„Eternul proiect Rapid”. Bogdan Baratky amintește cum își neglijează istoria clubul din Giulești

Transferul lui Christensen în Polonia a devenit oficial, norvegianul fiind prezentat la noul său club. Așadar, aveți câteva minute să discutăm despre eternul proiect sportiv de la Rapid?

Etern… ce poveste frumoasă!

Nu, acest “etern” nu apare întâmplător în text; din două motive. Primul, pentru că șantierul sportiv deschis în Giulești a împlinit deja 4 ani și (veți vedea în cele ce urmează) e departe de a fi încheiat. Ba chiar pare că ne-am hotărât să demolăm (aproape) tot și să reconstruim. Ne aflăm, așadar, în toiul unei mici eternități. Și al doilea, întrucât e un bun pretext pentru o poveste minunată din fotbal.

Christensen a fost vândut la KS Wieczysta Krakow, iar wieczysta înseamnă „eternă”. Cracovia eternă. KS Wieczysta Krakow a fost înființată în 1942, în timpul războiului, ca simbol al rezistenței. Și pentru că 1942 are astfel o semnificație crâncenă (Cracovia a fost ocupată din 1939 până în 1945), anul nașterii e cel mai important simbol al clubului. Iată și fotografia de prezentare a lui Tobias, cu 1942 la loc de cinste.

Ignorarea lui 1923; poate (și) de aceea nu reușim

Fapt care îmi amintește de încăpățânarea și abnegația cu care clubul despre care eu însumi mă încăpățânez să scriu ignoră „1923”. Rapidul, spre deosebire de cluburile bucureștene cu care concurează pe piața fotbalistică a SuperLigii, s-a născut într-o altă epocă – epoca micului Paris. 1923 nu este doar un an, un reper cronologic; este un simbol și un diferențiator. Diferența dintre 1923 și 1947, sau 1948 nu este de doar un sfert de secol, ci de orânduire istorică. Cu tot ce decurge de aici. Elementar, banal, trivial, dar problemă de olimpiadă pentru o generație care efectiv nu poate pricepe de ce e deplasat să o citezi pe Elisabeta Rizea într-un mesaj dinamovist.

Digi24.ro

Sondaj IRES la comanda PSD: Cu cine votează românii dacă duminica viitoare ar fi alegeri parlamentare

„Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinții”, spunea Nicolae Iorga. Singurul club cu membri fondatori cunoscuți, cu nume și prenume, înscriși pe un certificat de naștere veritabil, nu pare să își cunoască istoria. Nicidecum să o valorizeze. Cine nu-și respectă istoria are un viitor incert. Și cu siguranță, Rapidul e un exemplu edificator, nu are prezent.

Digisport.ro

Ce au descoprit medicii legiști, după moartea lui Gabi Mureșan! Care ar fi cauza decesului

Proiectul Daniel Pancu

Pe antrenorul Pancu l-am cunoscut atunci când nu exista ca antrenor pentru presa sportivă din Romania, în Liga 3. Desigur, antrenorul Pancu s-a schimbat mult în acești șapte ani, dar principiile au rămas cel mai probabil aceleași. Lui Pancu îi place fotbalul direct pe poartă și a înțeles că în fotbalul de azi forța și fizicul bat tehnica. Îi place să ofere șanse tinerilor; mai ține cineva minte că Tavi Popescu a debutat la seniori cu Pancu, în amicalul cu Voluntari (al doilea meci al lui Pancu la Rapid), când avea doar 16 ani?

Tobias Christensen, plecare asumată de la Rapid

Vă spun toate astea pentru că senzația mea este că transferul lui Christensen este o pierdere nu doar asumată, ci chiar dorită. Pentru norvegian „laborios” era cea mai bună descriere. Prezent în meci, capabil să „împingă” jocul, cu pasa lungă, a fost un jucător important la Rapid, tocmai pentru că Rapid a fost o echipă mediocră. Lui Tobias îi lipseau trei caracteristici care nu se mai deprind la 27 de ani: viteza, șutul și finalizarea. Încercat de multe ori pe acea poziție, Tobias a demonstrat că nu este decar. Ca mijlocaș central avea deficit de forță și agresivitate, deci postul sau ideal era cel de inter. Inexistent în 4-2-3-1. Mai ales în condițiile în care (după 4 ani de haos sportiv organizat) bugetul de transferuri depinde de plecări, cred că există foarte puține nume netransferabile în lotul Rapidului de azi. Și chiar cele în teorie netransferabile pot pleca pentru un preț apetisant. Rapid se va mai desparți de jucători în aceasta vară, asta e o certitudine.

După 4 ani de eșec, majoritatea jucătorilor sunt plafonați și demotivați; ciclul trebuie închis. Iată de ce obiectivul lui Pancu pentru acest sezon este play-off. Play-off și atât. Adică salvare de la retrogradare fără emoțiile play-out-ului. Da, în acest punct a ajuns astăzi proiectul forței regionale. Pentru că lotul va fi restructurat. Un demers normal din punct de vedere sportiv, dincolo de constrângerile financiare. La fel ca clubul, lotul are nevoie de restart, de motivație. Important este, ca de obicei, ce vom aduce. Iar la acest capitol trebuie să fim realiști. Să citim corect semnele și să le înțelegem semnificația.

Premisele proiectului. Cele realiste

Rapid a angajat un antrenor ambițios, cu rezultate recente la CFR, dar fără staff. Cu siguranță asta este un handicap, mai ales când trebuie să preiei o echipă aflată în criză, într-un club care și-a schimbat din temelii organigrama. Cine cui predă… înțelegeți ce vreau să spun? De aceea Pancu a simțit nevoia unui cantonament la Mogoșoaia înaintea cantonamentului din Austria. Timpul nu e de partea lui, are nevoie să stea lângă jucători 24/24 pentru a-i cunoaște cât mai repede.

Pe lângă asta, Rapid și-a pierdut de mult aura de club dezirabil. Aș spune că a picat deja în extrema cealaltă, pentru că a pus deja sub semnul întrebării suficiente cariere (uite, acum înțeleg de ce Omar și Rareș se țin cu dinții de facultate). Rapid a încercat să aducă preparator fizic de la CFR (un club cu reale probleme financiare) și nu a reușit. Și-a încercat norocul și la Neubert, dar neamțul a preferat angajatorul care l-a concediat deja de 3 ori până acum. Alibek, un vârf dorit și de Pancu, a ajuns la U Cluj.

Acesta este realitatea prezentului: nu poți lua un preparator fizic de la un club cu probleme ca CFR și pierzi bătălia pentru un jucător liber cu U Cluj. Sava, un alt fotbalist pe care Rapidul l-a vrut, a ales Craiova. Dar nu e o surpriza că nu poți concura cu Craiova sau FCSB. Problema e că ai devenit a cincea opțiune între timp.

Școala de meserii Rapid

După faliment, Rapidul a făcut un singur lucru în mod constant. Fără a înțelege cât de profund greșit este acest lucru. A angajat în poziții importante oameni fără experiență profesională. Unii dintre ei chiar fără experiență suficientă de viață. S-a transformat în școală de ucenici. Un club ca Rapid nu are voie să facă asta. La Rapid poți învăța meserie doar în poziții entry-level și numai sub supravegherea unor oameni experimentați, vechi în meserie. Rapid a ignorat și ignoră în continuare această regulă, deși realitatea ne-a pedepsit constant timp de 4 ani pentru încălcarea ei.

Am avut președinți fără experiență, șefi de academie la prima experiență, directori sportivi cu experiență de consolă, acum avem preparator fizic la prima experiență cu un lot de seniori și șef de scouting cu Ceahlăul și FC Bacău în CV. Nu cunosc persoanele, nici talentul și nici pregătirea lor; plec chiar de la premisa că ambele sunt la cel mai înalt nivel. Pur și simplu un club ca Rapid nu își permite astfel de experimente. Din motive atât de evidente, încât consider că ne-am pierde timpul cu toții (eu să le scriu, dumneavoastră să le citiți). Dincolo de riscul la care se expune făcând astfel de alegeri, clubul nu realizează nici faptul că își diminuează drastic anvergura și imaginea arătând că are nevoie de șef de scouting de la Liga 2.

Acestea sunt provocările noului proiect sportiv de la Rapid. Care nu debutează sub cele mai bune auspicii, în mod evident. Plusurile fiind ambiția lui Pancu și dorința de a demonstra a lui Bilașco. Venirile sunt încă irelevante. Bubanja ne spune ce profil de fotbalist își dorește Pancu (puternic și cu experiență), iar Kamara este doar un pariu. Unul riscant, dar dacă s-a plătit prețul corect și nu este considerat prima opțiune pentru o eventuala înlocuire a lui Petrila, e unul care probabil merită făcut. Pentru că dacă Petrila va explora în această vară noi oportunități profesionale iar noi luăm în calcul să rămânem pe acea poziție cu Kamara și Talisson, înseamnă că nu ne mai facem bine niciodată.