Erdogan, mai puternic ca niciodată. Își va respecta „Reis” promisiunile sau amenințările? Care sunt dosarele prioritare ale președintelui

În vârstă de 69 de ani, Recep Tayyip Erdogan, aflat la putere în Turcia de două decenii, a fost reales pentru încă cinci ani în fruntea țării. Nici scurta sa ședere în închisoare la sfârșitul anilor ’90, nici valul de manifestații uriașe lansate în urmă cu zece ani, nici măcar o tentativă sângeroasă de puci în 2016 nu l-au oprit pe președinte din drumul său. În calitate de șef al unei puteri NATO vitale din punct de vedere strategic, care unește Europa cu Orientul Mijlociu, influența internațională a lui Erdogan este critică. Acasă, cu o economie care se luptă să facă față unei inflații galopante, provocările sale interne sunt tot mai dificile.

Încă cinci ani cu „Reis”. Dosarele prioritare ale lui Erdogan

Încă cinci ani. După două decenii la putere, Recep Tayyip Erdogan a fost reales duminică, 28 mai, președinte al Turciei. Președintele, în vârstă de 69 de ani, a câștigat al doilea tur de scrutin cu aproape 52,16% din voturi devansându-l cu mult pe adversarul său de centru-stânga Kemal Kilicdaroglu (47,84%). Rezultatul a fost urmărit îndeaproape de capitalele străine, având în vedere rolul crucial al Turciei în geopolitica regională. Unul dintre succesele lui Erdogan este că a reușit să facă din nou din țara sa un actor în relațiile internaționale, mai degrabă decât un subiect care urmează exemplul Occidentului, sunt de părere observatorii.

„Reis” („Liderul”), porecla care i-a fost dată de cei mai fervenți susținători ai săi, părea amenințat de criza economică, de uzura puterii, de consecințele cutremurului devastator din 6 februarie și de o opoziție mai unită ca niciodată. Cu toate acestea, duminică, 28 mai, după o campanie electorală acerbă și un duel aprig cu social-democratul Kemal Kilicdaroglu, Recep Tayyip Erdogan a fost reales, cu 52,1% din voturi, pentru a conduce Turcia în următorii cinci ani.

În pofida dificultăților profunde din ultimii ani, susținătorii săi îl văd în continuare ca fiind omul din spatele „miracolului economic” care a dus Turcia în clubul celor mai bogate 20 de țări. De asemenea, ei îl văd pe Erdogan ca fiind singurul om capabil să țină piept marilor puteri și să facă față crizelor regionale și internaționale. Întrebarea cu care se confruntă acum Turcia – și întreaga lume – este ce va face în continuare omul forte de la Ankara. Pentru că, pe „Reis” îl așteaptă câteva dosare spinoase: inflația, reconstrucția țării după cutremur, relația Turciei cu NATO în contextul extinderii Alianței, reconcilierea cu Siria, aderarea la UE.

Digi24.ro

Clasa de mijloc a dispărut complet: O țară care avea cândva economia cu cea mai rapidă creștere din lume este acum în colaps

Inflația, reconstrucția după cutremure

Mai mult decât o prioritate, lupta împotriva inflației va fi o urgență pentru a ușura o populație care nu mai are suflu: în aprilie, inflația oficială s-a menținut la peste 40% în ritm anual, după ce în toamnă depășise 85%, ca urmare a unei scăderi constante a ratelor dobânzilor dorite de președintele Erdogan. Între august și februarie, principala rată cheie a fost redusă de la 14% la 8,5%, banca centrală justificând aceste reduceri prin preocuparea sa de a susține „ocuparea forței de muncă și producția industrial”.

Recep Tayyip Erdogan susține, contrar teoriei economice convenționale, că ratele ridicate ale dobânzilor încurajează inflația și a indicat în timpul campaniei sale electorale că nu are intenția de a le crește. Lira turcească a pierdut mai mult de jumătate din valoarea sa în doi ani, iar săptămâna aceasta s-a ajuns la 20 de lire pentru un dolar. Potrivit datelor oficiale, Ankara a cheltuit 25 de miliarde de dolari într-o lună pentru a o susține. Dar prăbușirea sa pare inevitabilă. Mai ales că rezervele de valută străină au intrat pe roșu pentru prima dată din 2002 încoace, notează France 24.

Pe de altă parte, unul din dosarele importante este și reconstrucția țării după cutremurele recente. Cutremurele cu magnitudinea de 7,8 grade din 6 februarie au devastat zone întregi din sud-estul Turciei, provocând moartea a cel puțin 50.000 de persoane și strămutând peste trei milioane de oameni. Președintele Erdogan a promis că va reconstrui cât mai repede posibil 650.000 de locuințe în provinciile afectate. Potrivit ONU și lui „Reis”, costul total al dezastrului este de peste 100 de miliarde de dolari.

Extinderea NATO

Aliații din NATO ai Turciei așteaptă ca Ankara să ridice veto-ul asupra intrării Suediei în Alianța Atlantică, blocată din mai 2022. În timp ce Stockholm a făcut numeroase gesturi de bunăvoință, printre care adoptarea unei noi legi antiteroriste la începutul lunii mai, Turcia – ca și Ungaria – a rămas inflexibilă, continuând să ceară extrădarea a zeci de opozanți prezentați drept „teroriști” kurzi sau membri ai mișcării predicatorului turc în exil Fethullah Gulen, pe care Ankara îl acuză că se află în spatele tentativei de lovitură de stat din iulie 2016.

Digisport.ro

Alex Pițurcă, filmat în parc cu o tânără! Cristina Ich a reacționat imediat și a făcut anunțul

Miniștrii de externe ai NATO urmează să se întâlnească marți la Oslo, înaintea summitului șefilor de stat de la Vilnius din iulie, și speră să primească vești bune. Pe de altă parte, veto-ul turcesc împotriva Finlandei a fost ridicat la începutul lunii aprilie. Cele două țări nordice, neutre în mod tradițional, au depus cererea de aderare după agresiunea rusă împotriva Ucrainei din februarie 2022, simțindu-se vulnerabile în fața puternicului lor vecin.

Erdogan, un aliat sfidător

Sub conducerea lui Erdogan, Turcia a devenit un actor crucial și un aliat sfidător în multe chestiuni vitale, nu în ultimul rând războiul Rusiei din Ucraina. Ankara a refuzat să se alăture sancțiunilor impuse Rusiei în urma invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina, dar a jucat un rol esențial în negocierea unui acord care să permită exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. În calitate de membru NATO, Turcia a aprobat intrarea Finlandei în alianță, dar încă blochează aderarea Suediei.

”Ankara va menține legături diplomatice și economice solide cu Moscova, rămânând în același timp un aliat cheie, dar dificil, al NATO”, estimează Emre Peker, director pentru Europa la compania de consultanță Eurasia Group. Drept urmare, Erdogan va ratifica în cele din urmă aderarea Suediei la NATO dacă i se va permite să cumpere mai multe avioane F-16 de la SUA, a spus el. Turcia are o relație dificilă cu UE, nu doar din cauza percepției europene că Erdogan a subminat statul de drept în propria țară, ci și din cauza amenințărilor sale de a trimite în blocul comunitar  milioane de refugiați sirieni găzduiți în prezent în Turcia.

„Turcia va transmite un mesaj Occidentului prin aceste alegeri”, a declarant, combativ, Erdogan, luna trecută. „Turcia nu se uită la ceea ce spune Occidentul, nici atunci când luptă împotriva terorismului, nici atunci când își stabilește politicile economice”. Acum, că alegerile s-au încheiat, Recep Tayyip Erdogan este mai puternic ca niciodată. Aliații NATO ai Turciei vor urmări cu nerăbdare să vadă dacă își respectă promisiunile sau dacă își respectă amenințările.

Reconcilierea cu Siria

Erdogan a încercat în ultimele luni să se apropie de vecinul său, președintele sirian Bashar al-Assad, dar, în ciuda medierii rusești, încercările sale au eșuat. Bashar al-Assad a cerut, ca o condiție prealabilă pentru orice întâlnire cu omologul său, retragerea forțelor turcești staționate în nordul Siriei, controlat de rebeli, și încetarea sprijinului Ankarei pentru grupurile rebele care se opun Damascului. Turcia, care a lansat mai multe incursiuni împotriva grupărilor jihadiste și kurde pe teritoriul sirian începând din 2016, găzduiește 3,4 milioane de refugiați sirieni care au fugit din calea războiului. La începutul lunii mai, Erdogan a anunțat construirea a 200.000 de locuințe în 13 locații din nordul Siriei pentru a permite întoarcerea „voluntară” a cel puțin un milion de persoane.

Victoria lui Erdogan, o dezamăgire pentru UE?

Pe de altă parte, nu ar trebui să ne așteptăm ca relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia să se încălzească în următorii cinci ani, sunt de părere analiștii. Deși oficial este încă în desfășurare, procesul de aderare a Turciei la UE a fost de facto înghețat. Principalul vinovat: virajul autoritar luat de Erdogan începând cu anii 2010, marcat de reprimarea opoziției și de atacuri asupra libertății presei și a drepturilor femeilor.

Erdogan a ieșit întărit din aceste alegeri, ceea ce nu prevestește nici o îmbunătățire a respectului pentru democrație în timpul acestui nou mandate, în opinia observatorilor occidentali. Bruxelles a plătit 6 miliarde de euro Turciei, care s-a angajat să păstreze în schimb 4 milioane de migranți pe teritoriul său. Dar în 2019, Ankara i-a amenințat pe europeni că își va deschide frontierele pentru a lăsa milioane de exilați să treacă în Grecia și Bulgaria, în urma criticilor la adresa unei operațiuni a armatei sale în Kurdistanul sirian.

Relația cu Putin

Erdogan este un lider care abordează relațiile internaționale într-un mod similar cu Vladimir Putin, cu o neîncredere marcantă față de Occident. Cei doi lideri își cultivă de ani de zile apropierea, există legături strânse între Erdogan și Putin, de la om la om. Într-un interviu acordat postului american CNN, între cele două tururi de scrutin, Erdogan a lăudat „relația specială” pe care o are cu omologul său rus.

În acest context, invazia Ucrainei a fost un prilej uriaș de expunere pentru președintele turc și partidul său AKP, În calitate de membru al NATO și în același timp de apropiat al Moscovei, Turcia a putut să-și reafirme rolul de mediator și facilitator, ajutând la negocierea acordului privind exporturile de cereale ucrainene, sper exemplu. Deși rolul de mediator al lui Erdogan nu va duce la nici un progres concret în vederea încheierii războiului din Ucraina.

Până acum, liderul turc a mers pe o linie fină, rezumată în conceptul de „neutralitate pro-Ucraina”. Erdogan susține efortul de război al Kievului și îi furnizează drone de luptă. Dar Ankara nu s-a alăturat sancțiunilor occidentale și își menține schimburile economice cu Rusia, de care depinde pentru hidrocarburi. în mesajul său de felicitare, Vladimir Putin a declarat că victoria lui Erdogan a fost „rezultatul logic al muncii (sale) dedicate” în fruntea țării și „dovada clară” a sprijinului public pentru politicile sale. Președintele rus s-a referit în special la „eforturile” depuse de Erdogan „pentru a consolida suveranitatea statului și pentru a duce o politică externă independentă”.

Mesajul lui Joe Biden

„Aștept cu nerăbdare să continuăm să lucrăm împreună, ca aliați NATO, pe probleme bilaterale și provocări globale”, a transmis pe Twitter, alături de alți lideri, și președintele american Joe Biden. La rândul său, Secretarul american de Stat, Antony Blinken, și-a exprimat, de asemenea, „dorința de a continua să lucreze cu guvernul ales de poporul turc”. Premierul britanic Rishi Sunak și-a exprimat „dorința de a continua relația strânsă de colaborare” dintre Marea Britanie și Turcia. „Felicitări lui @RTErdogan”, a scris pe Twitter Rishi Sunak: „Aștept cu nerăbdare să continuăm colaborarea strânsă dintre țările noastre, de la dezvoltarea comerțului la abordarea amenințărilor de securitate ca aliați NATO”.

Președitele Franței, Emmanuel Macron, a fost unul dintre primii lideri europeni care l-au felicitat public pe omul forte al Turciei, afirmând că cele două țări au „provocări imense de înfruntat împreună”. Printre aceste „provocări”, președintele francez a citat pe Twitter „întoarcerea păcii în Europa, viitorul Alianței noastre euro-atlantice și Marea Mediterană”. „Cu președintele Erdogan, pe care îl felicit, vom continua să mergem înainte”, a mai spus el.