Alegătorii de la legislativele din Franța i-au dat duminică o lovitură gravă președintelui Emmanuel Macron, într-un tur de scrutin în urma căruia coaliția sa centristă a pierdut majoritatea absolută în camera inferioară a Parlamentului în fața unei extreme-drepte renăscute și a unei alianțe a partidelor de stânga, complicând agenda sa internă cel de-al doilea mandat al liderului de la Elysée.
După numărarea tuturor voturilor, coaliția centristă a lui Macron a câștigat 245 de locuri în Adunarea Națională, camera inferioară și mai puternică a Parlamentului, care are în total 577 de locuri.
Mai multe decât orice alt grup politic, dar mai puțin de jumătate din toate locurile și mult mai puțin decât cele 350 de locuri pe care partidul lui Macron și aliații săi le-au câștigat când a fost ales pentru prima dată în 2017.
Pentru prima dată în 20 de ani, un președinte nou ales nu a reușit să adune o majoritate absolută în Adunarea Națională. Rezultatul nu va bloca agenda internă a lui Macron, dar va face probabil dificilă adoptarea proiectelor de lege – transferând puterea înapoi în Parlament după un prim mandat în care stilul său de guvernare de sus în jos a marginalizat, în mare parte, parlamentarii.
Guvernul lui Macron va trebui probabil să formeze o coaliție sau să construiască alianțe pe termen scurt pe proiecte de lege.
Élisabeth Borne, premierul lui Macron – care a câștigat propria cursă electorală în Normandia – a declarat duminică că rezultatele au fost „fără precedent” și că „această situație constituie un risc pentru țara noastră, având în vedere provocările cu care trebuie să ne confruntăm”.
„Începând de mâine vom lucra la construirea unei majorități”, a spus ea, sugerând, fără a oferi detalii, că guvernul va colabora cu alte partide politice pentru a „construi compromisuri bune”, relatează The New York Times.
Macron a părut deconectat de alegerile parlamentare și nu a făcut campanie el însuși, părând mai preocupat de eforturile diplomatice ale Franței de a sprijini Ucraina în războiul său împotriva Rusiei – pe care rezultatele de duminică nu ar trebui să-l afecteze, deoarece președinții francezi pot conduce politica externă în mare parte după cum doresc.
Vorbind de pe pista unui aeroport, înainte de o călătorie în Europa de Est care l-a dus la Kiev, capitala Ucrainei, săptămâna trecută, el a cerut alegătorilor să-i acorde o „majoritate solidă” în „interesul superior al națiunii”.
Dar mulți alegători francezi au ales în schimb fie să rămână acasă – doar aproximativ 46% din electoratul francez s-a prezentat la urne, conform previziunilor, al doilea cel mai scăzut nivel de participare din 1958 – sau să voteze pentru cei mai radicali oponenți ai lui Macron.
Câțiva dintre aliații apropiați ai lui Macron sau membri ai cabinetului care au candidat la alegeri au pierdut cursele, un eșec usturător pentru președinte, care a promis că miniștrii care nu reușesc să câștige un loc în Adunarea Națională vor trebui să demisioneze.
Richard Ferrand, președintele Adunării Naționale, și Amélie de Montchalin, ministrul său pentru tranziția verde, au fost ambii învinși.
„Am dezamăgit un anumit număr de francezi, mesajul este clar”, a declarat duminică Olivia Grégoire, purtătoarea de cuvânt a guvernului lui Macron, la televiziunea France 2. „Este un prim loc dezamăgitor, dar totuși este un prim loc”, iar coaliția lui Macron va lucra în Parlament cu „toți cei care vor să avanseze țara”, a mai spus ea.
Rezultatele finale au oferit alianței partidelor de stânga – care include partidul de extremă stânga La France Unsoumise, socialiștii, verzii și comuniștii și este condusă de veteranul de stânga Jean-Luc Mélenchon – 131 de locuri, ceea ce o face cea mai mare forță de opoziție din Adunarea Nationala.
Rassemblement National, partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, a obținut 89 de locuri, un record istoric.
Cu o majoritate relativ subțire – cea mai mică din istoria de 63 de ani a celei de-a cincea Republici franceze – și o opoziție puternică de stânga și de extremă dreapta, coaliția centristă a lui Macron ar putea avea dificultăți să adopte proiecte de lege, obligându-o să apeleze la parlamentarii din opoziție pentru alianțe punctuale.
Nu a fost imediat clar ce alți aliați ar putea găsi coaliția lui Macron pentru a forma o majoritate de lucru, deși pare că cea mai probabilă ar fi cu parlamentarii Les Républicains, partidul conservator care a câștigat 61 de locuri.
Macron va fi, de asemenea, mult mai dependent de aliații săi centriști decât a fost în timpul primului său mandat, în special pentru a promova proiecte controversate precum planul său de a crește vârsta legală de pensionare la 65 de la 62.
Acest lucru ar putea oferi mai multă pârghii unor partide precum Horizons, un grup de centru-dreapta fondat de fostul premier al lui Macron, Édouard Philippe. Horizons ar urma să câștige aproximativ 25 de locuri.
„Suntem obișnuiți să vedem sistemul Franței ca fiind centrat pe președinție”, deoarece este cel mai puternic birou politic din țară, a spus Olivier Rozenberg, profesor asociat la Sciences Po din Paris. Dar „aceste alegeri legislative ne amintesc că sistemul nostru politic este, de asemenea, unul parlamentar în esență”.
Mélenchon și Le Pen au spus ambii duminică că au reușit să perturbe al doilea mandat al domnului Macron.
„Înfrângerea partidului prezidențial este completă”, le-a spus Mélenchon susținătorilor săi la Paris. „Am atins obiectivul politic pe care ni ne-am propus.”
Mélenchon nu și-a îndeplinit obiectivul inițial, care a fost să preia controlul Adunării Naționale și să-l forțeze pe Macron să-l numească prim-ministru.
Diferendele politice majore între membrii coaliției cu privire la chestiuni precum Uniunea Europeană ar putea reapărea, de asemenea, odată ce Camera inferioară se reunește la sfârșitul acestei luni.
Totuși, a fost o demonstrație puternică pentru partidele de stânga care au fost în mare parte ignorate ca fiind divizate fără speranță în timpul alegerilor prezidențiale.
La celălalt capăt al spectrului politic, Rassemblement National al lui Le Pen a câștigat mult mai multe locuri decât cele pe care le are acum și mult mai multe decât se aștepta după ce Le Pen a fost învinsă de Macron la alegerile prezidențiale din aprilie, și apoi a făcut o campanie slabă pentru parlamentare.
Marine Le Pen însăși a fost realeasă facil într-un district din nordul Franței.
„Acest grup va fi de departe cel mai mare din istoria familiei noastre politice”, a spus ea duminică, promițându-le susținătorilor săi că va apăra linia dură a partidului în ceea ce privește imigrația și securitatea.
Situația dificilă a lui Macron nu este unică în istoria modernă a Franței. În 1988, sub președintele François Mitterrand, Partidul Socialist nu a reușit, de asemenea, să adune o majoritate absolută în Adunarea Națională, forțându-l să braconeze ocazional parlamentari de stânga sau de dreapta pentru a adopta proiecte de lege.
Dar acel guvern a avut acces și la instrumente – cum ar fi capacitatea de a forța trecerea unui proiect de lege fără vot, prin expunerea guvernului la un vot de încredere – care sunt acum mult mai restricționate.
Votul de duminică a fost afectat și de prezența scăzută la vot, un semn de avertizare pentru Macron, care a promis că va guverna mai aproape de popor pentru al doilea mandat și o dovadă a nemulțumirii crescânde a alegătorilor față de politica franceză.