Sport

Epilog trist la Jablonec – CFR Cluj: Bălgrădean, numele tău e… Arlauskis! Dan Petrescu, trădat de „Garda Imperială”

La debutul în Conference League, CFR Cluj a fost învinsă de Jablonec, într-un meci în care Cristi Bălgrădean a gafat decisiv, iar Dan Petrescu a fost „trădat” de cei mai experimentați jucători
17.09.2021 | 08:30
Epilog trist la Jablonec  CFR Cluj Balgradean numele tau e Arlauskis Dan Petrescu tradat de Garda Imperiala
ADVERTISEMENT

Nu aduce o repriză ce aduce o secundă, iar Cristi Bălgrădean este exemplul cel mai potrivit. După ce a apărat bine în prima parte a jocului, imediat s-a gândit să le reamintească șefilor lui CFR Cluj cum boceau țăranii, pe vremuri, când dădeau din curte văcuța lăptoasă dar încăpățânată, pe cea … devreme acasă dar păguboasă.

Altfel spus, probabil că rebelul Arlauskis n-ar fi comis o asemenea gafă, să iasă pe sub minge la o centrare banală, cum a făcut-o (de altfel experimentatul!) Bălgrădean. Săracu’ Bălgrădean parcă i-a tăiat lui Dan Petrescu echipa în felii de foc, ca în povești, precum Croitorașul cel Viteaz, „rezolvând” trei probleme dintr-o lovitură: penalty cu gol primit, echipa rămasă în 10 oameni și absența lui Camora pentru două partide, din pricina „roșului” luat direct.

ADVERTISEMENT

Curat lucru, desi la nivelul Conference League o înfrângere cu 1-0, în deplasare, în țara în care șunca de Praga chiar are gust de Praga și nu amăgește consumatorul cu surogate, n-ar trebui să nască fiori. Ar fi, pur și simplu, o chestiune logică. Însă, în momentul în care „mândria Ardealului” și a Ligii 1 iese cu coada între picioare din teren, zorită de ocupanta locului 11 dintr-un campionat nu neapărat mușchiulos, la nivel continental, iar când cei mai slabi jucători sunt chiar starurile echipei, fenomenul capătă alte conotații.

Încăpățânatul Dan Petrescu a fost „trădat” de experimentații Bălgrădean, Camora, Culio, Deac și Omrani. Explicațiile unui fenomen inexplicabil

După cum a anunțat FANATIK, CFR este singura formație românească prezentă consecutiv în grupele unei competiții europene, în ultimii trei ani. Aceasta este realitatea, iar dacă restul echipelor noastre – deși mulți dintre conducătorii lor se cocoșesc zilnic la televizor, de parcă ar „guverna” cine știe ce forțe europene – nu par lovite de vreun vuiet intracelular, la CFR situația este complet diferită. Însă, de această dată, oiștea s-a dus direct în gard, semn că, oricât ar părea de patetic, nici tradiția și nici numele nu joacă fotbal.

ADVERTISEMENT

Nu intră pe teren nici lipsa de diplomație, care răzbate din tergiversarea „tratativelor” cu Arlauskis, decis să plece odată cu Marian Copilul. În viață, totul poate deveni negociabil, dacă există un numitor comun, iar în fotbal acesta ține, ca în orice afacere, de cerere și de ofertă.

Reîntoarcerea „bătrânului” Culio i-a surprins pe mulți, inclusiv pe fostul antrenor al Clujului, Dorinel Munteanu. Cu toate acestea, se pare că bătrânul portughez nu și-a încheiat deloc socotelile care îl leagă de baștina (deja) strămoșească și îl convinge pe Petrescu să-l introducă titular. Bietul împărat, mai bine se retrăgea sau măcar devenea bibliotecar la club, adică împărțitor de cărți de joc, în vestiar…

ADVERTISEMENT

Sigur, Culio merită tot respectul pentru tot ce a făcut pentru CFR, dar anii trec și vremurile se schimbă. Sigur, greșeala primordială îi aparține lui Petrescu, după ce l-a folosit și în meciul pierdut cu FC Botoșani, iar prestația argentinianului a fost asemănătoare.

Când e să se aleagă praful, parcă totul e desenat de o mână divină. Inspirat de greșeala lui Bălgrădean, internaționalul Camora a pictat minuțios un penalty, pe care orice „critic” (a se citi „arbitru”) l-ar fi răsplătit, așa cum se cuvine. Și colac peste pupăză, pentru ca tabloul să fie „finisat” așa cum trebuie, Deac (care a comis un fault inexplicabil, la experiența sa, în finalul primei reprize) și Omrani s-au regăsit și ei în peisaj, dar numai ca să dovedească apetența pentru tristețea melancolică a artistului Petrescu, aflat în momentul de față în „perioada gri” a operei sale.

ADVERTISEMENT

Premoniția unei înfrângeri și tertipurile tipice care caută scuze

Dan Petrescu lăuda formația cehă, la care remarca faptul că a încheiat sezonul trecut pe poziția a treia, într-un campionat mai puternic decât al nostru. Totuși, după nume și după palmares, Jablonec părea să respire un aer deloc sofisticat de vreun efort artistic. Numai că, echipa lui Petrescu s-a prezentat de parcă își uitase personalitatea în rucsăcel, pe holul grădiniței unde urma să dea examen la o probă pe care, în alte vremuri, ar fi trecut-o cu ochii închiși.

Mai mult, Petrescu a intenționat să-și asigure, cumva, „retragerea” în cazul unui eșec în fața unei echipe care, în momentul de față, ocupă abia locul 11 în campionatul intern. Cumva, e omenește. A ne preface mereu că ne mirăm de existența acestor tertipuri, de tipul declarațiilor temătoare ale antrenorului Clujului, este similar cu a intra, încet, încet, chiar în lumea tertipurilor. Da, CFR pierduse cinci din ultimele șase meciuri jucate în deplasare, în Europa, existau probleme de lot, dar, totuși, am fi sperat la o altă atitudine, din partea unei trupe care „ține în frâu”, de ani buni, fotbalul românesc.

Licărirea de orgoliu s-a lăsat așteptată, găurile negre se adâncesc.

Poate cel mai important eveniment, dincolo de rezultatul în sine, a fost revenirea lui Burcă într-un meci internațional, în condițiile în care CFR arătase și până acum câteva lacune în defensivă. Dincolo de revigorarea apărării, aceste întoarceri la normal au, evident, un rol terapeutic în viața unui grup. Însă, Burcă s-a aliniat coechipierilor săi și a jucat sub nivelul anului trecut. Nu e un capăt de țară, ci doar o constatare.

E greu să câștigi cu sufletul plecat și cu doar două tresăriri, ale lui Bouhenna și Costache

Un alt aspect important ține, însă, tot de Dan Petrescu. Antrenorul campioanei subliniase importanța stabilității, cehii având același antrenor pe bancă de trei ani, lucru idilic în România. Pe meleagurile noastre, antrenorii vin și pleacă parcă înfășurați în suluri de aur, lăsând în urmă, în general vorbind, găuri negre.

Sigur, nici pe departe eșecul din Cehia nu este o tragedie. Contribuie, însă, la adâncirea unei stări de dezechilibru. Înghețul articulațiilor acestei echipe, CFR, lipsită de vlagă și mai ales de inspirație, oferă și măsura campionatului nostru. Adică, a unei întreceri mult lăudate, a cărei „marfă de export” este participarea în cupele europene a unei singure echipe, care tocmai și-a arătat limitele, undeva la Jablonec, unde n-am avut parte nici măcar de o licărire de orgoliu.

ADVERTISEMENT