această vară și momentele memorabile din cariera sa.

Emil Săndoi, selecționerul naționalei României U21, interviu în exclusivitate pentru Fanatik: „Parcă ieri eram în febra meciurilor ca jucător. Este un microb pe care îl avem cu toții și nu vom putea niciodată să ne despărțim de el”

Emil Săndoi a scris pagini de istorie la Craiova, iar selecționerul României U21 are o carieră impresionantă atât ca jucător, cât și ca antrenor. Acesta a declarat în exclusivitate pentru FANATIK că nu se poate deconecta de la fenonem nici măcar de ziua lui și va fi prezent pe stadionul „Ion Oblemenco” la partida Universitatea Craiova – FC Argeș.

În interviul pentru FANATIK, Emil Săndoi a vorbit despre începuturile carierei sale și cum s-a făcut observat de Constantin Oțet și Ion Oblemenco. Selecționerul României U21 a dezvăluit cele trei dorințe după accidentarea horror din finala Cupei României din 1993.

Selecționerul „tricolorilor mici” a declarat că și-a dorit cu orice preț să se transfere în Franța, după ce a ratat mutarea la Lyon. Emil Săndoi a vorbit și despre situația actuală din fotbalul românesc și așteptările sale pentru Campionatul European.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Cum vă simțiți la 58 de ani?

– Ca la 48 de ani, aș vrea eu, mai glumim acum (n.r. râde). Nici nu îți dai seama când trece timpul atât de repede, parcă ieri eram în febra meciurilor ca jucător, trec anii foarte repede.

Cum petreceți de ziua dumneavoastră?

– În familie, am ieșit puțin cu colegii de la Federație, am ieșit și am mai stat cu ei la palavre, tot despre fotbal discutăm când suntem împreună, ăsta este subiectul nostru comun de fiecare dată. O să merg și la Craiova cu FC Argeș. O să sărbătoresc în familie, cu cei apropiați și nepoțelul, nimic special.

Nu vă abateți de la fotbal nici de ziua dumneavoastră…

– Atunci când ești angrenat în fenomenul fotbalistic de mic copil și ești legat atât de strâns este greu să te desparți vreodată. Chiar și când nu ești în activitate tot urmărești toate jocurile. Este un microb pe care îl avem cu toții și nu vom putea niciodată să ne despărțim de el.

Care este primul vis pe care l-ați avut când v-ați apucat de fotbal?

– În primul rând, mi-am dorit să joc la Universitatea Craiova, asta a fost prima mea dorință, mai ales că eram și la juniori și aveam o ascensiune rapidă să fiu sincer. La un moment dat, părinții aveau grijă de mine. Am fost la liceul matematică – fizică la Frații Buzești, trebuia să învăț și aveam două trepte de dat. Părinții mă impulsionau pe chestia asta cu cartea, școala, însă marea mea dorință de fiecare dată a fost să fac sport și fotbal în primul rând. Îmi plac și celelalte sporturi, le practic în timpul liber și le-am practicat de fiecare dată. Mi-am dorit din suflet să îmbrac tricoul Universității și l-am purtat de 300 și ceva de ori.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Ce idol ați avut?

– Să știi că am admirat tot timpul fundașii centrali pe care i-a avut Craiova: Ștefănescu și Tilihoi. Pe plan internațional, aș putea să spun că mi-a plăcut foarte mult Rijkaard și datorită faptului că juca fundaș central și mijlocaș central. Am pornit din atacant, după acea am jucat mijlocaș central și fundaș central. Din acest punct de vedere, mi-a plăcut mult Rijkaard, am încercat să copiez păstrând proporțiile.

Emil Săndoi s-a făcut observat în atac și a ajuns fundaș central: „Știam mișcările pe care le va face. A fost un mare avantaj”

Care a fost primul gând care v-a trecut prin minte când ați pășit în vestiarul Craiovei?

– A fost o cinste și o onoare pentru mine să împart vestiarul cu marii jucători ai Craiovei. I-am cam prins pe toți, pentru că am jucat cu Ștefănescu, Balaci și Beldeanu. Din acest punct de vedere, am prins toți marii jucători ai Craiovei. A fost o chestie, când am fost anunțat prima dată de nea Tică Oțet și nea Nelu Oblemenco. Am jucat un meci amical, dacă îmi aduc aminte bine.

Nici nu eram la tineret, eram la juniorii republicani și îmi aduc aminte că fiind foarte mulți jucători de la Craiova convocați la echipa națională, antrenorii de la prima echipă au luat jucătorii de la tineret să se antreneze cu echipa mare, iar la tineret au luat de la juniori câțiva jucători mai reprezentativi, printre care eram și eu. Țin minte că am făcut un meci amical între noi și m-au băgat la tineret pe parcurs, cred că am lăsat o impresie bună.

Se întâmpla în toamnă și cred că aveam 16 ani și jumătate, atunci mi-au zis că după jocul în care am jucat un sfert de oră și am făcut o figură frumoasă, jucam atacant și erau Tilihoi și Ciupitu la un moment dat, i-am driblat, am avut mai multe acțiuni. Și-au ținut promisiunea și m-au luat în cantonamentul de iarnă, am fost la Bușteni. A fost un moment de răscruce, pentru că nici nu jucasem la tineret, iar prin conjunctura jucătorilor convocați la națională m-au luat în cantonament și m-au convocat la lotul național de juniori. Din momentul acela a început ascensiunea mea ca fotbalist.

Cum ați făcut trecerea din atacant la fundaș?

– Să știi că mi-a prins bine, mi-a fost mai ușor. Automat jucând atacant înainte, de fiecare dată știam mișcările pe care le va face atacantul. Din punctul acesta de vedere a fost un avantaj pentru mine, o chestie care m-a avantajat în toată cariera.

Din start plecam acolo unde ar fi făcut demarcarea, îi închideam culoarele din start. Îmi aduc aminte că nea Mircea Rădulescu m-a trecut fundaș central, după aceea m-a chemat și la echipa națională. Înainte m-au chemat și Cornel Dinu și Emeric Ienei

Ați trăi momente de glorie la Craiova, ați făcut parte din ultima generație care a adus titlul în Bănie…

– Îmi aduc aminte de fiecare dată cu plăcere de momentele frumoase pe care le-am avut. În fotbal sunt unice aceste bucurii, chiar mă gândeam că în comparație cu cei care fac sporturi individuale și bucuriile pe care le trăiești după victorii și atmosfera din vestiar sunt de domeniul fantasticului. Sunt momente pe care nu le poți uita niciodată.

Cele trei dorințe ale lui Emil Săndoi: „Am făcut tot ce a depins de mine și poate aș fi meritat”

Ați avut și momente nefericite precum accidentarea din finala Cupei României. A fost un moment greu?

– A fost un moment greu, pentru că la vremea respectivă a trebuit să stau un an fără jocuri. Eram și titular la echipa națională, am tot sperat că o să prind Campionatul Mondial din 1994, însă nu am reușit pentru că abia atunci mi-am revenit. A fost un moment greu, dar să știi că și asta face parte din viața de fotbalist. Trebuie să fii obișnuit și să conștientizezi că niciodată nu vei avea parte doar de momente plăcute sau deosebite în carieră. Mai vin și momente grele pe care trebuie să știi cum să le depășești.

Din cauza accidentării ați ratat și un transfer la Lyon…

– A fost o lovitură grea, poate mulți fotbaliști la vremea respectivă dacă ar fi avut un moment teribil ar fi capotat. La vremea respectivă mi-am pus trei dorințe: să revin și să joc la Universitatea Craiova ca înainte, lucru pe care l-am reușit, a doua a fost să plec să joc în Franța, nu mi-am dorit să mă duc în altă parte, îmi doream să plec tot în Franța și de asta am făcut alegerea respectivă, chiar dacă erau mai multe variante.

Pe a treia nu am reușit să o îndeplinesc, îmi doream să bifez măcar o singură prezență la echipa națională. Sunt mulțumit pentru că am făcut tot ce a depins de mine și poate aș fi meritat să mai fiu convocat. Probabil și datorită vârstei, probabil au fost alte calcule. Din punctul meu de vedere, cred că am făcut tot ce a depins de mine, nu am de ce să fiu nemulțumit.

Totuși, dorința s-a îndeplinit pentru că ați mai ajuns la națională, însă din postura de selecționer.

– Am făcut parte și din staff-ul primei reprezentative la un moment dat. Din punctul ăsta de vedere, ai perfectă dreptate, chiar cred că mi-am îndeplinit și dorința asta, chiar dacă mai târziu și nu ca jucător.

„Trebuie să fim realiști și să spunem lucrurilor pe nume, pentru că altfel ne amăgim. S-a creat un decalaj între fotbalul de la noi și cel din campionatele puternice”

În toată experiența de la națională ați întâlnit tineri cu potențial imens, însă care nu l-au atins niciodată?

– Nu aș vrea să dau un exemplu, pentru că sunt destul de multe la noi. Jucători care au o calitate deosebită și crezi că pot ajunge foarte sus, să joace în campioante puternice și nu reușesc acest lucru. Naționala noastră a fost foarte valoroasă, nu întâmplător am avut jucători care au evoluat în campionate puternice și au obținut peformanțe.

La echipa națională, i-am apreciat foarte mult pe Gică Hagi și Gică Popescu, am făcut cuplu de fundași când eram foarte tineri. Cu Hagi am fost coleg la lotul național și la juniori, într-adevăr a făcut pasul mai devreme și eu mai târziu, dar l-am făcut.

Viitorul arată bine pentru România?

– Trebuie să fim realiști și să spunem lucrurilor pe nume, pentru că altfel ne amăgim, s-a creat un decalaj între fotbalul de la noi și cel din campionatele puternice. Tot făcând comparații cu ce s-a întâmplat înainte, parcă ne facem singuri un deserviciu. Trebuie să ne aducem aminte de fiecare dată și să ne dorim să reajungem acolo, dar nu va fi ușor. Este un drum lung și dacă de fiecare dată vom compara Generația de Aur cu cea actuală este clar că este o diferență.

Campionatul European se apropie, ce obiectiv v-ați propus?

– Trebuie să ne propunem obiective îndrăznețe, pentru că altfel nu avem nicio șansă să reușim. Este o competiție de cel mai înalt nivel, vom întâlni jucători care activează și joacă titulari din campionate foarte puternice, adică este crema fotbalului tânăr din Europa. Dar fotbalul nu este un sport individual, tot vorbeam înainte de bucuriile de o parte și de cealaltă. Nefiind un sport individual pe o anumită disciplină, mobilizare se pot face lucruri frumoase.