Sport

Epilog – sedativ la Alkmaar – CFR: Și-au pierdut Alibec(ul) inspirației, iar Dan Quijote Petrescu bate scaune și ia bătăi eurosceptice!

Campioana a încercat să-și valorifice speranța la calificarea din grupele Conference League, dar meciul cu Alkmaar i-a evidențiat doar pe selecționatul Alibec, lipsit de inspirație, și pe Dan Petrescu, învingând... scaunele, precum Don Quijote morile de vânt.
04.11.2021 | 23:00
Epilog  sedativ la Alkmaar  CFR Siau pierdut Alibecul inspiratiei iar Dan Quijote Petrescu bate scaune si ia batai eurosceptice
Epilog - sedativ la Alkmaar – CFR: Și-au pierdut Alibec(ul) inspirației, iar Dan Quijote Petrescu bate scaune și ia bătăi eurosceptice! (sursa sportpictures.eu)
ADVERTISEMENT

Ce trist a plouat la Alkmaar, orașul comerțului cu brânzeturi fine, transformat pentru 90 și câteva minute în teatrul euroscepticismului ieftin, care ne macină, după un meci în care campioana a intrat la apă… Dar ce show tip second-hand a făcut Dan Petrescu, atunci când a arătat că în Europa e capabil să bată doar băncile de rezerve!

De fapt, eurosceptic se arăta și Dan Petrescu, atunci când declara că se așteaptă „la un infern”. Infernul și l-a creat singur, titularizându-l pe bizar-selecționatul Alibec, în locul lui Debeljuh, proaspăt reprimit în lot, din pricina indisponibilității lui Omrani. Degeaba te lupți cu scaunele de pe banca tehnică, dacă defensiva ta, temeinic pregătită, și-a cedat propriile predicate încă din minutul 5, după o singură centrare în diagonală, din care a marcat Gudmundsson.

ADVERTISEMENT

Lipsit de inspirație, ca mai toată echipa, și stângaci (la figurat) în relația cu mingea, Alibecul era să se stingă definitiv, atunci când l-a faultat, violent, din spate, pe Hatzidiakos. A fost o intrare pentru care un arbitru cârcotaș l-ar fi putut elimina, așa că degeaba suntem supărați, acum, pe hențul nevăzut de arbitrul Alain Durieux la primul gol.

Dan Quijote Petrescu n-a izbutit să-l egaleze pe Sorin Cîrțu: scaunele au rămas în picioare, dar Alibec și Manea merg voios la Națională!

CFR Cluj nu mai bate pe nimeni în Europa și se mulțumește cu statutul de Baba Cloanța a Ligii 1, un campionat care nu reprezintă mai nimic pe continent. Antrenorul s-a dovedit și el incapabil să-și desăvârșească opera, pentru că, spre deosebire de unul dintre predecesorii săi, Sorin Cîrțu, care „dovedise” cu abnegație geamul altei bănci tehnice, undeva pe la Basel, scaunul lui Dănuț a rămas falnic, pe metereze.

ADVERTISEMENT

Precum eroul lui Cervantes, Don Quijote, care ajunsese să se lupte cu morile de vânt, Petrescu se duelează cu o lipsă de inspirație pe care le-a transmis-o elevilor săi. Cocoși în campionatul intern, ardelenii s-au obișnuit să se furișeze în contraatacuri sterile în meciurile din competițiile europene, convinși fiind că minunile n-au și ele personalitatea lor și că îți bat la ușă cum ai bătut tu din pinteni…

În Liga 1, CFR este echipa obișnuită să pună presiune pe adversare. În Europa, trebuie să suferi ca să poți răzbi. Dar, când doi dintre jucătorii convocați voios la Națională, Alibec și Manea, se regăsesc printre factorii princeps ai unei înfrângeri meritate, suferința capătă nuanțe comice.

ADVERTISEMENT

Sigur, se poate vorbi despre primul gol, acordat de arbitrul luxemburghez după un henț discutabil, la fel cum putem aminti și bara lui Deac, din final. Din nefericire, trebuie contabilizate și paradele lui Bălgrădean (una în prima repriză, două după pauză), ca să nu ne iluzionăm prea tare că am fi meritat mai mult…

Randers și Jablonec ne-au ascultat ruga, dar unde a fugit pragmatismul de pe „Olimpico”?

Meciul cu Alkmaar putea fi decisiv, în condițiile în care Jablonec și Randers aveau 4, respectiv 3 puncte, până la partida directă de joi seară. Șansa echipei lui Dan Petrescu era un rezultat bun obținut în Olanda, coroborat cu o remiză între celelalte două formații din grupă. Randers și Jablonec au ascultat rugile clujenilor și au terminat la egalitate, 2-2, dar rugul campionilor a fost aprins de propriile lor erori.

ADVERTISEMENT

Dacă tot vroia să arate că participarea în Conference League nu este doar un moft, în comparație cu „încrâncenarea” aproape platonică din Liga 1, CFR era obligată să ne arate cum competiția poate înlocui ierarhia. Însă, Alkmaar și-a respectat statutul de lideră și, cu excepția erorii din defensivă, de la faza care a adus bara lui Deac, a jucat pragmatic.

FANATIK dezvăluia faptul că, pentru prima oară după trei partide jucate în grupele unei competiții europene, CFR acumulase doar un punct. Palmaresul vremurilor trecute, început cu victoria de pe „Olimpico” din Roma, luminează orbitor o esență care, în prezent, nu se exprimă deloc convingător prin ea însăși. Până la urmă, cum să fii pragmatic, când tu ești, prin definiție, eurosceptic?

Calcule, eternele noastre calcule… Viața n-are bănci de rezerve, unde poți sparge orice

Tehnicianul campioanei a trimis pe teren o formulă ultradefensivă, cu Graovac la închidere, susținut de Culio și Bordeianu. Atitudinea lui Petrescu era firească, având în vedere faptul că elevii antrenorului Pascal Jansen marcaseră 39 de goluri, în anul 2021. Așezarea putea fi înșelătoare, pentru că trupa din Gruia nu excelează nicicum în arta imaginației ofensive, iar secretul unei victorii „ciupite” pe contraatac nu trebuia inventat, ci doar redescoperit.

N-a fost cazul, iar motivul este simplu. Într-un meci cu o echipă serioasă, CFR-ul respiră uzură.

Statistica spunea că Alkmaar pierde foarte rar pe AFAS Stadion, anul acesta înclinându-se doar în fața lui Ajax, în două rânduri, și a lui Utrecht. Slabul protest al adversarelor sale s-a datorat și faptului că tehnicianul Jansen dirijează o echipă de internaționali, bine sudată, în care forța grupului este esențială.

Acest lucru a fost vizibil și joi seară. Numai că, dincolo de auspiciile sub care se juca partida (și cu care ar trebui să fim obișnuiți, pentru că nicio echipă românească nu prea mai pleacă favorită într-un duel european!), așteptam ca Dan Prtrescu să redevină manufacturierul unei idei geniale, iar echipa lui să arate că se situează într-un orizont mai adânc și mai plin de putere decât mediocrul nostru campionat.

Acum, campionii fac calcule hilare pentru o potențială calificare, pentru că noi așa suntem obișnuiți, să ne socotim viața după mendrele altora. Din nefericire, însă, pentru Dan Quijote Petrescu și pentru haioșii săi Sancho Panza la plural, viața nu se trăiește pe banca de rezerve, unde te poți răfui cu orice obiect. E bine, însă, că și răfuiala asta are un rol de sedativ. Dar numai pentru învinși.

ADVERTISEMENT