Europarlamentarul Gheorghe Piperea trage un semnal de alarmă: “Peste 80% dintre reglementările din România sunt de fapt de la UE. Senzaţia mea e că suntem aici doar de faţadă”

Gheorghe Piperea a fost al treilea pe listele AUR la alegerile europarlamentare şi a câştigat fără emoţii un loc în Parlamentul de la Bruxelles. În cele câteva luni de când şi-a luat în primire postul şi-a făcut deja o impresie clară despre forul legislativ comunitar şi ştie ce ar schimba cu prioritate, pentru a-i da un rol mai activ. Într-un interviu acordat în excluvitate FANATIK, Gheorghe Piperea a vorbit despre imensul aparat birocratic şi modul greoi de funcţionare al Parlamentului European, a dezvăluit că peste 80% din reglementările din România sunt de fapt, reglementări de la Uniunea Europeană, şi consideră că Pactul Ecologic European, aşa-numitul Grean Deal, este un proiect utopic şi ineficient, care va duce la sărăcie.

Parlamentul European este un labirint cu oameni în general deprimaţi şi proceduri uneori scandaloase

Gheorghe Piperea a vorbit pentru FANATIK şi despre cum vor fi influenţate politicile europene de alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA. Toate acestea şi multe altele, în interviul de mai jos:

Cum ați găsit Parlamentul European? Este cum vă așteptați? Care a fost prima impresie pe care v-a făcut-o când ați venit aici?

Da, este cum mă așteptam. Adică birocratic, greoi… Clădirea în sine este un labirint, oamenii sunt în general deprimați. Procedurile sunt uneori de-a dreptul scandaloase. De exemplu astăzi am votat și n-a funcționat mașina de vot și sunt multe alte lucruri de de spus. Însă din punctul de vedere al mandatului pe mi l-au acordat cei 1,4 milioane de români care m-au votat, sunt o grămadă de lipsuri și câteva oportunități. Cel mai important dintre aceste lipsuri este faptul că nu avem drept de inițiativă legislativă.

Digi24.ro

Noi detalii în asasinatul directorului unei companii din SUA: Ce cuvinte apar pe cartuşele gloanţelor care l-au ucis pe Brian Thompson

Există o procedură, mă rog indirectă, prin care se poate ajunge ca o anumită idee să fie transformată în directivă sau regulament de către Comisia Europeană. Se numește INI, dar există și foarte multe oportunități, cea mai importantă dintre ele fiind aceea că e opacitate, care rezultă fie din modul voit în care se organizează lucrurile aici – voit opac, voit greoi, voit prolix – care se organizează aici de către birocrația Uniunii Europene, fie din lipsa de implicare a parlamentarilor noștri și a colegilor lor din țară, politicieni care n-au reușit cel puțin în cei 17 ani de zile de când suntem din Uniunea Europeană și urmăresc tot ce se întâmplă aici, n-au reușit să ne arate ce anume este totuși bun la Uniunea Europeană, ceea ce se întâmplă aici. Pentru că Uniunea Europeană, ca idee, este ceva benefic, este ceva care e menit să ajute la dezvoltarea națiunilor, să ajute la bunăstarea națiunilor, la pacea națiunilor.

Este ceva care ar trebui să fie un scut democratic în favoarea drepturilor și libertăților individuale și, în plus de asta, este un izvor de proiecte importante, mai ales prin banii care sunt alocați de aici. Numai că noi nu le știm. Toate lucrurile astea nu le știm și am ajuns să să vedem doar ceea ce este pregnant. Vedem, de exemplu, că Uniunea Europeană ne atacă cu tot felul de decizii de ajutor de stat acolo unde nu te aștepți. Spre exemplu, în cazul Oltchim, în 2017, eu am reușit să desființez o astfel de decizie, dar este unică în istorie, o decizie de ajutor de stat. Vedem, de asemenea, că Uniunea Europeană pare să impună niște măsuri absolut aberante, cum ar fi renunțarea la centralele termice de apartament, renunțarea la sobele pe lemne, la mașinile cu motoare termice.

“Peste 80% dintre reglementările din România sunt de fapt, reglementări de la Uniunea Europeană”

Vedem, de asemenea, că, în loc să se preocupe de problema extrem de gravă a pesticidelor cu care ne otrăvesc corporațiile, se preocupă de amprenta de carbon pe care o lăsăm noi de fiecare dată când respirăm. De ce se întâmplă lucrurile astea? Pentru că astea sunt chestiuni care afectează imediat cetățeanul, iar noi nu putem să le vedem, pentru că, repet: unu – e opac ce se întâmplă aici; doi – nimeni nu încearcă să explice în țară ce se întâmplă aici.

De-asta sunt aici, printre altele, ca să sparg această opacitate și să le arăt oamenilor ce este într-adevăr negativ, riscant, toxic, la Uniunea Europeană, ca birocrație, dar în același timp și ceea ce este important și benefic la Uniunea Europeană.

Digisport.ro

”Cuplul-surpriză al iernii: ”Cea mai frumoasă actriță din lume” a confirmat totul cu o poză, la un an de la divorțul cu scandal

În momentul de faţă unde sunteţi mai util României? Aici sau în țară?

Vreau să-mi iau un serios rolul pe care îl am aici. Sigur că da, am candidat și la parlamentul național. Aș face același lucru în parlamentul național, pentru că ce trebuie să știți şi ce trebuie să știe cititorii dumneavoastră, este că mai mult de 80% din reglementările din România sunt de fapt, reglementări de la Uniunea Europeană. Sunt ‘implementări’ – cum se zice aici, în limbajul de lemn birocratic european – ‘implementări’ ale unor directive ale unor reglementări ale Uniunii Europene. 80%! Nu cunoști această reglementare, care este extrem de complexă, nu știi la ce să te aștepți, nu știi nici la ce să te aștepți în parlamentul național, iar unele măsuri sunt luate mecanic.

Unele legi în România sunt adoptate mecanic, prin ridicare de mână și atât, pentru că dacă vine de la Uniunea Eropeană e perfect. Și sunt anumite situații rizibile, în care documentul este o traducere proastă din engleză sau franceză în română și sunt extrem de multe situații în care descoperi că o lege care ar trebui să fie perfectă – că, nu-i așa?, vine de la templul democrației – are niște probleme de aplicabilitate în practică extrem de delicate, de complicate. De aceea este și pus în în operă acest sistem al Curții de Justiție a Uniunii Europene, care permite instanțelor interne, de exemplu, să pună niște întrebări acestei curți, ca să se înțeleagă ce anume vrea legiuitorul european, ca să se știe după aceea ce vrea legiuitorul român. Așadar, indiferent în ce zonă aș fi, personal, cred că pot să fiu util din punctul acesta de vedere, pentru că este vorba despre o reglementare care vine în foarte mare majoritate de aici.

“Parlamentul European face lucruri pe care n-ar trebui să le facă”

Practic trageţi un semnal de alarmă, reclamând lipsa puterii de decizie a acestui organism. Aveți frustrări că nu puteţi avea inițiative?

Există foarte multe lucruri pe care le face Parlamentul European, unele dintre ele nici n-ar trebui să le facă, dar sunt, de asemenea, foarte puține lucruri pe care le face. Adică este o instituție care e, pe de o parte ca un fel de acordeon, este prea lăbărțată ca atribuții și competențe. Dar, în același timp, este foarte strânsă, strâmtă ca atribuții și competenţe. De exemplu, procedura aceasta de audiere a comisarilor. S-a terminat prima rundă de audieri marți, 12 noiembrie. Senzația pe care o am este că suntem aici doar așa de fațadă, să ascultăm niște povești timp de trei ore, să se prefacă comisarul desemnat că răspunde la niște întrebări, iar noi să ne prefacem că suntem mulțumiţi.

Întrebările pe care le-am adresat eu, de exemplu, au fost tratate oarecum superficial, chiar prea superficial. Întrebările mele au fost contondente, dar nu s-a răspuns sau s-a răspuns așa… Deci asta este o o chestiune de funcționalitate greșită a acestui Parlament, adică controlul pe care trebuie să îl exercităm asupra executivului Uniunii e foarte slab, foarte moale. Pe de altă parte, sunt lucruri pe care aparent le face Parlamentul împreună cu Consiliul, pentru că Parlamentul este co-legiuitor, adică împreună cu Consiliul votează legi. Ca să poată să fie valabilă o directivă și un regulament trebuie să fie co-semnate de Consiliu, care înseamnă cei 27 de șefi de state membre și, respectiv, Parlamentul. Doar că proiectele vin de la Comisie și se întâmplă foarte rar ca aceste proiecte să fie modificate substanțial sau să fie respinse sau schimbate de Parlament. De asemenea, senzația pe care o am este că se votează mecanic și cum dispun o mână foarte restrânsă de oameni.

“Green deal duce către sărăcirea Europei. Şi popularii au început să îl conteste”

Ați vorbit de interzicerea centralelor de apartament. În ţară subiectul a declanşat o nebunie, când dispar, dacă iniţiativa e sau nu reală… Nu știm dacă se va întâmpla asta, când se va întâmpla. Dar pare că acest Green Deal este o certitudine, care împarte lumea în tabere. Sunt sceptici, sunt teorii ale conspirației… Cum vedeți dumneavoastră lucrurile?

Green Deal este în momentul de față din ce în ce mai contestat. Și nu e contestat de cei care îl contestau deja, pentru că este aberant, pentru că este cinic, pentru e că este irațional, pentru că nu duce nicăieri. Ba da, duce către ceva, duce către sărăcia Europei. Dar au început să-l conteste foarte, foarte sever popularii europeni, care vor să îl umanizeze, ca să zic așa, adică vor să elimine niște restricții iraționale cu privire la motoarele termice. Pe motiv economic, Germania, de exemplu, trebuie să continue să producă mașini, pentru că altfel se duce în cap din punct de vedere economic. Dar interesant este că și de partea cealaltă, S&D – adică socialiștii, PSD-ul nostru – și Renew – adică USR-ul nostru – consideră că green deal nu este suficient de sever.

Dar lumea a început să-și dea seama de două lucruri. În primul rând că e un proiect utopic, ineficient, duce la sărăcie, bazat de altfel pe o teorie pseudoștiințifică. Dar, pe de altă parte, lumea a început să realizeze că nu poți să crești economic și să redevii competitor al Chinei și al Statelor Unite doar reducând amprenta de carbon. Deci pur și simplu este irațional să crezi că dacă reduci amprenta de carbon cu tot felul de tehnologii, se va lua toată lumea după tine și va face același lucru și te va aplauda. E de asemenea absolutamente irațional, aș putea spune prostesc, să crezi că Europa are un ritm de creștere a temperaturii de două ori mai mare decât planeta. Știți, chestiunea asta încalcă un principiu din fizică, se numește principiul 1 al termodinamicii. Energia nu se schimbă, doar se transformă. Adică într-un sistem fizic termodinamic cantitatea de căldură nu e nici mai mare, nici mai mică, ea doar se schimbă. Deci planeta despre care vorbim că se încălzește, dacă se încălzește astăzi într-un loc, e ditamai viscolul într-un alt loc.

“Alegerea lui Donald Trump schimbă tot. Progresiştii, stângiştii şi verzii se tânguie că lumea lor s-a terminat”

Cum vedeţi alegerea lui Donald Trump în SUA. Ce consecinţe vor fi pentru Europa?

Donald Trump este “game changer”. Adică se schimbă totul, se resetează totul. I-am văzut ieri pe progresiști, pe stângişti, pe verzi ș.a.m.d. care pur și simplu se tânguiau: ce ne facem noi acum, că s-a terminat lumea noastră. Lumea, realitatea, umanitatea nu se schimbă, nu începe, nici nu se termină mâine, pentru că a venit Trump la conducere.

Ceea ce se va întâmpla este că se va revedea, la modul foarte sincer de data aceasta, orice poveste cu încălzirea globală și cu climat change. De asemenea, se va revedea povestea cu imigranții  ilegali. Și Europa are migranții ilegali, la fel ca și Statele Unite. De asemenea, se va revedea în totalitate politica de înarmare. La ce e bună și la ce este bun războiul sustenabil?

Să vă mai spun un lucru în legătură cu Trump. Trump este un om de afaceri. Nu va rupe niciodată relațiile cu Uniunea Europeană, pentru că Uniunea Europeană are nu mai puțin de 460 de milioane de cetățeni. Trebuie să fii idiot ca om de afaceri să rupi relațiile cu o asemenea maree de consumatori.

Consumatorii din Uniunea Europeană – dincolo de cei 100 de milioane de europeni care sunt săraci – au bani. Au bani chiar mai mulți decât americanii și, în consecință, produsele și serviciile americane trebuie să se vândă, într-un fel sau altul. Unde să se vândă? În China? Nu, nici vorbă. Dimpotrivă, China vrea ea să vândă ea în Statele Unite.

Disensiunile din cadrul UE, divizările, pun în pericol construcția UE? Cum o vedeți? Poate continua în ritmul ăsta 10-20 de ani?

Cred că asistăm la o resetare a construcției Uniunii Europene, iar ea îşi va dovedi rezilienţa. Asta pentru că oamenii încep să își dea seama că este mult mai important să păstrezi ceea ce ai, pe vechile fundații, decât să pierzi un avantaj competitiv extraordinar de important și să pierzi ceea ce s-a construit în acești 80 de ani: pace, drepturi și libertăți ale oamenilor și prosperitate.