Epoca Erdogan continuă. “Este Occidentul pregătit să se confrunte cu o Turcie mai autoritară?”

Epoca Erdogan continuă. Faptul că președintele în funcție a reușit să supraviețuiască celui mai mare test la adresa conducerii sale este remarcabil, având în vedere starea economiei turcești și furia persistentă a publicului în legătură cu răspunsul guvernului la cutremurele puternice din februarie, care s-au soldat cu cel puțin 50.000 de morți.

Ce înseamnă victoria lui Erdogan pentru Turcia și pentru lume

Pentru Turcia, cel de-al treilea mandat al lui Erdogan va însemna “o continuare a prezentului”, spune Galip Dalay, membru asociat al think tank-ului Chatham House, cu sediul la Londra. Sub conducerea lui Erdogan, care a venit la putere pentru prima dată ca prim-ministru al Turciei în 2003 (rol pe care l-a îndeplinit timp de 11 ani înainte de a deveni președinte în 2014), țara a alunecat în autoritarism.

El a consolidat puterea prin modificări constituționale, a erodat instituțiile democratice ale țării, inclusiv sistemul judiciar și mass-media, și a încarcerat opozanți și critici, mulți dintre ei jurnaliști. Eforturile sale au adus Turciei titlul de una dintre primele 10 țări autocratice din lume, potrivit Institutului V-Dem din Suedia. În 2018, Freedom House a retrogradat statutul țării de la “parțial liberă” la “nu este liberă”.

Cu încă cinci ani la cârma țării, este puțin probabil ca Erdogan să aleagă să schimbe direcția agendei sale interne. În orice caz, este probabil să meargă chiar mai departe. “Când autocrații se confruntă cu un context intern instabil, ei dublează represiunea”, spune Gonul Tol, autorul cărții “Războiul lui Erdogan: Lupta unui om puternic acasă și în Siria”, citată de TIME.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

În timp ce Erdogan ar putea, în mod plauzibil, să cedeze presiunilor de a reveni la politici economice mai ortodoxe pentru a restabili stabilitatea financiară a țării (o mișcare pe care a părut să o prefigureze prin includerea fostului său consilier economic, Mehmet Șimșek, la un eveniment de campanie), Tol este de părere că este puțin probabil ca Erdogan să cedeze atunci când vine vorba de restabilirea credibilității democratice a țării.

“Am ajuns la un punct [în care] a subminat drepturile și instituțiile într-o asemenea măsură încât nu mai putem numi Turcia o democrație“, spune ea, menționând verdictul observatorilor electorali internaționali potrivit căruia alegerile din Turcia, deși aparent libere și competitive, sunt totuși incorecte. “Ne apropiem de un punct în care Turcia se va transforma într-o țară în care alegerile s-ar putea să nu conteze.”

Repercusiunile victoriei lui Erdogan nu se vor limita doar la Turcia. Ea va avea consecințe internaționale majore – nu în ultimul rând pentru NATO. Spre deosebire de ceilalți membri ai alianței, Turcia a făcut tot posibilul pentru a crea legături strânse cu Rusia.

În 2017, Ankara a acceptat în mod controversat să achiziționeze un sistem de apărare antirachetă S-400 de la Moscova. În timp ce majoritatea celorlalte țări au sancționat Rusia în urma invaziei sale la scară largă în Ucraina, Turcia a continuat să facă afaceri cu Moscova.

Digisport.ro

FOTO Un nou cuplu celebru. După un an de speculații, a anunțat relația și “internetul a explodat”

Într-un interviu recent pentru CNN, Erdogan și-a lăudat “relația specială” cu președintele rus Vladimir Putin și a reafirmat opoziția solitară a Turciei față de aderarea Suediei la NATO. (Ankara a blocat anterior aderarea Finlandei și a Suediei la alianța militară, invocând preocupări legate de sprijinul acestora pentru militanții kurzi pe care Turcia și SUA îi consideră organizații teroriste; deși în cele din urmă a ridicat opoziția față de Finlanda, care a devenit între timp cel de-al 31-lea membru al NATO, veto-ul său privind aderarea Suediei rămâne valabil).

Consolidarea relației Erdogan-Putin

În următorii cinci ani, “veți vedea consolidarea în continuare a acestei relații [Erdoğan-Putin]”, spune Tol. “El a folosit aderarea Suediei și Finlandei la NATO ca un atu pentru a obține concesii din partea lumii occidentale. Și a reușit în multe feluri, așa că va încerca să mulgă asta în continuare.”

Cu toate acestea, majoritatea analiștilor se așteaptă ca Erdogan să consimtă în cele din urmă la aderarea Suediei – dacă nu înainte de viitorul summit NATO de la Vilnius din iulie, atunci poate până la sfârșitul anului. “Erdogan prețuiește prezența Turciei în NATO, deoarece crede că aceasta îi oferă o pârghie suplimentară în afacerile internaționale”, spune Dalay. Într-adevăr, Erdogan a încercat să prezinte Turcia ca un mediator diplomatic valoros între Rusia și Occident și a făcut presiuni pentru a convoca discuții de pace între Rusia și Ucraina, așa cum a ajutat la medierea unui acord cheie de export de cereale între țările aflate în conflict anul trecut.

Victoria lui Erdogan ar putea avea, de asemenea, consecințe decisive pentru cei aproximativ 3,6 milioane de refugiați sirieni din Turcia. În timp ce Erdogan nu a mers atât de departe ca Kılıçdaroglu în a jura să expulzeze toți refugiații din țară – mișcare pe care acesta din urmă a făcut-o după primul tur de scrutin, într-o încercare aparentă de a diminua sprijinul rivalului său în rândul naționaliștilor – Erdogan a remarcat că planurile guvernului său de a construi sute de mii de locuințe în nordul Siriei ar facilita întoarcerea voluntară a acestora.

Pe cât de mult va depinde de modul în care Erdogan va alege să își definească ultimul mandat – și, prin extensie, propria moștenire -, pe atât de mult va depinde și de modul în care lumea va alege să răspundă la victoria sa, în special Occidentul. În bătălia globală dintre democrație și autoritarism, Turcia este privită ca făcând parte cu fermitate din tabăra celui din urmă, alături de alte țări retrograde, precum Ungaria, India și Brazilia.

“Este Occidentul pregătit să se confrunte cu o Turcie mai autoritară?”, se întreabă Gonul. “Sau vor păstra această relație tranzacțională și vor spune: ‘Atâta timp cât Erdoğan îi ține pe refugiații sirieni în Turcia, putem lucra cu el, îl putem tolera’.”

Alegerile din Turcia și războiul din Ucraina

După invazia Rusiei în Ucraina anul trecut, Turcia s-a propus imediat ca mediator, găzduind o primă rundă de discuții diplomatice între Moscova și Kiev, eforturi care s-au stins pe măsură ce conflictul s-a intensificat. Vara trecută, Turcia a înlesnit și a găzduit semnarea unui acord mediat de ONU pentru a relua transporturile de cereale pe care Rusia le blocase.

Erdogan este cunoscut pentru echilibristica sa. El s-a opus aderării la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, dar a permis vânzarea de drone către Ucraina, care au fost folosite împotriva țintelor rusești în război. El continuă să importe petrol rusesc și chiar a sugerat în martie că președintele rus Vladimir Putin ar putea vizita primul reactor nuclear al Turciei în aprilie – Putin s-a alăturat în schimb prin legătură video.