Euro 1984, marea dramă a vieții lui Ilie Balaci: „Inamicul public numărul 1 al neamului românesc!”. Pe cine au „trădat” Lucescu și Iordănescu. Episodul 7

Selecționerul Edi Iordănescu a anunțat lotul cu care România va ataca Euro 2024, iar printre jucătorii convocați nu se regăsesc, din diferite motive, nume „grele” ca Alexandru Mitriță, Olimpiu Moruțan, Vladimir Screciu sau Florin Tănase. S-a creat o întreagă dezbatere națională dacă fotbalistul oltean trebuia luat în calcul, însă acestea nu sunt singurele cazuri de absențe notabile ale „tricolorilor” la turneele finale.

„Hai la Euro!”, episodul 7. Marile absențe ale României la Campionatele Europene. Drama lui Ilie Balaci

Horia Ivanovici și Andrei Vochin continuă cu poveștile nespuse de la Campionatele Europene în episodul 7 al serialul premium „Hai la Euro!”, realizat de FANATIK în colaborare cu STALINSKAYA. Iar după întâmplările de la edițiile la care a participat România, a venit timpul acum să vă prezentăm dramele trăite de unii dintre cei mai mari fotbaliști „tricolori”, care au ratat prezența la Europene din varii motive.

„Am ajuns la episodul numărul 7 din serialul nostru de succes «Hai la Euro!», un serial care este sprijinit, și-i mulțumim pentru asta, de sponsorul Stalinskaya. Da, se și pupă sloganul Stalinskaya «Pentru cei puternici». Pentru că trebuie să fii puternic ca să ajungi la Euro. Probabil și de-asta au venit lângă emisiune, că sună bine. Așa cum și naționala lui Edi Iordănescu a fost puternică și sloganul Stalinskaya e bun pentru cei puternici, pentru că de fapt despre asta vorbim, despre cei puternici, despre cei cu adevărat buni.

În acest episod vom discuta despre marii absenți, dar și poveștile din spatele acestor absențe. Andrei Vochin are aceste povești, el vine cu tolba plină. Cred că unele dintre aceste story-uri sunt chiar dureroase”, a făcut moderatorul Horia Ivanovici introducerea în atmosfera noului episod al serialului „Hai la Euro!”.

Digi24.ro

„Copii legați de mâini și împușcați”. Mărturii în premieră despre crimele de război comise de militari din trupele speciale britanice

„Sunt triste, sunt dramatice, pentru că există poate șanse unice în viața fotbaliștilor de a ajunge la aceste turnee finale. Europenele și Mondialele se dispută din patru în patru ani sau din doi în doi ani, dacă vrei, toate turneele finale. Suntem o națiune care nu se califică la toate turneele finale, astfel încât jucătorii să spună «A, mai am o șansă, poate mai am o șansă». Pentru unii dintre ei nu mai e.

Și, din păcate, în istoria echipei noastre naționale au fost jucători mari, imenși, care au ratat această oportunitate. Și primul dintre ei de care îmi aduc aminte este marele Ilie Balaci. Dobrin a fost la un turneu final, chiar dacă n-a jucat, de Hagi nu mai vorbesc…

Digisport.ro

Cum a fost numit Ionel Ganea de către soția sa, după accidentul grav din cauza căruia copilul lor de doi ani a ajuns în comă

Numai că Ilie Balaci nu a putut să participe la niciun turneu final. Este mare ghinion, pentru că el ce putea să prindă? Putea să prindă după 1980, când a venit Mircea Lucescu sau chiar putea 1982, că a fost în echipă și pentru Mondialul din Spania, dar nu ne-am calificat atunci. Ne-am calificat în 1984, cu marele lui ajutor. A făcut niște meciuri memorabile în prima parte a campaniei de calificare. Evident, cel mai mare, cu Italia de la București, victoria 1-0, când l-a făcut praf pe Gentile.

Din păcate pentru el, într-un meci de campionat la Baia Mare a suferit o accidentare gravă la genunchi, o ruptură a ligamentelor meniscului. Cel vinovat, devenit inamicul public numărul unu al tot neamului românesc în momentul ăla, a fost un fotbalist de la Baia Mare pe nume Arezanov, care a avut o intrare mai dură. Terenul era foarte greu la Baia Mare, piciorul i-a fost prins în pământ…”, a reamintit Andrei Vochin marea dramă a carierei lui Ilie Balaci, unul dintre fotbaliștii imenși pe care i-a dat România.

„Îmi aduc aminte, fost răstignit pur și simplu. Iar Balaci nu l-a iertat niciodată. Chiar dacă Balaci era un om inteligent, Dumnezeu să-l odihnească, era un tip cu suflet mare, peste asta n-a putut să treacă”, a dezvăluit Horia Ivanovici sentimentele trăite de „Marele Blond” după ce a ratat Euro 1984.

„Practic prin întâmplarea asta i s-a răpit o șansă unică în carieră, aceea de a juca la un turneu final. S-a încercat să se recupereze, chiar țin minte că Mircea Lucescu a încercat să-l integreze undeva prin aprilie-mai în structura echipei naționale, dar și-a dat seama că nu va putea face față la un turneu final și a rămas acasă”, a amintit Andrei Vochin și eforturile care s-au făcut pentru recuperarea lui Balaci, eforturi care nu s-au soldat, din păcate, cu un succes.

Gheorghiță Geolgău, omul care a calificat România la Euro 1984, „trădat” de Mircea Lucescu

În afara lui Ilie Balaci, încă un jucător extrem de important în campania de calificare pentru Euro 1984 a lipsit de la turneul final din Franța. Este vorba despre Ion „Gheorghiță” Geolgău, autorul golului decisiv din partida de la Bratislava contra Cehoslovaciei.

„Tot atunci a mai rămas acasă un alt jucător care a însemnat enorm pentru acea calificare. Este vorba de Ion Geolgău, celebrul Gheorghiță Geolgău, că așa l-a numit maestrul Adrian Paunescu la începutul carierei lui. Nu știa cum să-i spună, nu știa cum îl cheamă, știa doar de Geolgău și i-a zis Gheorghiță, dar pe el îl cheamă Ion.

De ce e foarte important Gheorghiță Geolgău? A jucat în foarte multe partide în campania respectivă cu Mircea Lucescu. La ultimul meci contra Cehoslovaciei, la Bratislava, pe 30 noiembrie 1983, aveam nevoie de un rezultat de egalitate sau de o victorie. Este folosit titular de Mircea Lucescu în meciul respectiv și undeva în repriza a doua, la scorul de 0-0, pe un contraatac, reușește să marcheze. Conducem cu 1-0, un gol extrem de important, pentru că presiunea la Bratislava era foarte mare și era clar că dacă nu marcăm e greu să ținem de 0-0. Și acel gol a fost unul al descătușării. Am fost egalați undeva prin minutul 83-84 spre final, dar cu golul lui Gheorghiță Geolgău România se califică la primul Campionat European din istorie, cel din 1984.

Ei bine, Gheorghiță Geolgău nu ajunge însă să fie convocat și în lotul din 1984 pentru Franța. Aici părerile sunt împărțite. Mircea Lucescu susține că a avut o accidentare înainte de convocare. Dacă îl întrebi pe Geolgău, el susține că era refăcut și ar fi putut să facă față, chiar dacă n-ar fi jucat poate în primul meci. Și că i se părea normal să fie în lot, mai ales că ajutase echipa națională. A fost o pierdere, pentru că au ajuns la acel turneu final jucători care evoluaseră mai puțin sau deloc în preliminarii, gen Zare de la FC Bihor. Nedrept pentru Gheorghiță Geolgău. Deci Balaci și Geolgău au fost cei doi mari absenți la Europeanul din 1984”, a rememorat actualul consilier al președintelui FRF culisele marilor absențe din lotul României la primul European din istorie.

Gabi Popescu a ales să-și „corecteze” nasul în locul participării la Euro 1996. Cum a ratat Craioveanu turneul final

Nici la ediția din 1996 a Campionatelor Europene nu am fost lipsiți de ghinioane. Deși nu la fel de importante, România a „bifat” și aici două absențe și jumătate, cum plastic s-a exprimat Andrei Vochin la „Hai la Euro!”. Una dintre ele chiar ciudată…

„La Europeanul din 1996 avem, aș spune, un absent și jumătate. De fapt doi absenți, dar unul înainte de orice: Gică Craioveanu, un fotbalist în mare vogă la momentul respectiv. Era golgheter în Spania, a marcat pe «Bernabeu», marca pe «Nou Camp», era golgheterul lui Real Sociedad. Ei bine, înainte de convocare, joacă ultima etapă în campionat cu Athletic Bilbao. Un derby basc, un meci de foarte mare încărcătură. Dacă Sociedad bate pe Bilbao, o retrogradează pe rivala de-o viață în liga a doua. Sociedad nu mai putea să urce sau să coboare de pe locul 7. Nu avea niciun fel de miză.

Gabi Balint, care era director sportiv la echipa națională, îl sună pe Craioveanu înainte de meci și-i zice «Băi, oltene, nu te băga să joci, e ultimul meci, nu are niciun rost să riști». «Bre, nu se poate să nu mă bag, n-am cum să nu mă bag, că e nebunie în oraș aici. Ăștia mă aleargă pe străzi». În minutul 20 e 2-0 pentru Sociedad. Iar în minutul 24, Craioveanu face ruptură.

Atenție, în 1994 e iar în preajma lotului, dar îl supără pe nea Puiu la un turneu în Hong Kong pentru că nu vrea să joace ce spune nea Puiu din punct de vedere tactic. El zice «Eu nu pot să joc 9 plin. Eu vin din spate, nu pot să joc cu spatele la poartă». Și nea Puiu i-a zis «Ori joci ce spun eu, ori nu mai vii la echipa națională». Și n-a mai venit. Dar în preliminariile pentru 1996 a început să îl cheme și era un jucător clar de luat în lot în momentul respectiv.

Bine, mai e o absență, dar asta nu e de marcă. Mai degrabă e așa, cu iz de poveste. Gabi Popescu, care juca și el în momentul ăla în Spania, decide să își facă o operație estetică la nas înainte de Euro și pierde turneul. Bine, avea și niște probleme de respirație, dar cred că pentru un turneu final mai mai putea să aștepte.

Spuneam de al doilea jucător foarte important care a lipsit de la Euro 1996. E vorba de Neluțu Sabău. El a ratat Mondialul din 1994 din pricina unei rupturi musculare și în 1996 este convocat în lot. Iar are o problemă musculară, a avut foarte multe probleme de genul ăsta, se reaccidentează pe parcursul turneului și este singurul jucător de câmp din echipa națională a României care nu bifează niciun minut la acel turneu final din 1996. Este în lot, dar nu bifează niciun minut. Mă rog, mai e și al treilea portar, Tene, care nu prinde niciun minut.

Neluțu Sabău e chinuit de foarte multe accidentări musculare și a pierdut foarte multe turnee finale din pricina asta. La vremea respectivă s-a spus că toate lucrurile astea veneau de la faptul că era într-o religie diferită, care se numește Martorii lui Iehova. Tot o religie creștină și despre care se spune că are niște restricții alimentare. Dar el a venit și a contracarat chestiunea asta și a spus că mănâncă la fel ca orice alt sportiv, ia vitamine la fel ca orice alt sportiv. Numai că aceste accidentări musculare au venit pe fond emoțional și de stres. Și a descoperit chestia asta la vreo 5-6 ani după ce a încheiat cariera fotbalistică”, sunt dezvăluirile tari făcute de Andrei Vochin despre Euro 1996.

Dănuț Lupu, uriașul talent căruia Anghel Iordănescu i-a făcut o mare nedreptate

Un alt jucător uriaș, și la propriu și la figurat, care nu a prins niciun turneu final de Campionat European a fost Dănuț Lupu. Deși unul dintre cei mai buni jucători ai României în anii ’90, el a fost „exilat” de foștii colegi după Mondialul din Italia și a mai apărut foarte rar în tricoul „tricolor”. Iar resentimentele s-au păstrat și peste timp, dovadă că nu a fost invitat nici la recentul meci de adio al „Generației de Aur”.

„Dar Lupu când a lipsit?”, a adus în discuție moderatorul Horia Ivanovici și acest caz controversat, la care Andrei Vochin nu a avut un răspuns foarte tranșant: „Lupu a jucat în 1990, după care n-am mai fost în anturajul echipei naționale. Poate mai putea în 1994 când era pe la Rapid…”.

„Nedrept ce s-a întâmplat și cu el. Cred totuși că Iordănescu nu s-a purtat corect cu Lupu. Iordănescu a avut și mentalitatea lui cazonă. Adică un mare antrenor, dar cu anumite fixisme și cred că pe zona de disciplină era marea problemă. Iar Lupu era un rebel”, e părerea fermă a moderatorului „Hai la Euro!”, emisiune premium realizată de FANATIK în colaborare cu STALINSKAYA.

„Poate ca talent era clar peste Iulian Chiriță, de exemplu, care a fost în lot la momentul respectiv. Da, dacă e un rebel pozitiv, e foarte bun. Dar tu îți dai seama că nea Puiu nu l-a luat pe Lăcătuș în 1994? Îți dai seama ce înseamnă pentru cariera lui?”, a reamintit Andrei Vochin un alt gest de neînțeles al lui Anghel Iordănescu, care-l va urmări toată viața.

„Am văzut niște declarații, a spus că-i pare rău. Acum nu știu dacă le-a spus sincer sau din vârful gurii, ca să-i dea doar o satisfacție lui Marius Lăcătuș”, e nedumerirea moderatorului, completat imediat de invitatul său special: „Probabil că da, pentru că în 1996 și 1998, nea Puiu îl ia pe Lăcătuș și la Euro, și la Mondial, deși era doi ani sau patru ani după momentul 1994. Deci probabil că există un regret”.

„Ți-am zis, mie mi-a părut rău că Anghel Iordănescu n-a mers pe Lupu. E adevărat, un Lupu care nu știu dacă în angrenajul și în stilul de joc gândit de Anghel Iordănescu avea loc. Anghel Iordănescu începuse să joace mult contraatac, era alt stil. Nu era stilul Lupu, care domina meciul. Dar pentru mine, Lupu a fost unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile. Nu știu dacă în Top 3 sau în Top 5, dar sigur în Top 10, asta e clar. Ca și talent mi s-a părut fabulos. A fost un jucător uriaș, și la propriu, și la figurat”, e regretul lui Horia Ivanovici că lui Dănuț Lupu nu i s-au dat mai multe șanse de a-și arăta valoarea în tricoul echipei naționale a României.

„Nu doar talentat, dar și foarte puternic. Asta face deosebirea, inclusiv în zilele noastre. Practic, el era un hocheist în fotbal, pentru că a practicat hocheiul în tinerețe. Avea niște picioare atât de puternice, dar în același timp atât de delicate… Erau practic doi oameni într-unul singur. Avea o forță de pătrundere extraordinară, dar și o finețe a execuțiilor ieșită din comun”, completează Vochin „portretul” lui Dănuț Lupu.

Neluțu Sabău, ghinionistul de serviciu… Și o nouă „trădare” marca Anghel Iordănescu în 2016

Cu „Generația de Aur” pe final de carieră, și absențele „tricolore” la Campionatul European își pierd din notorietate odată cu trecerea anilor. Remarcăm însă din nou ghinionul care-l urmărește pe Ovidiu Sabău în 2000, dar și o altă nedreptate marca Anghel Iordănescu în 2016, care-l lasă în afara lotului pentru Euro pe Alex Maxim, practic jucătorul care a adus calificarea la turneul final.

„Tot Neluțu Sabău este marele absent și la Europeanul din 2000, unde nu participă… Deja el era la Rapid, din nou s-a accidentat, aceleași probleme musculare. El a fost marele absent aici.

Apoi, în 2008 și în 2016 nu mai sunt nume atât de mari. În 2008, țin minte că o surpriză mare a fost neconvocarea lui Florin Bratu, care a stat cu Victor Pițurcă în cantonament până înainte de anunțarea lotului cu câteva ore și a fost dintre cei lăsați acasă. E adevărat, era o concurență mare, cu Marica, Daniel Niculae, care a jucat titular, Marius Niculae, Mutu. Deci erau o grămadă de atacanți buni acolo. Bratu nu și-a mai găsit locul în 2008…

Iar în 2016, iarăși un soi de nedreptate, dacă vrei, s-a întâmplat cu Alex Maxim. Pentru că Alex Maxim, ți-am povestit într-unul din episoadele trecute, a inventat un moment de geniu într-o clipă de disperare pentru echipa națională, la meciul cu Finlanda, și a născut practic golul care ne-a calificat. După care Alex Maxim a punctat și în finalul meciului cu Feroe și a risipit orice fel de emoție, de la 2-0 s-a făcut 3-0.

Ei bine, în iunie, când s-a făcut convocarea la echipa națională, a fost într-un balotaj, a fost printre ultimii pe care nea Puiu n-a putut să-i aleagă și a rămas acasă, așa cum a rămas și Andrei Ivan. Dar Andrei Ivan era un jucător la doar 19 ani. Maxim era un jucător de 27-28 de ani și pentru el a fost ultima șansă”, a dezvăluit Andrei Vochin noi detalii din culisele echipei naționale la turneele finale de Campionat European..

Absența lui Ilie Balaci la Euro 1984, cea mai dramatică și mai tristă din istoria României

Așa cum am observat și în acest episod al serialului „Hai la Euro!”, prezența României la Campionatele Europene a avut și episoade mai puțin plăcute, chiar dramatice am putea spune. Iar povestea tristă a marelui Ilie Balaci se detașează clar de toate celelalte.

„Deci cea mai dramatică absență și cea mai tristă a fost cea a lui Ilie Balaci”, nu-și poate lua gândul moderatorul Horia Ivanovici de la ghinionul imens care l-a „lovit” pe fostul mare jucător al Craiovei Maxima.

„Clar! Dar și cu cel mai mare impact. El face parte dintre cei trei mari imenși fotbaliști români Dobrin, Hagi, Balaci. El, Ilie, n-a fost la niciun turneu final”, confirmă și Andrei Vochin.

„Trist. Parcă mi-aduc aminte că după accidentare nu și-a mai revenit”, continuă Ivanovici, fiind completat rapid de invitatul său special: „Nu și-a mai revenit niciodată ca fotbalist la adevărata lui capacitate. A venit la Dinamo, Mircea Lucescu a încercat să-l ajute, a mai încercat să joace, însă nu și-a mai revenit niciodată.”

„A regretat că s-a dus la Dinamo. Așa cum a regretat și Gică Popescu după aceea, peste ani… Dar el a regretat decizia că s-a dus la Dinamo. N-a fost fericit la Dinamo, n-a fost fericit și pentru că, din păcate, lucrurile n-au mers”, dezvăluie Horia Ivanovici un alt mare regret al lui Ilie Balaci.

„Pentru că el nu mai putea fi același. Ilie Balaci era genul de jucător care spunea «Eu sunt cel mai mare din lume, nu de aici, de lângă noi». Colegii povesteau câtă încredere putea să le dea Ilie în vestiar spunându-le lucrul ăsta. Noi eram o națiune totuși mică în fotbal și începusem să jucăm cu campioana mondială Italia, cu Fiorentina, cu o grămadă de echipe mari și el spunea «Cine sunt ăștia? Pe ăștia îi facem. Nu aveți încredere? Aveți încredere în mine!».

De altfel, el avea acest ego extraordinar de puternic. Dacă el a spus la un moment dat «Craiova Maxima s-a născut și a murit odată cu mine!». Ceea ce nu știu dacă e sau nu adevărat, dar este definiția lui Ilie Balaci. El asta credea despre el, iar asta l-a ajutat și pe el și pe colegii lui să-i învingă pe cei mai buni din lume”, pune capăt Andrei Vochin episodului 7 al serialului „Hai la Euro!”.