Exclusiv. Cazul fetiţei abuzate într-o baie publică din Ploieşti, analizat de specialişti. „Copiilor le lipsesc modelele. Trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău”

Copiii și adolescenții implicați în abuzul sexual petrecut în clădirea abandonată a fostelor băi publice din centrul Ploieștiului sunt subiectul cercetărilor juridice și al analizelor psihologice. S-a vorbit despre filmări compromițătoare în care apare o fetiță în vârstă de 10 ani, abuzată de mai mulți adolescenți.

La audieri, polițiștilor le-au fost oferite informații confuze, iar scandalul pare să devină mai complicat decât s-a crezut inițial. La început, s-a spus că la eveniment au participat patru băieți, cu vârste între 12 și 15 ani, dar se pare că este vorba despre mai mulți, cu vârste până la 16 ani. Astfel de „întâlniri” ar mai fi avut loc la Ploiești și cu două luni în urmă, victima fiind aceeași fată, în vârstă de 10 ani.

Dosarul, trimis la Parchet sub aspectul infracțiunilor de viol, act sexual cu un minor, pornografie infantilă și violență

Comunicatul emis de IPJ Prahova arată clar: „La data de 10 iulie a.c., în jurul orei 22.40, dispeceratul Secției nr. 2 de poliție Ploiești a fost sesizat prin apel 112 de către un bărbat, despre faptul că fiica sa în cursul aceleiași zile, în jurul orei 18.00, ar fi fost agresată de trei tineri. În baza sesizării s-a constituit echipa operativă care au depistat si identificat cei 3 minori. Din cercetările efectuate a reieșit că minora de 10 ani a povestit tatălui său că în urmă cu aproximativ două săptămâni, ar fi întreținut raporturi sexuale cu mai mulți tineri, cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani, iar unul dintre acestia ar fi filmat parțial scena și ar fi postat înregistrarea pe o rețea de socializare”.

„În continuare se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol, act sexual cu un minor, pornografie infantilă și lovire sau alte violențe”, se mai precizează în comunicat. Ulterior, cazul a devenit de competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Digi24.ro

Suplimentul pe care medicii îl recomandă pentru un somn odihnitor: „Favorizează relaxarea și contribuie la reducerea oboselii”

Criminologul Dan Antonescu, a explicat, din capul locului, pentru FANATIK: „Avem de-a face cu minori justițiabili și cu minori nejustițiabili. Copilul în vârstă de 13 ani nu va răspunde penal, sub nicio formă. Codul penal afirmă clar că răspunderea penală apare după vârsta de 14 ani. După constatarea vârstei, individul este supus unui test psihologic și unei evaluări psihiatrice, pentru a se constata existența sau inexistența discernământului, în sensul în care dacă acesta este abolit, diminuat sau prezent. În funcție de această evaluare, se vor lua măsuri”.

Dan Antonescu: „Explozia informațională îi duce copii la un nivel de conștientizare ridicat. Ei cunosc sensul agresiunii sexuale!”

Ancheta este abia la început, iar informațiile oferite de copii sunt confuze și contradictorii. Acum sunt căutate imaginile filmate în timpul evenimentelor, care, ulterior, au fost postate pe Instagram. Foarte probabil, va avea loc și o expertiză informatică a telefoanelor participanților și ale martorilor scenelor petrecute la fosta baie publică.

Digisport.ro

Soția lui Ionel Ganea a rupt tăcerea, la 48 de ore de la accident! Pe cine dă vina: "Nu se întreabă nimeni?"

„Explozia informațională îi duce pe acești copii la un nivel de informare și de conștientizare extrem de ridicat, de multe ori peste cel al unor maturi. Copiii știu foarte bine ce presupune un act sexual și cunosc sensul agresiunii sexuale. Ca dovadă, unul dintre adolescenți a postat pe internet ce a făcut cu fata respectivă”, a declarat, ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK, colonelul în rezervă Dan Antonescu.

Incidentul petrecut în clădirea situată pe strada Romană din Ploiești ridică o mulțime de semne de întrebare. „Dacă am sintetiza, criminologia are menirea de a răspunde întrebării esențiale „de ce?”. Iar dacă știm să răspundem la această întrebare, putem preveni infracțiuni. Aceasta este ideea de bază a criminologiei, în timp ce criminalistica răspunde mai multor întrebări: Cine, cu ce, unde, când?…”, a continuat Antonescu.

„De ce copiii nu au fost supravegheați?”

Revenind la cazul în speță, Dan Antonescu se întreabă de ce tocmai în clădirea respectivă, care asigură o anumită discreție și comiterea unor fapte grave  – dovadă că, în același loc, în urmă cu ceva vreme a fost comisă o crimă, tot cu conotații sexuale – s-a produs și acest eveniment: „Cine îi supraveghează pe copiii care au comis faptele?”.

Să revenim, însă, la dilemele colonelului Antonescu: „De ce acea incintă nu este îngrădită și păzită? Pentru care motiv nu se fac verificări în respectiva zonă, care a devenit un fel de rai al celor care vor să facă rău, feriți de ochii lumii?… De ce acești copii nu au fost supravhegheați, în general vorbind, de părinți, iar aceștia din urmă nu le verifică anturajul și felul în care își petrec timpul?”.

Specialistul criminolog consideră că una dintre marile probleme apărute în acest caz ține de postarea imaginilor pe internet, care, de altfel, a dus și la efectuarea cercetărilor inclusiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă.

„Până la urmă, părinții ei au acționat firesc și în momentul în care au aflat ce s-a întâmplat, au mers la Poliție. Dar de ce nu au discutat cu ea, înainte?”, a continuat intervievatul nostru.

Se vorbește foarte mult despre educația sexuală și despre momentul în care aceasta ar trebui începută. Și totuși, când discutăm despre un copil în vârstă de numai 10 ani, despre care raportul Poliției afirmă că deja a întreprins anumite raporturi, apar, iarăși, o sumedenie de „de ce-uri”.

Obligat să participe la abuz pentru a nu deveni „turnător”?

Potrivit criminologului Antonescu, unul dintre motive este curiozitatea firească, mai ales în cazul trecerii de la pubertate la adolescență, „unde avem de a face cu explozia hormonală care are loc mai ales în mintea băieților, dar și a fetelor, iar acele deviații despre care vorbim reprezintă cu totul altceva. Este perioada cea mai critică, pentru că, din cauza anturajului sau din cea a curiozității, mulți copii ajung să ia drumul drogurilor și al delincvenței, pentru că se consideră capabili de orice”.

„Copiii vor să epateze restul persoanelor din grup, pentru a fi acceptați sau chiar pentru a deveni lideri. Este foarte posibil ca măcar unul dintre copii să fi participat la acea întâlnire doar pentru a nu fi exclus din grupul respectiv. Astfel, el a făcut pasul către infracțiune doar pentru a fi acceptat, în continuare, în grup”, ne-a declarat Dan Antonescu.

Tot specialistul criminolog a dezvăluit faptul că, în majoritatea cazurilor grave, cel mai reținut dintre participanți este obligat de ceilalți să participe activ, pentru motivul că astfel nu va divulga autorităților fapta comisă.

Dan Antonescu este de părere că, în cazul fetiței în vârstă de 10 ani, Protecția Copilului nu se poate implica, deoarece minora face parte dintr-o familie normală. În schimb, marea problemă a fost legată de comunicare. Potrivit criminologului, măcar unul dintre părinți ar fi trebuit să-i devină fiicei sale prieten și confesor. Totuși, „dacă în situația în care copilul ar fi mărturisit o greșeală și ar fi fost pedepsit, atunci relația de prietenie ar fi dispărut”.

„Însă, în situația în care părintele ar fi reușit să-i explice unde a greșit, atunci lucrurile ar fi stat diferit. Mai mult, dacă nu există o discuție permanentă, un astfel de copil ar putea încerca să uite, de rușine, o astfel de întâmplare”, a continuat interlocutorul nostru. Acesta este convins că în relațiile de comunicare dintre părinți și copii nu trebuie să existe termenul „rușine”.

Supravegherea minorilor, eterna meteahnă

Partenerul nostru de discuție este convins că scandalul sexual de la Ploiești va avea urmări nebănuite. După părerea sa, episodul se află în strânsă legătură cu felul în care decurge mersul societății contemporane.

„Din păcate, trebuie să ne așteptăm la tot ce este mai rău. Din punctul meu de vedere, foarte multe lucruri au luat-o la vale, atât din punct de vedere moral, cât și social. Mulți dintre copii trăiesc în lipsa unei supravegheri firești, pentru că majoritatea părinților sunt plecați la muncă, ori în țară, unde lucrează toată ziua, ori în străinătate, unde muncesc luni sau ani întregi. Mulți copii sunt supravegheați de câte un bunic sau de o mătușă și astfel devin debusolați, pentru că le lipsesc modelele”, a comentat Antonescu.

Expertul este de părere că, de regulă, fiecare copil își alege drept model unul dintre părinți. Dispărând aceste exemple bune, micuții își caută modele în alte părți, în filme, în gașca de prieteni sau chiar în părinții altor copii, care au comis infracțiuni.

„În anumite medii, chiar se spune: „Băi, dacă n-ai făcut pușcărie, nu ești bărbat!”. Și atunci, inconștient, copilul compară și se gândește, spre exemplu, că alți părinți „se bat” pentru copiii lor, fiind capabili chiar să ajungă la închisoare, din această cauză”, a exemplificat „Colonelul”, cum este poreclit… colonelul în rezervă Antonescu.

Filmarea de pe internet, probă în dosar precum orice înregistrare stradală

Să revenim, însă, la cercetările concrete asupra cazului. Aici, dovada de bază este proba video. Nu știm, însă, cât va dura întreaga operațiune, mai ales că, fiind vorba despre copii, cazul este cu adevărat special.

Dan Antonescu ne-a precizat: „Din punctul de vedere al anchetei, întreaga faptă este probată. Pe acel băiat în vârstă de 16 ani atât l-a dus mintea, să posteze pe o rețea de socializare ce a filmat. Pe lângă declarația fetei și a celorlalți participanți, filmarea respectivă poate constitui o probă, ca și când ar fi fost obținută de pe o cameră de supraveghere stradală. Probatoriul este clar. Problema constă în cât și cum poate fi recuperat un copil care a gândit și a comis un asemenea act”.

Recuperarea socială, principala problemă

Recuperarea psihică și socială în asemenea cazuri cu infractori minori este esențială. Criminologul a rememorat unul dintre episoadele la care a luat parte, din acest punct de vedere și în care rezultatele au fost cele scontate. Însă, nu întotdeauna lucrurile se petrec în același mod…

„Am fost la așezământul pentru copii și minori de la Tichilești, unde am vorbit cu doi tineri care participaseră la o crimă. Între timp, am strâns referințe despre ei și am aflat că sunt pe calea cea bună. Au conștientizat ce au făcut… Mai exact, văzuseră un om, un fel de nebun al satului, pe care alții îl bătuseră, așa că s-au apucat și ei să-l lovească, până a murit. Și uite așa, trei puștani au ajuns la închisoare… Acum, doi dintre ei regretă și se comportă impecabil”, a povestit intervievatul nostru.

În problema recuperării, intervine talentul educatorilor din centrele de reeducare a minorilor. În schimb, dacă vorbim despre condamnarea minorilor, din punctul de vedere al asprimii, pedepsele stipulate în Codul Penal se găsesc la jumătate din ce este prevăzut pentru o persoană majoră.

„Am lucrat la soluționarea unui caz de omor deosebit de grav, cu jaf și cu viol asupra unei bătrâne, iar tânărul, aflat în momentul infracțiunii la vârsta de 15 – 16 ani, a ieșit din închisoare după șase ani. Nu vreau să-i fac proces de intenție, dar el a luat o viață. S-a gândit cineva să-i ofere consiliere psihologică, în continuare? Pentru că el a rămas marcat de eveniment și ar putea chiar continua aceste acte, dacă va crede că a scăpat prea ușor…”, a subliniat Antonescu.

Partenerul nostru de dialog a încheiat, pe aceeași temă: „Unde mai pui că există și minori, convinși de majori să comită infracțiuni, de la plasarea drogurilor la furturi și la tâlhării. Cei mici sunt trimiși la înaintare, pentru că, dacă vor fi prinși, pedeapsa este mult mai mică decât pentru infractorul major”.

Minorii cu vârste între 14 – 16 ani, condamnați dacă au comis fapta cu discernământ

Pentru ca ancheta noastră să ofere o privire cât mai largă asupra cazului de la Ploiești, dar, în același timp, asupra delincvenței juvenile (fenomen aflat, din păcate, la modă), am apelat și la părerea autorizată a unui jurist.

Andrei Lazăr, unul dintre avocații experimentați din Baroul București, a declarat pentru FANATIK: „În primul rând, discutăm despre răspunderea penală, în funcție de vârstă. Conform Codului Penal, minorii cu vârste mai mici de 14 ani nu pot fi trași la răspundere, din punct de vedere penal. Urmează categoria 14 – 16 ani, când minorul poate răspunde penal, doar dacă se dovedește că a comis fapta cu discernământ”.

Acest lucru implică o expertiză medico-legală, care să constate dacă acei copii au avut discernământ la momentul comiterii faptei. Dacă se constată că minorii au avut discernământ, pot fi trași la răspundere, din punct de vedere penal.

„La categoria 16 – 18 ani, minorul răspunde penal, dar regimul este mai blând decât în cazul unui major, în sensul în care pedeapsa se reduce la jumătate. Diferența este că în cazul acestei categorii nu se mai recurge la acea expertiză, ci se consideră că minorul are, deja, discernământul format”, a continuat Andrei Lazăr.

Avocatul Andrei Lazăr: „Sunt dubii asupra încadrării, de la pornografie infantilă la act sexual cu un minor”

Avocatul s-a referit strict la cazul petrecut la Ploiești: „În momentul de față, asupra încadrării planează unele dubii, de la pornografie infantilă până la act sexual cu un minor, astfel că este dificil de intuit încadrarea juridică. Pentru minori cu vârste între 14 – 16 ani, există, însă, două categorii de sancțiuni: măsuri privative de libertate și măsuri neprivative de libertate. Măsurile privative sunt internarea într-un centru de detenție sau într-un centru de reeducare. Măsurile neprivative sunt blânde, precum consemnarea la domiciliu, la sfârșit de săptămână”.

De asemenea, am aflat că pentru copiii cu vârste cuprinse între 10 – 14 ani, pot fi luate alte măsuri, aflate în competența centrelor de plasament și de protecția copilului.

Din punct de vedere legal, însă, s-a pus problema pornografiei infantile și a distribuirii materialelor pornografice cu minori. Juristul a explicat: „Practic, copilul cu vârstă între 14 – 16 ani va putea fi tras la răspundere. Ar fi cea mai potrivită încadrare juridică. Aici, totul depinde de circumstanțele agravante. În cazul adulților se pleacă de la pedepse între 1 – 5 ani de închisoare și se poate ajunge la condamnări între 12 – 15 ani”.

„În primul rând, trebuie să așteptăm să vedem încadrarea juridică, iar în al doilea rând, să aflăm rezultatele expertizei, în cazul minorilor cu vârste între 14 – 16 ani”, a concluzionat Andrei Lazăr.

Psihologul Cristian Munteanu: „Educația sexuală începe înainte de a ne naște”

Psihologul Cristian Munteanu are o experiență bogată în lucrul cu adolescenții. Mai mult, interlocutorul nostru a lucrat cu copiii aflați la centrul de detenție pentru minori de la Găești, unul dintre cazurile speciale fiind cel al unui violator în vârstă de 17 ani.

„Opinia mea este că, în contextul actual, în care se discută la nivel național despre educația sexuală, acest tip de informație la care vă referiți devine o știre numită „nadă”, care este menită să atragă pături diferite ale societății într-un dialog mai mult sau mai puțin pertinent”, a declarat pentru FANATIK, Cristian Munteanu.

Psihologul contactat de noi a adăugat: „În primul rând, vreau să subliniez faptul că educația sexuală începe dinainte să ne naștem, mai ales de când părinții noștri își manifestă dorința de a avea un băiat, o fată sau gemeni. Acestea sunt singurele genuri pe care și le doresc părinții noștri. Faptul că, uneori, pe parcursul vieții noastre, această opțiune devine fluidă și pot apărea înclinații către genul opus, către alt gen sau către necunoașterea niciunui gen, este altă discuție”.

„Pentru un copil de 10 ani, un adolescent poate fi dibaci în arta persuasiunii”

Situația fetiței în vârstă de 10 ani este cea mai importantă. Am fost curioși să aflăm, din partea psihologului, care este reacția normală a unui copil cu vârsta respectivă, într-un asemenea caz.

„Capacitatea reflexivă, capacitatea cognitivă și cea a discernământului, la vârsta de 10 ani, într-un mediu calm, ocrotitor, care oferă încredere, sunt diminuate. Din acest motiv, discernământul copiilor este pus sub semnul întrebării, în privința anumitor lucruri. Să ne imaginăm un tip de sex „smuls”, sau atent ghidat de niște indivizi care dețin arta persuasiunii. Pentru un copil de 10 ani, un adolescent se poate dovedi foarte dibaci, din acest punct de vedere”, a explicat Cristian Munteanu.

Convingere de bună voie sau cu… pistolul la ceafă?

De asemenea, am încercat să ne dăm seama care puteau fi metodele folosite, pentru a determina fata în cauză să cedeze unei potențiale tentații. Subiectul este unul extrem de delicat și contează orice nuanță și fiecare tip de abordare, din partea potențialului agresor.

Referindu-se la acest aspect, psihologul a precizat: „Putem discuta și despre păcăleală, dar și despre convingere. Să nu uităm că sunt oameni care, în sprijinul unui simbol sau al unei idei, folosesc o mulțime de concepte extrem de dure, prin care tu, ca individ, ești condiționat și ajungi să admiți anumite lucruri ca fiind perfect corecte și reale, deși acestea și-au pierdut sensul și valoarea. Pe undeva, însă, a fi convins înseamnă a consimți. Depinde, însă, cum se manifestă acest proces de convingere, verbal sau… cu pistolul la ceafă”.

Cristian Munteanu a analizat și alte aspecte legate de situația creată la Ploiești, care a născut atâtea comentarii. Părerea psihologului are darul de a trezi noi semne de întrebare… Tema educației sexuale, introdusă ca materie obligatorie, are foarte multe nuanțe și nu puteam rata momentul de a atinge și acest subiect, deși, la prima vedere, el pare doar adiacent cazului de la Ploiești.

„Pentru că există spiritul de frondă al adolescentului și al pre-adolescentului, apare și posibilitatea de a folosi fronda ca argument sexual al copilului față de părinte, de autoritate, de școală, etc. Aceasta este una din marile temeri ale celor care se opun educației sexuale în școli”, a continuat psihologul.

Traumele psihice cresc dacă istoria s-a repetat…

Este foarte important cu ce traume ar putea rămâne acești copii, în urma unui caz deja mediatizat și în primul rând este vorba despre deja celebra fetiță în vârstă de 10 ani, despre care se spune că nu s-a aflat la unica experiență de acest gen.

„Lucrurile sunt foarte nuanțate și încep de la felul în care subiectul este abordat în familie. Apoi, contează cum este el perceput de fetiță, cum i se va reaminti acesteia situația și cum va înțelege ce s-a întâmplat. Dacă discutăm despre un fenomen recurent, gravitatea crește exponențial. Este bine ca un tânăr să-și trăiască frumos copilăria și adolescența, pentru că va avea toată viața de adult de partea sa, ca să cunoască tainele sexului și să adopte decizii cu mintea de adult, cu mintea omului care poate să voteze!”, ne-a declarat psihologul.

Problema are, așadar, un fond mult mai amplu. Substratul pare a fi altul. „Sexul înseamnă pulsiune de viață. Dorința sexuală este manifestarea plenară a pulsiunii de viață. În momentul în care simțim dorință sexuală, înseamnă că vrem să trăim și să ne perpetuăm. Faptul că noi am transformat sexul într-o plăcere pe care o maximizăm în diferite moduri este o altă discuție”, a încheiat Cristian Munteanu.

Ce se poate întâmpla, pornind de la punctul semnalat de psiholog, am aflat și din cazul de la Ploiești. Unul despre care, probabil, vom mai auzi multe dezvăluiri… Și, așa cum sugera unul dintre interlocutorii de mai sus, este posibil ca situația să nu fie singulară.