Eugen Cristea, mărturii emoționante despre cea mai grea încercare: “Am intrat în comă diabetică și în depresie“

Celebrul actor Eugen Cristea rememorează cel mai greu moment din viața lui, coma diabetică urmată de o depresie din care a reușit să iasă, dar cu greu și mult autocontrol.

Eugen Cristea a trecut prin încercări cumplite de-a lungul vieții

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, celebrul actor Eugen Cristea își aduce aminte de copilăria lui petrecută alături de mama casnică și tatăl care l-a îndemnat să dea la Politehnică.

Cunoscutul actor își amintește ce impact a avut asupra lui, la 12 ani, întâlnirea cu viitoarea soție, Cristina Deleanu. Eugen Cristea își aduce aminte de cele mai grele momente din viața lui, infarctul și atacul cerebral și ne spune cum a reușit să depășească o puternică depresie în care intrase.

Celebrul actor își amintește când a câștigat primii bani și suma exactă, cum avea parte numai de farse din partea colegilor din teatru și aflăm cât a câștigat, împreună cu soția lui, la Loto.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Copilăria lui Eugen Cristea, marcată de sărăcie

Cum a fost copilăria dvs?

-Am avut o copilărie fericită deși condițiile nu erau dintre cele mai bune. M-am născut în ’52, trecuse puțin timp de la război, lucrurile nu se așezaseră încă. În familie singurul care aducea bani era tata, mama era casnică și din cauza asta aveau foarte multă grijă de mine. Nu mi-a lipsit nimic și, chiar dacă am locuit în niște condiții îngrozitoare, casa era veche și dărăpănată, am niște amintiri foarte frumoase din copilărie.

Eu am fost cuminte, disciplinat și ascultător, nu am pus probleme părinților, nu m-am înhăitat cu diverse persoane necorespunzătoare. Nici nu prea existau ‘golani’ pe vremea aia, era o specie care a apărut și s-a dezvoltat progresiv după așa zisa Revoluție.

Vă mai aduceți aminte vreo întâmplare memorabilă?

-Aveam foarte mulți prieteni pe stradă și aveam diverse jucării și jocuri. Exista un magazin pe Lipscani, unul unde se aduceau din când în când jucării din RDG, erau un pic mai scumpe dar aveam mari bucurii atunci când le primeam. Am avut pentru prima dată un Lego, nu știu dacă așa se numea, dar semăna, și avea numai piese albe și roșii. Am avut și o trotinetă. Un prieten mi-a pus celebrii rulmenți la ea și mergeam pe deal la Patriarhie de unde ne dădeam drumul la vale.

Mai țineți minte dacă mama vă gătea ceva special?

-Da, felul meu preferat de mâncare era ciorba de linte care a devenit un lux acum. Eu așa am crescut, o făcea mama cu morcov și usturoi. Mai țin minte că lua mama o găină din piață și mâncam din ea destul de mult timp.

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

“La petrecerea de Bac ne făcusem o formație și am asigurat programul artistic din acea noapte”

Cum a fost perioada liceului? Erați timid sau șeful găștii?

-Îmi amintesc că în perioada liceului erau Beatles-ii în vogă, ne mai lăsau și cu părul mai mare, dar la data de 15 septembrie trebuia musai să te tunzi. Nu eram timid, dar am făcut parte din gașca ‘proștilor’ care au crezut foarte tare în cultură și învățătură. Am învățat de plăcerea și bucuria mea, și de spiritul meu aventuros și curios. Toate carnetele mele de note aveau 10 pe linie.

La petrecerea de Bac ne făcusem o formație și am asigurat programul artistic din acea noapte. Mai am și acum repertoriul de atunci, piese italienești și franțuzești de dans. În liceu exista o prietenie uluitoare între noi și profesori pentru că ne lega un respect reciproc, ne iubeam unii pe alții.

Ați copiat vreodată la vreun examen?

-Niciodată, pentru că nu aveau cu ce să mă prindă, că eu învățam. Cele mai nasoale erau extemporalele, dacă nu citeai înainte chiar nu știai, de vreo două ori am reglat lucrarea din mers, am făcut să ‘fie bine’.

Vă mai băteați cu băieții sau erați o fire pașnică și liniștită când era vorba de conflicte?

-Noi beneficiam de un alt gen de educație, și la școală și acasă. În general faci ce vezi în casă, dacă mama se bate cu tata și se aruncă cu farfurii în cap, copiii vor face la fel.

Când v-ați îndrăgostit prima dată?

-În liceu, în clasa a 9-a, m-a marcat foarte tare, mai țin minte și cum o chema.

Eugen Cristea: “Fidel am fost toată viața”

În tinerețe cum v-ați descrie, fidel sau infidel?

-Fidel, toată viața așa am fost. Ar fi bine să fie așa toate relațiile. Eu și soția mea intrăm în al 39-lea an de când suntem împreună și nu ne mai batem cu pumnii în piept, asta apropo de fidelitate și corectitudine.

“Când am terminat liceul, am dat la Politehnică, secția calculatoare”

De ce actorie? Ce v-a determinat să alegeți acest drum?

-Tatăl meu la bază era profesor de fizico-chimice, a lucrat la Institutul Meteorologic când eram mic, avea multe lucrări și conferințe în aula academiei, sălile erau pline. M-am îndreptat și eu spre asta și în ’71, când am terminat liceul, am dat la Politehnică, secția calculatoare. Am intrat ușor, dar nu am rezistat.

Și cum ați ajuns la teatru?

-Încă din 1961 am bătut studiourile de televiziune, am stat lângă Birlic și Giugaru, toată pleiada de atunci. Am decis așadar să mă duc la teatru, m-am pregătit 8 zile cu un viitor coleg, am intrat al treilea și am terminat primul alături de colega mea de clasă, Tora Vasilescu.

A fost o perioadă foarte frumoasă, interesant e că eu pregătisem pentru proba de examen monologul lui Iordache din ‘D-ale carnavalului’. Nu bănuiam că voi ajunge până la ultima probă așa că nu l-am învățat foarte bine și am improvizat. Cei din comisie au crezut că așa am conceput eu monologul și mi-au dat notă mare.

Farse pe scenă: “La al doilea spectacol a început dezastrul”

Vă mai aduceți aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-În prima mea carte, ‘Vânzătorul de zâmbete’, am povestit despre cum m-au urmărit întâmplările haioase și farsele, mi s-au făcut foarte multe. Îmi aduc aminte când am debutat în ‘Coana Chirița’, jucam Leonaș, eram pe același loc cu maestrul Florin Piersic. Guliță era jucat de Mihai Mălaimare și este știut faptul că el nu te iartă cu nimic. La al doilea spectacol a început dezastrul. În loc de dulceață mi-au pus sare, în loc de apă mi-au dat apă fiartă.

Altă dată s-a îmbolnăvit un coleg, la 11 m-au sunat și la 15 trebuia să întru pe scenă. Eu trebuia să intru cu o geantă, dar iar m-a ‘aranjat’ Mălaimare, mi-a pus, împreună cu directorul tehnic, niște greutăți de scenă în valiză și abia o puteam ridica.

Cum era maestrul Radu Beligan?

-Am avut o relație excelentă cu Radu Beligan. Îmi aduc aminte că a trebuit să intru, peste noapte, într-un spectacol. Eram terminat, trebuia să intru în locul lui Mălaimare, am trecut prin text, am intrat pe scenă, Beligan a simțit că nu sunt bine și mi-a zis, de față cu spectatorii: ‘Tu de mic ai fost așa grăsuț?’. Evident că am început să râd și eu, și oamenii din sală.

Primii bani câștigați: “Erau 18 lei și 75 de bani, în anul 1961”

Mai țineți minte când ați câștigat primii bani?

-Primii bani i-am primit de la radio, și cred că am și păstrat mandatul poștal. Erau 18 lei și 75 de bani, în anul 1961. Erau mulți bani pe vremea aia, era un restaurant pe lângă mine, ‘Zori de zi’ se numea. O friptură era 5,25 lei, o salată 2 lei, un sirop cu sifon 1.70. Nu le-am cerut niciodată bani părinților mei.

Prima amintire despre soția lui: “N-am înțeles ce caută o actriță franțuzoaică într-un teatru românesc”

Mai țineți minte ce ați simțit când ați văzut-o pe doamna Cristina Deleanu prima dată?

-Pe Cristina Deleanu am văzut-o în spectacole la Iași când aveam 12 ani, în 1964, și mi s-a părut foarte ciudat, n-am înțeles ce caută o actriță franțuzoaică sau italiancă într-un teatru românesc, vorbind românește. Cristina era o mare, mare frumusețe, făcea parte din familia marilor actrițe Jeanne Moreau sau Annie Girardot.

Apoi am văzut-o în foarte multe filme și am devenit colegi în ’81, eu am intrat la Național pe 15 ianuarie și ea a venit, prin transfer, câteva luni mai târziu. Când am văzut-o m-am ‘prăbușit’, mai ales că am făcut ‘Vlaicu Vodă’ împreună, imediat ce a venit la Național. Juca o domniță, avea un costum mișto și o coroniță foarte interesantă pe cap. Abia în 1983 i-am spus că sunt îndrăgostit de ea, pe data de 20 octombrie.

Secretul căsniciei reușite: “Totul, dar absolut totul se face împreună”

Ce trebuie să se întâmple și ce nu ca o căsnicie să dureze?

-Nu e neapărat vorba de multe lucruri, trebuie doar respect și înțelegere. Unele certuri sunt din cauza celor din jur, a prostiei și lipsei de înțelegere cu cei din jur. Dacă trebuie să ne vedem cu cineva și întârzie eu încep să înjur, ea îi ia apărarea și începem să ne certăm.

Totul, dar absolut totul se face împreună. În afară de spălatul vaselor, unde am fost iertat. Îmi place să dau cu aspiratorul, să fac curat, să fie totul în ordine, când apuc îi fac ghetuțele negre cu cremă. Eu plătesc toate facturile, ea plătește mâncarea, ne facem cadouri.

Încercarea vieții lui Eugen Cristea: “Am intrat în comă diabetică și în depresie”

Care a fost cel mai greu moment din viața dvs? Ce s-a întâmplat, cum ați reușit să mergeți mai departe?

-Au fost două până acum, infarctul și atacul cerebral. Ele m-au marcat dar un singur lucru m-a deranjat, faptul că sunt încercări date de Dumnezeu. Nu pedepsești un om care chiar duce un regim de viață sănătos. Eu mi-am revenit rapid mai ales după atacul cerebral, seara deja umblam prin saloane.

Am scapăt de covid, cred că am făcut o formă mai ușoară, și cred că m-am îmbolnăvit de frică și atunci a fost un moment în care m-am blocat. 8 zile nu am vrut să mănânc și să mai iau medicamente așa că am intrat în comă diabetică și în depresie.

“Eu sunt un timp credincios, superstițios, cred că Dumnezeu le aranjează pe toate”

Știu că v-ați luptat cu depresia.

-Nu poți să te faci bine decât singur, cu auto control, să ai singur grijă de tine, multă introspecție, liniște de unul singur. Este foarte greu să dai sfaturi. Eu sunt un tip credincios, superstițios, cred că Dumnezeu le aranjează pe toate. Sunt oameni care mi-au făcut rău direct și au pățit-o după un timp.

“Am considerat chestia asta ca pe o dovadă de slăbiciune”

Dacă ați putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ați mai repeta?

-Grea întrebare. Nu e vorba neapărat de greșeli, uite eu nu mi-am dorit niciodată să rămân în altă țară, am considerat chestia asta ca pe o dovadă de slăbiciune. Am un prieten care spune că suntem eroi deoarece am decis să trăim în continuare în România.

Ați jucat vreodată la Loto?

-Da, am mai jucat, Cristina este mai pasionată, jucăm cam în fiecare săptămâna. Am jucat și la Breaza unde am stat de Crăciun și Revelion, dar nu ne-a ieșit niciun număr. De obicei câștigăm cam 30 de lei.

Pasiunea comună: “Avem peste 10.000 de cutiuțe de chibrituri”

De unde pasiunea pentru chibrituri? Aveți o colecție impresionantă.

-Din pasiune pentru colecții de mic, eram foarte ordonat când eram copil. Am început cu timbrele. Mai aveam un vecin care avea pasiunea asta și am început să adun chibrituri, de peste tot. Cristina avea și ea colecție de chibrituri și pachete de țigări goale. Am reunit colecțiile și acum avem peste 10.000 de cutiuțe de chibrituri. Cam toate sunt cu bețele de chibrit intacte. Am fost invitați și la Institutul cultural unguresc unde am avut un stand, am umplut 4 vitrine cu o mică parte din colecția noastră.

Ce ați face dacă ați fi, pentru o zi, președintele țării?

-În primul rând aș încerca să-mi iubesc în continuare țara, așa cum fac de 70 de ani. Însă m-aș gândi și la omul normal, la omul de pe stradă. Pe urmă aș înlocui total Parlamentul și Senatul cu oameni de toate vârstele, că și bătrânii sunt necesari. Și în al treilea rând aș încerca să ies din nedorita poziție de slugă față de oroarea numită UE.

Ce planuri și proiecte aveți pentru anul 2023?

-Vreau să mai fac o piesă la Teatrul Național, voi rămâne și cu cea pe care o jucăm de aproape 10 ani, 160 de reprezentații. O să lansăm și filmul pe care l-am făcut în pandemie, în două personaje, după scenariul lui George Arion. Vreau să-mi public viitoarea carte, să continuăm cu revista Contrast Literar și vreau o scurtă și densă vacanță în Grecia.