Sport

Epilog trist după eșecul CFR-ului de la Berna: Șumudică-Tremurică: Autobază? Pe ce bază? Clipe cu Păun(i) de groază!

CFR Cluj a încasat o bătaie pe cinste de la Young Boys Berna, după ce antrenorul Marius Șumudică ne-a amenințat că echipa sa nu va băga „autobaza” în poartă și va ataca, fără a se baza pe nimic care ar fi trebuit să ridice tonusul unei echipe debusolate
11.08.2021 | 08:31
Epilog trist dupa esecul CFRului de la Berna SumudicaTremurica Autobaza Pe ce baza Clipe cu Pauni de groaza
ADVERTISEMENT

Dacă semnatarul rândurilor de față ar fi fost pictor, probabil un tablou cu titlul „Masacru cu Păuni în bernă, la Berna”, ar fi avut șanse să fie bine vândut la un festival de pânze suprarealiste. Din păcate, ne aflăm în Grădina Zoologică a dreptunghiului verde, pe care tremurândul dresor Șumudică Marius (îl știți de la TV, unde se strâmbă, crează noi valențe ale rictusului, oferă presei declarații care „vând”, etc) își plimbă Păunii figuranți prin Europa, fără să „comită” vreo figură de stil în arealul rezultatelor.

Cu siguranță, discursul lui Marius Șumudică, în care antrenorul „feroviarilor” (ce bine sună această marotă învechită!!!) ne anunța, aproape mussolinian, că va ataca și că nu va „băga autobaza în poartă”, ne-a făcut să tremurăm de emoție. La final, a tremurat numai Marius Șumudică, acest… „Tremur Lenk”, sultanul tristei figuri a cuceritorului cucerit de propriul vis, îndoctrinat de mărețul discurs. N-ar fi fost rău ca, după golul de 1-0, charismaticul Șumudică să fi „băgat autobaza”, măcar pentru vreo 5-10 minute, timp în care răutăcioșii îmbrăcați în galben-negru chiar ne-au dat senzația că joacă la… Borussia Dortmund, și nu la Young Boys… Evident, ca să-și justifice eșecul, Șumudică și-a lăudat ulterior adversara, dar asta nu-i folosește la nimic. 

ADVERTISEMENT

Șumudică n-a putut „băga” (o expresie fotbalistică plină de stil, de altfel…) „autobaza” în careu, pentru că nu are una. De altfel, el nu are nicio bază, dincolo de declarațiile sforăitoare. Sigur, CFR nu este atât de blamabilă precum pare la prima vedere, pentru că mai are șansa calificării în Europa League. Deși, în ce mă privește, după ce am văzut, m-am încuscrit cu scepticismul… Probabil, m-oi și însura cu vestalele acestui zeu, până când Păunului nu-i va crește un cioc de vultur, care să-l transforme în pasărea de pradă a careului advers și nu în killerul propriei ogrăzi, după două cartonașe galbene pe care până și mucoșii din curtea școlii le-ar fi evitat.

Șumudică-Tremurică, pedagog de școală mică: Păun – repetent, „internaționalii” Deac și Camora, corigenți în fața unei glezne!

Măreția deraierii CFR-ului este oferită de două situații: Eliminarea lui Păun și modul în care doi jucători de Echipă Națională, Deac și Camora, au fost depășiți într-o secundă de Ngamaleu, dintr-un simplu balet de gleznă. Până atunci, însă, se cuvine o paranteză.

ADVERTISEMENT

Am spus „deraierea”, nu pentru că echipa clujană s-a târâit, feroviar, cum spuneam, pe propria șină în sens invers față de realitate și față de visul Champions League, ci pentru că a jucat prost. Sigur, precum Domnul Goe, Șumu și-a îndeplint obiectivul, calificarea în Conference League. Ca să nu mai rămână repetent și anul acesta, fotbalul românesc avea deja o reprezentantă în competiția frustraților, inventată de UEFA ca spor de lumină pentru orbi și ca trăsură pentru caii estici plecați cu sorcova, ca să dea bine în arenele din mahalalele în care se bea boasca „bon pour l’Orient”.

Pentru orice chibiț cu bun simț, „performanța” CFR-ului este, de fapt, o contra-performanță. O echipă care, după ce a marcat pentru 1-0, n-a mai tras un șut pe poartă timp de un meci, nu merită nici măcar o metaforă, o glumă, un surâs, o bășcălie, nici măcar o zmetie nevinovată. Merită exact ce poate primi o trupă de elefanți puși cu forța să danseze step, când sărmanii de ei, pachidermele, nu-s în stare să dea o pasă coerentă.

ADVERTISEMENT

Imaginea în care acel Ngamaleu i-a retrimis în anonimat, de altfel perfect justificat, pe „internaționalii” Deac și Camora, trebuie reluată la toate televiziunile și difuzată pe DVD la toate școlile de fotbal din România. Aceasta ne este condiția, de aici trebuie începută reeducarea!

Rictusul lui Păun, care zâmbea „șumudician” după ce a primit, inconștient, al doilea cartonaș galben, este, de asemenea un simbol al fracturii provocate de lipsa conștiinței și a conștienței propriei valori. Băiatul nu s-a învinovățit. A rămas înțelegător cu propria sa minte. Ce vreți mai „șumudician” decât asta? Inconștiența în fața situațiilor limită este găunoasă, insolența în stări de criză provocată este „păunoasă”.

ADVERTISEMENT

Festival de gafe, manele fotbalistice…

În tur, Cristi Manea a dat un gol barosan. Cu șoldul, cu șiretul de la șort, numai el știe cu ce, dar l-a marcat. Acum, și-a părăsit adversarul și i-a creat magicului Camora ocazia perfectă pentru a da pe lângă minge, nu de alta, dar Stan n-ar fi devenit niciodată celebru fără Bran, nu-i așa? Maiestuoși în arta gafelor, băieții din Gruia au continuat festivalul, semn că nu i-a depășit pe calea ferată un episod, un vagon uitat, ci un Întreg.

Dincolo de maneaua lui Manea, de titirambele lui Păun, care-și defrișează penajul naivităților precum confrații săi ținuți cu forța sub privirile copiilor în Parcul Cișmigiu, infantilitatea acestei echipe este dovedită de caseta tehnică a meciului. Poate Șumudică să invoce inclusiv spirite sau tehnici voodoo, dar sângele lumii nu încape într-o seringă care vrea să-l ducă la analize. CFR a jucat prost, infernal de prost.

Și cel mai grav fenomen este legat de faptul că trupa vișinie oferă un exemplu simbolic pentru întregul campionat. Toți se bucură că bat… Caracalul, Plevna, Jariștea, etc (am ales aceste locații ca să nu se bășice cine știe ce anonimi din Liga 1, deși ar cam trebui…), dar, odată ajunși în Europa îi fac țăndări alde Laci, etc.

Sigur, Young Boys Berna nu este o echipă provenită din guberniile fotbalului continental, dar, cu siguranță, nu este o forță, ci un jalon de bun simț.

Fulgii lui Alibec și euro-trategia tip „desene animate”

La început, vorbeam despre Șumudică. Trebuie să treci printr-un purgatoriu, pentru ca înnobilat de suferința de a fi să obții dreptul de a te lăuda cu originea ta de fost aspirant la Existență.

Așa cum a anunțat, în exclusivitate, FANATIK, staff-ul CFR-ului a făcut eforturi uriașe pentru recuperarea lui Denis Alibec. Șumudică l-a trimis în teren, dar a uitat să-i ofere și jucării. Cu excepția unei pase pe care, ori din generozitate, ori de furie, i-a trimis-o… Arlauskis, vedeta clujeană n-a avut baloane. Săracu’ Alibec parcă alerga după fulgi și încerca să-i prindă… Euro-strategia lui Șumudică a dat roade. Ca și rictusurile sale. El, săracu’, e băiat serios și muncitor, dar, uneori e nevoie și de ingineri, nu doar de desene animate!

În ciuda aparențelor, la Cluj nu e niciodată liniște. Dincolo de dorința mocnită de a ajunge în grupele unei competiții europene cu ștaif și de acalmia aparentă produsă de succesele din ultimele campionate, există o stare de tensiune, cumva asanată printr-o tăcere imperială, dar „simțibilă” în reacțiile pur omenești.

Chipciu, semnul uitat al degringoladei

În tur, meciul se desfășurase sub semnul scandalului pornit de la excluderea din lot al lui Chipciu, care s-ar fi grăbit să-l ia la trântă pe mezinul portarilor CFR-iști, Hindrich. Gurile rele spuneau, însă, că, de fapt, „operațiunea” ar fi fost concertată din zona birourilor, din pricina salariului mult prea mare al internaționalului român. Dacă ar fi așa, am începe să trăim cu impresia că o mulțime de patroni din lumea fotbalului îl vor înfia pe dibaciul Neluțu Varga, iar acesta va deveni muza lor.

Acum nu mai contează, Chipciu n-a jucat, iar rezultatul este cunoscut. Nu spunem că el ar fi făcut minuni, dar este și acesta un cap de acuzare pentru „tremuriciul” campioanei.

La fel, Vasile Maftei detonase o bombă în peisajul mediatic, atunci când a afirmat că Marius Șumudică este obișnuit să creeze conflicte, mai ales înaintea unor jocuri importante. La vremea respectivă, am avut parte de un torent verbal ca o descărcare de neorealism italian, dar, foarte probabil, nu vom putea afla adevărul, în primul rând pentru că nu avem decât o singură „sursă”. În al doilea rând, există posibilitatea ca și agitarea tam-nisam a spiritelor să fi fost o tactică „ruptă” din noile manuale de antrenorat, din care tehnicienii învață să fie mămici, tătici, psihologi și chiar felceri și în care nici măcar fotbalul nu mai e ce a fost.

Încă de la începutul acestei „duble”, totul a mers întru deraierea CFR-ului. Campioana pornea cu șansa a doua, dar s-a bătut mult moneda atât pe dorința de revanșă a trupei din Gruia, după eliminarea din decembrie 2020, cât și pe norocul proverbial al antrenorului, care a eliminat-o pe West Ham în două sezoane consecuive, în perioada în care pregătea Astra Giurgiu. De data aceasta, Șumudică s-a înscris într-o luptă de graniță cu el însuși.

Dincolo de prima de 200.000 de euro, despre care s-a spus că ar urma s-o primească în cazul unei calificări în dauna lui Young Boys, antrenorul Clujului s-a aflat în pragul unei performanțe care pare inaccesibilă majorității echipelor românești, obișnuite cu euforia nejustificată a participării la startul preliminariilor, încununată, așa cum li se cuvine marilor lăudăroși, cu câte o umilință en-fanfare, în fața unei „petarde” precum Laci, etc.

Anul trecut, CFR a ratat aproape incredibil calificarea la Berna, după ce, în minutul 90, arbitrul Benoit Bastien a dictat un penalty dubios în favoarea elvețienilor. Cel de-al doilea gol marcat de aceștia, înscris mai târziu, nici n-a mai contat. Instanța de recurs se afla, încă din primul minut al returului, la centrul terenului, dar, de data asta, CFR s-a bătut aproape de una singură. E drept, arbitrul Cuneyt Cakir a jucat un pic la elvețieni, dar vom reveni și pe marginea acestui aspect…

După meciul, tur, în care echipa lui Șumudică n-a rupt deloc gura târgului, ba din contră, antrenorul campioanei ne-a „amenințat” că vom avea de a face cu o trupă luptătoare, capabilă să supraviețuiască inclusiv la penalty-uri, și ca să forțăm o glumă, poate și dincolo de ele. Important era ca Deac și compania să tragă la șaibă în iarba verde, numai că am avut parte de un joc tern, în care puținele noastre revelații s-au mărginit la imaginile în care „Păunii” maestrului Șumudică au reușit să stabilească o remiză între ridicol și nonșalanță.

Când Cakir nu vede bine ies bârfe de… rușine

Aminteam de centralul Cuneyt Cakir. Aici, intră în rol amintirile nefaste. Cu siguranță, alde Păun a gafat și merita să primească un cartonaș galben. Colecționar fiind, din fire, a meritat și eliminarea. Doar că, erdoganianul Cakir și-a expus doctrina dictatorială asupra unui meci pe care nu l-a arbitrat firesc, ci cumva… îndrăznim să spunem, părtinitor. Probabil, dacă Young Boys și CFR s-ar fi întâlnit într-o fază superioară a competițiilor europene, Ceakir n-ar fi fost atât de frust și cu ochii idolatru îndrăgostit de cartonașul roșu.

Kuneyt Ceakir este un arbitru cu o experiență de invidiat. Este incredibil cum, dintr-o lovitură liberă indirectă, dictată inițial pe la vreo 6 metri, să „scoată” mingea înafara careului. N-am mai văzut o asemenea mizerie de la finala Cupei Campionilor Europeni din 1985, când cu tragedia de pe „Heysel”, unde arbitrul Andre Daina a mutat în careu faultul asupra lui Boniek, în urma căruia Platini a marcat dintr-un penalty mincinos. La fel de rușinoasă a fost și reacția „orbului” Cakir.

Cu siguranță, prestația lui Ceakir nu reprezintă o scuză pentru CFR. Dar, pentru a păstra „adevărul istoric”, trebuie menționată. Simțim talpa norilor negri până în străfundurile Carpaților, dar asta nu înseamnă că și alții sunt îndreptățiți să ne calce pe cefe…

Revelații triste, într-un fotbal mediocru

Aceste meciuri, precum cel de la Berna, par amintiri pe care dorim să le derulăm cu acceleratorul vârstelor care vor veni. A devenit, deja, tardiv și plictisitor să ne întrebăm „ce e de făcut”. Simplu: nimic. Pentru că, așa cum se observă cu ochiul liber, când le dăm tremurătorilor senzația de echilibru, ne prăbușim.

Marius Șumudică este un antrenor bun, într-un fotbal mediocru. Elevii săi sunt capabili de ce am văzut și de nimic mai mult. Este numai vina noastră, a celor care încă mai avem pretenții, că suferim după asemenea înfrângeri, pe care cei care au plecat cu capetele în bernă de la Berna le consideră performanțe. Până la urmă, s-au calificat, hâr-mâr, într-o competiție europeană, și s-ar fi calificat și dacă nu s-ar fi prezentat, nu-i așa? Sigur, glumim, dar adevărul nu e departe.

Am privit o ediție a Jocurilor Olimpice, la finalul căreia am rămas posaci. Cumva, ne așteptam la seceta de medalii. Acum, am văzut o campioană a României pierzând, aproape fără drept de apel, în fața unor elvețieni care n-au mers chiar „ceas”, dar care nu și-au bătut joc de meserie. Noi ne „șumudicim” realitățile și ne îmPăunăm cu vise pe care nu le merităm.

În fermecătorul bazar al fotbalului european suntem clientul grăbit să încheie veacul.

ADVERTISEMENT