Estavana Polman, interviu eveniment: „Vreau să îmi închei cariera la Rapid!” Semnal de alarmă pentru handbalul românesc: „Îmi doresc o ligă corectă!” + Sfat pentru tinerele jucătoare: „Nu căutaţi doar banii”. Video exclusiv

Estavana Polman este una dintre cele mai valoroase handbaliste din Liga Florilor. Campioană mondială cu naţionala Olandei, sportiva joacă din 2022 la Rapid, club la care a anunţat că vrea să îşi încheie cariera. În decembrie anul trecut a decis să se retragă din echipa naţională, la turneul final mondial găzduit pe teren propriu.

Estavana Polman, mega interviu despre carieră, handbalul românesc şi Rapid

Handbalista în vârstă de 33 de ani a acordat un interviu eveniment pentru FANATIK în care a vorbit despre experienţa din Giuleşti. Sportivă cu mare personalitate, Polman a tras un semnal de alarmă referitor la handbalul românesc, spunând că îşi doreşte o ligă corectă şi simte că, în anumite meciuri, echipa nu are nicio şansă încă dinainte de start.

Sportiva este cuplată cu Rafael van der Vaart, fostul star al lui Real Madrid şi al naţionalei Olandei. Ea a vorbit despre relaţia cu fostul fotbalist, a dat un sfat valoros tinerelor handbaliste care urmăresc banii înainte de dezvoltarea carierei şi a povestit cum a ajuns naţionala batavă de la o echipă în care jucătoarele nu aveau bani de echipament la o echipă de top în handbalul feminin:

Estavana, mulţumesc pentru interviu. În primul rând, spune-mi despre sezonul pe care îl traversezi cu Rapid, deocamdată cu suişuri şi coborâşuri… 

Digi24.ro

„L-am păcălit pe Putin”: Povestea guvernatorului care a dat peste cap planurile Kremlinului într-o regiune îndepărtată a Rusiei

– Da, până acum e cu suişuri şi coborâşuri. Dar suntem în toate obiectivele pe care ni le-am impus. Suntem în sferturi în Europa League, deci avem şanse la Final Four, suntem în sferturile de finală ale Cupei României, deci şi acolo o şansă pentru Final Four. În campionat, obiectivul este să terminăm în top 5. Trebuie să muncim, să câştigăm multe meciuri ca să ne atingem obiectivul. Dacă o să avem două prezenţe în Final Four şi locul 5 în campionat putem spune că e un sezon bun.

Digisport.ro

Internetul a ”explodat” după ce a văzut ce au cumpărat Kim Kardashian și Lewis Hamilton

Mereu se poate mai bine, dar trebuie să admitem că este un campionat foarte puternic în România şi să fim în top 5 este obiectivul din acest sezon. Avem o şansă şi vom încerca să profităm de ea, la fel şi pentru Final Four. Va fi o perioadă foarte interesantă şi abia aştept să le joc. Este perioada anului în care rezultatele contează foarte mult.

Sportiva din Olanda, impresionată de galeria Rapidului: „Am piele de găină”

Primul meci este cel cu Viborg. O dublă importantă pentru Rapid. Cum vezi confruntarea?

– Este o dublă deosebit de importantă. Dar acestea sunt meciurile care îmi plac cel mai mult, cu posibilitatea de a merge în Final Four. Ştiu foarte bine Danemarca, am jucat foarte mult acolo, ştiu cum joacă, rapid, în viteză. Ştiu cum să joace handbalul, dar cred că dacă vom putea etala un joc fizic şi înţelege modul în care joacă, ceea ce cred că ştiu foarte bine şi pot să trasmit şi echipei, atunci putem să le batem. O să fie dificil, joacă foarte rapid, dar cu experienţa noastră cred că putem să câştigăm.

E un avantaj mare că returul se joacă acasă? 

– Da. Este un avantaj mare, în special cu fanii şi galeria noastră. Jucăm returul acasă şi vor pune presiune. Este ceea ce îmi place. Vrei să dai totul pe teren. Da, acestea sunt meciurile pentru care te antrenezi tot sezonul. Abia aştept.

Ai vorbit de galerie. Cum a fost primul feeling când ai văzut galeria Rapidului?

– Nu poţi să explici, trebuie să experimentezi asta. Când am venit prima dată aici, fetele mi-au spus să mă bucur de experienţă. Şi eu le spuneam: „La ce vă referiţi?”. Cred că timp de 60 de minute am stat aşa (n.r. cu gura căscată) şi mă gândeam: „Ce e asta?”. Şi în acel moment mi-am dat seama că asta e ceea ce vreau. Şi în acelaşi timp, nu vrei să îi dezamăgeşti. Ei vin să te susţină din timpul lor liber. Uneori pierzi, este sport.

Dar vreau să dau tot astfel încât ei să nu aibă senzaţia că au venit pentru… nimic. Asta îmi dă un feeling foarte frumos, am piele de găină. Când mă gândesc că meciul retur (n.r. cu Viborg) este acasă, cu ei… pfff, va fi extraordinar. Şi cred că fetele din Danemarca vor fi impresionate. Ei nu sunt obişnuiţi cu asta. Ei stau mereu aşa (n.r. bate din palme). Mereu linişte. Niciodată nu huiduie. Va fi grozav.

Presiune uriaşă în România: „Ooo, ai pierdut, o să fii dat afară!”

Pare că îţi place la Rapid, din moment ce eşti aici din 2022. De obicei, se întâmplă schimbări destul de dese de echipă la handbal. Ce îţi place aici?

– Da, în primul rând eu nu sunt adepta schimbărilor dese de echipă. Am avut 11 sezoane în Danemarca la un club, iar acum am trei ani şi jumătate aici. Îmi place mult Rapid, chiar are totul. Club, fani, oraşul… tot ceea ce ai nevoie să devii un club mare.  Când vii la un astfel de club mereu vrei să devii mai bun şi uneori îţi iese mai bine, altă dată nu. Normal că mi-ar plăcea să iau titlul cu Rapid, dar trebuie să fii realist. Câteodată spui că vrei să devii numărul 1, dar trebuie să vezi dacă e posibil. Iar la ce se întâmplă în România, să fim sinceri, se întâmplă atât de multe lucruri cu echipele.

Dar uneori nu ai şanse şi trebuie să investeşti pentru a face clubul tău unul mai bun. Dar chiar dacă targetul posibil nu e locul 1, ci locul 5, trebuie să încerci să ajungi acolo. Este un club foarte interesant. Sunt obişnuită cu Danemarca, e mai puţin stres, mai puţină presiune. Aici există foarte multă presiune din exterior: „Ooo, ai pierdut, o să fii dat afară”. Aşa e în România. Mă obişnuiesc cu asta. Când am venit în România voiam să joc ceea ce jucam în Danemarca.

Dar am realizat că nu e posibil să fac asta, nu cu jucătoarele care erau aici. Şi trebuie să te adaptezi, dar îţi trebuie timp. Dar mă bucur când sunt pe teren, handbalul este pasiunea mea. Iubesc fiecare zi în care am mingea în mâini. Iubesc asta. Este cel mai frumos joc din lume. Mă bucur de asta şi să ai galeria în spate este extraordinar să joci. Este ca un cadou să joc pentru acest club în finalul carierei mele. Sunt foarte fericită la Rapid.

Semnal de alarmă despre jocurile de culise din handbal: „Vreau fair play! Să fim sinceri, uneori este foarte politic”

Cum vezi campionatul românesc? Ai vorbit despre echipele tari care evoluează aici. Crezi că este cel mai tare campionat al Europei, cu toate investiţiile, tot ce se întâmplă?

– Cred că ajunge acolo. Campionatul românesc este foarte puternic. Poţi să pierzi şi cu echipele de pe ultimele locuri. Cred că România este una dintre cele mai puternice ligi ale Europei. Mai e Danemarca, Franţa, dar România are din ce în ce mai multe echipe bune, care fac un pas în plus. Este şi modul în care liga României funcţionează. Sper că o să îşi dea seama să găsească o soluţie ca în viitor să fie un campionat bun, cu fair play.

Nu există fair play?

–  Să fim sinceri, uneori este foarte politic. Nu o să mint. Ne antrenăm din greu pentru asta zilnic. Şi vreau doar să existe fair play în campionat, pentru că uneori ştii că va fi foarte dificil să mergi undeva să joci. Este frustrant, înţeleg că uneori se întâmplă, că uneori oamenii fac greşeli, dar sper să fie o ligă corectă. Toţi ne antrenăm din greu pentru ceva şi sper ca liga asta să crească şi să devină o ligă sănătoasă. Asta îmi doresc pentru România şi există potenţial.

Ai vorbit despre toate acestea şi eu am remarcat că uneori există prea multă politică în handbal. Poate este şi motivul pentru care vorbim de atât de mulţi bani, pentru că politicul intervine. Şi poate că influenţele de care spuneai reprezintă un efect secundar al implicării politicului… 

– Nu îmi doresc să merg prea adânc în această problemă. Oamenii îşi dau seama despre ce vorbesc dacă o spun aşa şi îmi doresc ca la un moment dat să fie o ligă corectă. Asta spun: toată lumea se antrenează din greu pentru un obiectiv. Oamenii greşesc, e ok. În sport pierzi în faţa unei echipe mai bune, din nou, este ok. Dar uneori mergi într-un meci unde îţi dai seama că nu e posibil (n.r. să câştigi). Înţeleg multe lucruri, dar este ceva frustrant ca jucător.

Şi acesta este singurul lucru pe care vreau să îl spun: ca România să facă pasul următor. Ştiu despre bani, ştiu că multe lucruri nu se vor schimba, dar există potenţial şi ar fi foarte frumos să vezi România echilibrată mulţi ani în handbalul feminin. Avem nevoie de asta în handbal. Ar fi păcat ca lumea să nu vină din cauza politicii. Da, sunt foarte fericită aici. E o ligă din ce în ce mai tare.

Urăşte traficul din Bucureşti dar iubeşte oraşul: „Este singurul lucru negativ!”

Ce îţi place şi ce nu îţi place în Bucureşti?

– Ce nu îmi place este traficul. Pfuaa… La început, când am văzut am spus: „Oh, Doamne! Maşini peste tot”. Dar ăsta e singurul lucru negativ. Iubesc România şi cred că totul este ok. Mă simt foarte bine primită aici. Oamenii sunt foarte amabili, nu am nimic de spus. Oraşul are de toate. Are nou, are şi chestii vechi. Sunt bine aici, familia mea e bine aici. Şi copilul meu merge la şcoală aici. Se adaptează bine. Vremea e mult mai bună aici ca în Danemarca. Iubesc soarele, căldura.

De ce handbal? Ai crescut în Olanda, când acolo handbalul nu era un sport atât de popular…

– Am mers la handbal pentru că i-am avut pe bunicii mei… E un pic mai greu de explicat. În Olanda, avem săli, iar lângă există un bar, o cantină. Şi ei aveau o astfel de cantină şi căutau nişte copii care voiau să joace handbal ca să facă un club acolo. Dar noi aveam cinci ani, am mers cu prieteni, băieţi, fete… Nu arăta ca handbalul. Aruncam mingea şi alergam în spatele ei. Aşa am început, mereu am fost în sala de sport. Mama juca fotbal, tata juca fotbal. Sunt dintr-o familie în care s-a făcut mult sport. La un moment dat, vezi că ai talent şi vrei să te îmbunătăţeşti. Aşa că faci un pas în plus la un alt club. La 13 ani am jucat în Olanda la profesionişti. La 17-18 ani am mers în Danemarca. Acum sunt aici.

Lungul drum spre medalii cu naţionala Olandei: „Nu am avut propriile echipamente, le dădeam tricourile de la una la alta”

Ai crescut cu o generaţie foarte bună în Olanda cu care aţi scris istorie. Iar în 2015 aţi câştigat argintul la Campionatele Mondiale. Cum aţi reuşit să umpleţi golul ăsta, de la o echipă a Olandei fără rezultate la finalistă mondială?

– A fost minunat. Trebuie să vă imaginaţi că atunci când am venit la echipa naţională vorbeam mai mult despre cum să strângem bani ca să jucăm la turnee. Uneori a trebuit să sărim peste antrenament şi să vedem ce fel de sponsori găsim. Nu am avut propriile noastre echipamente, ne dădeam tricourile de la una la alta. Nu am avut bani, nu am avut nimic. Pot să vorbesc despre asta ore întregi, dar dacă vezi drumul nostru către acea medalie, ulterior am câştigat şi aurul şi poţi să spui că e premiul suprem, dar drumul a fost şi mai frumos. Pentru că nu a fost mereu frumos. Pentru că mult timp noi nu am avut nimic.

Olanda a vrut să găzduiască un turneu, a trebuit să renunţe la el. Am fost suspendaţi, nu am putut participa, am avut totul împotriva noastră. Dar nu am renunţat pentru că ştiam că într-o zi o să ajungem acolo. Istoria asta este foarte frumoasă. Chiar dacă spunem că s-a întâmplat demult. Am luat medalii de aur, argint, bronz. Am fost la Jocurile Olimpice, asta este uriaş pentru Olanda, o ţară atât de mică.  Este ceva de care putem fi foarte mândri, ca ţară.

Nu vorbim despre bani, noi nu câştigam bani. Acum, la final am mai câştigat câte ceva. Şi eram atât de fericite. La primele patru medalii am primit o floare şi ceva cu care să te speli. Plus o minge cu numele tău şi eram toate foarte fericite. Nu a fost despre asta, a fost despre mândria de a reprezenta ţara, de a ajunge undeva cu generaţia asta. Şi am reuşit şi sunt foarte mândră că am făcut parte din acea echipă.

Olanda, campioană mondială în 2019: „A fost premiul suprem pentru toată munca”

Ştiai că eraţi foarte aproape să jucaţi finala împotriva României în 2015? A fost semifinala Norvegia – România… Am pierdut în prelungiri… Încă doare… 

– Încă doare? Îmi imaginez. Da, am pierdut cu Norvegia. Era un alt nivel. Dar imaginează-ţi cine eram noi, Olanda, în arena asta mare… Am avut nevoie de 20 de minute să realizăm că suntem în finală. Apoi, am celebrat argintul ca pe aur. Crede-mă, eram aşa de fericite. Ok, la final eram dezamăgite, dar după cinci minute dansam pe podium pentru că avea medalii de argint.

În 2019 a venit medalia de aur. Cum a fost să devii campioană mondială, în Japonia?

– Da, a fost premiul suprem pentru toată munca, pentru toţi anii de antrenamente asidue. Multe lacrimi, multă transpiraţie şi tot ce vă puteţi imagina. Da, este ceva de care sunt mândră. Dar tot acel turneu a fost un roller coaster. Am pierdut primul meci, apoi am mai pierdut alte două meciuri, apoi a trebuit să batem Norvegia, pe care n-am învins-o niciodată. Am câştigat. În finală, toate lucrurile s-au aşezat şi am reuşit să câştigăm. E frumos să câştigi, dar toate poveştile din jurul victoriei sunt şi mai frumoase. Cred că noi, ca olandezi, putem fi foarte mândri de naţională, de ceea ce am realizat.

S-a retras de la naţională pe teren propriu: „Când a fost gata a fost şi o uşurare!”

A fost un „adio” emoţionant anul trecut, în turneul final pe care l-a găzduit Olanda?

– Da, a fost. Mi-a plăcut foarte mult turneul. Eram foarte concentrată pe competiţie. De multe ori ca jucător tânăr, iei ca o normalitate astfel de turnee.  Mănânci, te pregăteşti, dar nu este normal. Tu te comporţi ca şi cum ar fi ceva normal. Când mergi spre final (n.r. finalul carierei), îţi spui că eşti atât de norocoasă că ai asta. Că oamenii fac asta pentru noi. Cu cât mă apropiam mai mult de final, mă gândeam: „Waw, ce grozav e că facem asta”.

În dimineaţa ultimului meci, am urcat în autobuz, toată familia mea era acolo, prietenii mei. Şi le-am spus ultima dată: „Băieţi, să vă simţiţi bine”. Şi atunci am simţit că este diferit, am zis că o să încep să plâng. Atunci am realizat că: „Asta este”. Dar am vrut să se bucure ultima oară mai mult decât să îmi spună „adio”. Iar când a fost gata, a fost şi o uşurare, că a fost ceva bun. Este finalul şi este timpul ca tinerele să dea totul pentru echipa naţională, iar generaţia tânără să se dezvolte. Da, m-am simţit foarte bine şi binecuvântată cu această retragere acasă, cu familia mea, împreună cu Lois (n.r. Lois Abbingh), pentru că am avut toţi aceşti ani împreună. Este special.

Rafael van der Vaart s-a mutat în România: „Îi place foarte mult! A fost să vadă galeria Rapidului”

Cum este să fii cu un fost superstar din fotbal, Rafael van der Vaart? 

– La final te îndrăgosteşti de cineva ca persoană. Da, nu ai atât de multă intimitate, la început ne urmăreau peste tot.  În acel sens, este diferit. Dar el este un tip obişnuit. Ştii, merge şi el la toaletă. E la fel ca toată lumea, dar în anumite situaţii nu ai intimitate. Nu poţi să mergi undeva ca nimeni să nu spună nimic. Dar te obişnuieşti. În acest an facem 10 ani împreună, este un bărbat foarte bun, un tată foarte bun, sunt foarte fericită cu el. Îi place mult România.

Vine des aici?

– El trăieşte aici. Şi multă lume mă întreabă asta. În primele trei luni a stat în Esbjerg. Are un copil, fiul meu vitreg şi a stat acolo în primele trei luni înainte să se mute la Ajax (n.r. Damian van der Vaart joacă la Ajax U21). El trăieşte aici de trei ani, dar călătoreşte foarte mult. În weekenduri merge la treabă în Olanda, apoi se întoarce. Dar el e aici. Joacă padel în fiecare zi, se bucură de viaţa în România.

Încă un an de contract cu Rapid: „Am văzut ştirile de la începutul sezonului. Nu se schimbă nimic”

Mergeţi împreună şi la meciurile de fotbal ale Rapidului?

– Nu am fost împreună, dar a fost la câteva meciuri. Îi place pe stadion, dar şi să urmărească în linişte. Şi crede-mă, trebuie să urmăresc mult fotbal. A fost pe stadion, dar îi place să vadă în faţa televizorului. Îmi spune mereu: „Pe ecran vezi mai mult decât pe stadion”. Dar a fost, voia să vadă galeria Rapidului.

S-a discutat mult şi aş vrea să te întreb direct despre viitorul tău la Rapid. La finalul sezonului continui la Rapid sau mergi la un alt club?

– Mai am un an de contract aici. Din punctul ăsta de vedere nu se schimbă nimic. Am văzut ştirile la începutul sezonului care anunţau, dar nu. Mai am un an de contract şi din punctul ăsta de vedere nu se schimbă nimic.

Sfat pentru tinerele handbaliste: „E mai uşor să alegi banii, dar nu e vorba doar de bani”

Cum vezi handbalul românesc? Echipă naţională, echipele din campionat… 

– Cred că jucătoarele de handbal de aici sunt foarte talentate, au un mare potenţial. Cred că Federaţia ar trebui să construiască de la juniori, de asemenea şi cluburile. Acum sunt transferate multe jucătoare străine, ca mine, dar ar trebui să se construiască în linişte, să existe o bază pentru tinerii jucători. La finalul drumului, în experienţa mea, aşa vor putea cluburile să trăiască pe termen lung.

Ar fi senzaţional să ai o tânără jucătoare care să ajungă la prima echipă şi apoi să meargă şi mai sus. Cred că în acest sens, România poate face un pic mai bine paşii, să aibă o bază pentru tineri, să investească mult în tineri. Ştiu din experienţa mea, am copii, e fiul lui Rafa, sunt mai leneşi decât eram noi la vârsta aia, au nevoie de un brânci să facă sport. Pentru că au multe distracţii, au device-uri, noi ne jucam pe stradă. Este o generaţie diferită, de asta trebuie să aibă parte şi de sfaturi într-o anumită poziţie. În acest fel, România poate să facă un pas în plus, se dezvoltă şi echipa naţională şi pot să câştige din nou medalii.

Dacă mă întrebi, jucătoarele românce sunt foarte talentate. Dar multe handbaliste tinere fac alegeri greşite pentru dezvoltarea lor. Uneori e mai uşor să alegi banii, dar nu e vorba doar de bani. Banii pot să vină mai târziu. Aveam 18 ani am ales liga a doua doar pentru că voiam să joc. Nu poţi învăţa în antrenamente ceea ce înveţi din meciuri. Aici, ar trebui să fie nişte oameni care să le explice că mai târziu pot câştiga mai mulţi bani decât acum. Înţeleg că aici e diferit faţă de Olanda sau Danemarca şi banii sunt mai importanţi, dar dacă devii o jucătoare mai bună poţi câştiga mai mulţi bani mai târziu. Sper ca cineva să le spună asta.

Estavana Polman: „Vreau să îmi închei cariera la Rapid”

Un contract mare nu îţi garantează că joci…

– Da, exact. Iar când vii la un club mare, vezi că e o concurenţă foarte mare. Da, să te antrenezi un an este ok, dar ca jucătoare tânără trebuie să joci. Trebuie să fii importantă. Apoi, poţi să te dezvolţi. Nu e vorba doar despre România, văd şi în alte ţări. Uneori, alegerea este foarte rapidă. Aleg echipa asta că e cea mai bună. Înţeleg, dar să te dezvolţi ca jucător şi ca om, pentru că te dezvolţi şi ca persoană, poţi să o faci acolo unde te simţi bine, ai un rol important. Altfel, este foarte dificil din punct de vedere mental şi vezi multe jucătoare care se opresc, intră în depresie şi e trist. Nu ar trebui să se întâmple asta.

La început aş vrea să te întreb cum caracterizezi experienţa Rapid şi dacă te-ai gândit vreodată să te retragi de aici? 

– Mereu am spus: vreau să îmi închei cariera la Rapid. A fost foarte clar. Perioada mea la Rapid a fost ca un roller coaster. Simt că fiecare om care face parte din Rapid este cu inima aici. Îmi place asta, pentru că se poate spune despre mine că am avut perioade mai puţin bune, dar mereu am dat totul pentru club, pentru oamenii cu care lucrez şi pentru fani. Simt că asta face şi clubul, chiar dacă pune şi o presiune uriaşă. Dar aşa funcţionează dacă eşti un profesionist. Dar m-am bucurat şi încă mă bucur de tot ceea ce se întâmplă. Îmi place Rapid, este un club foarte bun.

• 33 de ani are Estavana Polman
• 2022 este anul în care Polman a ajuns la Rapid