Universitatea Craiova a pierdut cu 1-0 la Sofia, în fața lui Levski, într-un meci care putea să se termine și 3-0, dar și 1-1. Diferența dintre cele două extreme a purtat, de cele mai multe ori, numele lui Laurențiu Popescu. Portarul oltenilor a ținut scorul în viață și, odată cu el, calificarea.
De aici trebuie pornită analiza. Prima concluzie este că Levski s-a dovedit un adversar mai puternic decât orice echipă întâlnită de Universitatea Craiova în Superliga în ultimul an. Nu neapărat prin posesie sau printr-un fotbal sofisticat, ci prin viteză, intensitate și capacitatea de a pedepsi orice dezechilibru.
În campionat, Craiova își permite deseori să piardă mingea fără să fie imediat sancționată. La Sofia, fiecare minge cedată a părut începutul unei amenințări. Levski a atacat spațiile cu o directitate pe care oltenii n-au întâlnit-o prea des acasă. Iar când nivelul adversarului crește, apar și adevărurile pe care competiția internă le poate ascunde.
Al doilea adevăr îl privește pe Filipe Coelho. Universitatea nu mi s-a părut pregătită pentru tipul de meci pe care l-a propus Levski. Bulgarii au surprins în special prin contraatacuri numeroase și periculoase, iar Craiova n-a răspuns cu o apărare preventivă corectă. Apărarea preventivă nu înseamnă doar poziționarea fundașilor. Înseamnă distanțe scurte, acoperirea zonelor din spatele mingii și, la nevoie, fault tactic. Aici apare statistica poate cea mai gravă a serii: Universitatea Craiova a comis un singur fault în tot meciul. Unul.
Levski a făcut zece. Aproape jumătate au fost faulturi prin care a oprit din fașă încercările de atac rapid ale oltenilor. Nu este vorba despre brutalitate. Este vorba despre inteligența competițională. Când adversarul scapă spre poarta ta, uneori primul gest defensiv nu este alergarea înapoi, ci oprirea acțiunii înainte ca ea să devină periculoasă. Craiova a fost prea curată într-un meci care cerea mai mult pragmatism.
A treia concluzie oferă însă speranță. Levski pare o echipă diferită acasă față de deplasare. În sezonul trecut, unul în care a reușit surpriza și a câștigat campionatul Bulgariei în fața lui Ludogoreț, formația din Sofia a arătat vulnerabilitate în deplasările importante, pierzând pe terenul marilor rivale.
Universitatea este, la rândul ei, o echipă dependentă de propriul stadion. La Craiova joacă mai repede, mai curajos și cu o energie pe care rareori o reproduce în deplasare. De aceea, returul nu va depinde doar de cei 11 titulari sau de cei 16 jucători pe care Coelho îi va folosi. Va depinde și de ceilalți 25.000. De oamenii din tribunele stadionului „Ion Oblemenco”.
Ei trebuie să transforme returul într-un meci pe care Levski să nu-l poată controla emoțional. Să împingă echipa înainte, dar fără să-i transmită panică. Să creeze presiune, dar nu nerăbdare.
Craiova n-a pierdut calificarea la Sofia. A pierdut doar primul meci. Dar a primit trei avertismente clare: Europa pedepsește dezechilibrul, cere inteligență în tranziții și nu iartă echipele care confundă corectitudinea cu pasivitatea. Returul va arăta dacă Universitatea a înțeles lecția. Pentru că diferența de un gol poate fi recuperată. Diferența de maturitate, însă, numai dacă o recunoști.