Fotbal intern

Drama carierei. “Regret toată viaţa că nu am jucat în SUA 94!”

Emil Săndoi, fostul căpitan al Universităţii Craiova, a suferit o fractură de tibie şi peroneu în finala Cupei României din 1993 împotriva formaţiei Dacia Unirea Brăila şi a ratat ulterior Campionatul Mondial din SUA 1994.
26.03.2018 | 19:19

Emil Săndoi a fost unul dintre cei mai buni fundaşi centrali din istoria Universităţii Craiova, iar după Campionatul Mondial din 1990, atunci când a fost rezervă neutilizată de către Emeric Ienei la turneul final din Italia, a reuşit să se impună ca titular şi în defensiva tricolorilor. Dat totul a mers bine pentru jucătorul oltenilor până în 1993, atunci când fotbalistul Ştiinţei a suferit una dintre cele mai grave accidentări din cariera sa.

După ce a suferit o fractură de tibie şi peroneu, în finala Cupei României împotriva Daciei Unirea Brăila, Emil Săndoi a lipsit de pe gazon mai bine de opt luni, iar apoi i-a fost imposibil să mai prindă naţionala pentru Campionatul Mondial din SUA. Contactat de către FANATIK. RO, fostul căpitan al Ştiinţei a vorbit despre perioada respectivă, dar a recunoscut că mai ciudă i-a fost că nu a putut să îşi ajute colegii din teren în momentul în care a văzut că suedezul Kennet Andersson s-a desprins dintre fundaşii noştri centrali şi l-a învins pe Florin Prunea.

ADVERTISEMENT

“Trebuie să ne luăm revanşa în faţa Suediei!”

Emil Săndoi a mărturisit pentru FANATIK.RO că o să fie prezent marţi seară, pe stadionul Ion Oblemenco, la partida amicală împotriva Suediei. “Nu am cum să ratez meciul împotriva Suediei mai ales că se dispută la mine în Craiova. Am mai ratat eu un meci împotriva Suediei pe care îl voi regreta toată viaţa mea. Este vorba de cel din sferturile Campionatului Mondial din SUA 1994, atunci când eu eram fotbalist în activitate. Dacă nu îmi rupeam piciorul în finala Cupei României împotriva formaţiei Dacia Unirea Bărăila să fiţi convinşi că nea Puiu Iordănescu mă selecţiona pentru turneul final din SUA. Însă nu am pierdut doar turneul final, am pierdut şi un transfer important în Franţa. În acele luni am suferit o adevărată dramă. Simţeam că totul se terminase pentru mine. Chiar îmi venea să mă las de fotbal. După operaţie am avut dureri mari de tot. Soţia mea a fost cea care a încercat să mă facă să îmi revin psihic şi în cele din urmă a reuşit. Nu mi-a fost deloc uşor. Am avut ghinion că pe atunci nu era tehnologia medicală de acum şi nu am putut să mă refac sută la sută în timp util ca să pot să prind Campionatul Mondial din Statele Unite. Astfel că eu am ratat o altă şansă să mă transfer la o echipă de top din străinătate cu toate că am prins totuşi un transfer în 1995 la Angers.

Până să mă accidentez începusem să joc titular la naţională în centrul apărării şi am plâns de ciudă când am văzut că Andersson ne-a dat acel gol în sferturi în acel meci de coşmar cu Suedia. Mi-a venit să sparg televizorul de nervi. Nu puteam să cred că noi pierdusem avantajul. Începusem să îmi fac tot felul de scenarii, că poate dacă eram şi eu pe teren alături de fratele meu Gică Popescu îl opream pe atacantul suedez. Poate că nu mai ajungea să dea cu capul, dar acum totul este istorie. Voi merge la meci pe Oblemenco şi sper să ne luăm de această dată revanşa. Am încredere în jucătorii lui Cosmin Contra şi simt că Alex Mitriţă o să facă un meci mare. În plus trebuie să ne luăm la revedere de la Nicolae Tilihoi. Acest om a fost unul dintre marii jucători ai Craiovei Maxima de la care am învăţat meserie şi lângă care eu am crescut”, a spus Săndoi.

ADVERTISEMENT

33 de meciuri a jucat Emil Săndoi pentru echipa naţională a României