Epilog școlar, la Universitatea Craiova – Farul 4-3: Elevu’ Aioani l-a împiedicat pe dirigu’ Hagi, ca-n curtea școlii! Apărări repetente, execuții premiate!

Nici nu se putea altfel, la începutul prematur de an școlar! Cum au zăpăcit „ăștia” învățământul, pe sistemul „uite teza, nu e teza”, hai cu media generală pe post de penalty de departajare, dar mai bine s-o uităm, așa l-a „executat” și elevu’ Aioani pe dirigu’ Hagi, cu un „modul” de gafe, clasa întâi!

Dan Nistor, fă-te că centrezi! Aioani e acolo, să te facă pionier. Nu mai plânge, Gică, Torje e aproape, șutul lui pe Lazar l-a beznit în noapte…

Cum s-au prezentat copiii cu garofițe la to’ar’șa (pardon, la „doamna”), la început cețos de an școlar, așa au poposit în casele noastre și învățăceii lui Hagi și ai lui Rădoi, care s-au întrecut la Severin în a ne prezenta o serbare școlară cu reușite premiate, dar mai ales cu apărări repetente.

4 – 3, ca între prichindei, s-a terminat meciul dintre Universitatea Craiova și Farul, deși în ultimele secunde puteam să asistăm la un 4 – 4, ca la teatru, gen „Chirița în bejenie, la Severin”.

N-a fost rău, iar una dintre părțile bune stă în faptul că, după un asemenea joc, trăim cu senzația că plictisul simptomatic al campionatului nostru își dă, în final, obștescul sfârșit. Privind tabela, putem căpăta senzația că Universitatea s-a chinuit maiestuos să revină de la 1- 3. Din nefericire, dincolo de coronițele pe care le primesc artizanii victoriei, în frunte cu Markovic, lecția a fost ceva mai complicată.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

„Diriginții” Hagi și Rădoi și-au arătat limitele, iar ambii portari s-au transformat în portăreii salvării dinozaurilor, pe care îi mai vedeam resuscitați atât de lesne doar în filmele lui Spielberg. Aioani i-a repus lui Nistor pe umeri tresele de comandant de detașament, după ce i-a transformat, cu tandrețea elevului ascultător, centrarea în gol. Pe Lazar, în schimb, l-a beznit ecuația cu boltă și cu prea multe necunoscute, marca Torje.

Din păcate, măi copii și stimați profi, campionatul e încă la început, dar țara noastră-i ca o floare, în materie de teme nefăcute. Gică, nu te enerva, că-ți dăunează… Fii pozitiv! Farul n-a construit nimic, a jucat la ciupeală, iar Craiova a fost salvată de sclipirile de moment și de gafele lui Aioani. Parcă nici n-a fost un meci de fotbal, ci un recurs la voodoo pe șestache, pe tabletă (unealta elementară a oricărui elev contemporan care se respectă), în timpul căruia, pe arena din Severin ardeau căpățâni de zahăr, cu mirodenii…

Markovic, nota 10 la atelierul de bijuuri. Torje, nemuritorul din cartea de istorie

Dacă pe vremea multora dintre noi chinul cel mai de preț se petrecea în timpul orelor de „atelier”, unde un „tov maistru” se dădea maestru și ne prezenta, pe îndelete, enciclopedia glumelor de șantier la surâsul menghinei, ucenicul Markovic a dat peste cap atelierul de bijuterii, cu două execuții care ne-au amintit tuturor (inclusiv lui însuși) că nu este doar o speranță, ci chiar un fotbalist.

Sunt momente ciudate, chiar strâmbe, precum jocurile dominate de gafe, din care răsar „puii vii” ai unor bucurii uitate. Așa au stat lucrurile și cu Torje, care deși joacă de pe vremea lui Gelu, Glad și Menumorut, își reconstruiește, încet, dar vârtos pentru Înălțimea Sa, un nou voievodat, sub cizma lui Hagi.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

Nemuritorul Torje, de degețel cu revanșardul Nistor – acest Vodă „Lăbușneanu”, care după ce a scăpat din liota de „câini roșii” își clădește un alt destin, chiar și întortocheat, la Craiova –  dau măsura muzeelor în aer liber, pe care mulți dintre puștii de azi e bine să le treacă în fișa de studiu. Măcar pentru o execuție cu „ștaif”, precum cele marca Torje sau pentru ambâțurile de tipul Nistor…

Stropi de senin după un șoc… numerologic

În curtea școlii e mereu senin. Se aud zâmbete și poți privi, lesne, chiote de bucurie. Nu contează că totul e „alandala”, e „cool” când trăim prin 7 goluri și când, mai presus de toate, există spectacolul unei efervescențe. De aceea, a fost un meci frumos, pe care profesorii de azi îl pot preda, fără frică, la ora de dirigenție.

Indiferent de scor, am văzut stropii de senin emanați de iarba Severinului. N-am privit încrâncenarea, „oftica”, frustrarea. Nu l-am văzut pe Dan Petrescu, dar am dat cu ochii de Hagi (e drept, un pic țâfnos) și de Rădoi. În ciuda unor declarații, ambii par conștienți că n-au temele la zi, așa cum stau lucrurile și cu elevii lor. Dar știu să recunoască unde au călcat pe bec și mai ales ce foi au rupt, deloc justificat, din caiete. Asta îneamnă pasiune. Indiferent de context, de „note” și de „catalog”.

Dacă Aioani nu greșea pentru a face loc unui gol strălucitor, dacă Lazar se ridica și apăra matematic, dar șters, alchimia acestui joc s-ar fi transformat într-o banalitate. Acum, însă, avem șansa zâmbetului, la un nou (re)început de școală.

Până la urmă, vorba cuiva, „a fost bine, ca să nu fie rău”…