Exclusiv. Cum trăieşte Tudor Gheorghe în pandemie: “E nenorocire! Se încurajează spaima şi panica”

Maestrul Tudor Gheorghe a vorbit pentru FANATIK despre viaţa pe timp de pandemie de coronavirus, într-un interviu în care nu s-a ferit de cuvinte grele, în vremuri grele.  

Tudor Gheorghe este un Zeu. Nu are nevoie de prezentare. E la fel ca Nichita, Păunescu, Labiș sau Minulescu. Și ei sunt precum domnia sa.

Artistul, omul, olteanul a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. Am plecat de la virusurile care ne macină și am ajuns la dragoste. La simțire și la artă.  Tudor Gheorghe își „cântă” cuvintele pentru cititorii noștri. Pentru că el răzbește… și iubește. Chiar dacă l-am deranjat de la „pritocitul” verzei…

Tudor Gheorghe nu se plictisește în pandemie. Scrie cel mai frumos roman de dragoste!

Cum răzbiți în aceste vremuri pandemice? Ce ați lucrat, ce ați trăit?

Eu sunt unul dintre indivizii care, din 365 de zile ale anului, cam 250 dintre ele sunt pe drumurile patriei, în turneee. Perioada asta mi-a prins bine. Faptul că am stat acasă a fost perfect, pentru că am încercat să termin ce-mi propusesem. Un roman, de exemplu…

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Ce fel de roman, ce titlu are?

Deocamdată, am mai multe variante de titlu, dar pot să-ți spun că este o superbă poveste de dragoste, petrecută într-o perioadă grea. E cel mai tare, îți jur! Este destinul a doi artiști, în perioada de dinainte și de după 1989. Dacă ne mai ține pandemia, probabil că va apărea la primăvară.

Detalii?

Nu-ți dau!

Păi și varza?…

Am terminat-o, băi, oltene…

“Pandemia de coronavirus e pedeapsă de la Dumnezeu”

Spectacolul „Risipitorul de frumuseți” a fost reprogramat pentru data de 6 mai 2021. Sunteți optimist sau credeți că va fi, din nou, amânat?

Dumnezeu știe. Aici, nu mai depinde de mine. Sigur, din acest turneu nu am reușit să acopăr decât trei orașe, Chișinăul, Iașul și Botoșaniul. Restul urma să le vizitez ulterior. Dar a venit pe capul nostru această pedeapsă de la Dumnezeu și am oprit turneul. Să știi că, într-un fel, mă bucur că am liniștea asta și că am ce face acasă.

În rest?

Nu mă plictisesc. Însă îmi lipsesc spectacolele, întâlnirile cu publicul, atmosfera de turneu și mai ales muzicienii basarabeni. În ultima vreme, am lucrat cu orchestra „Concertino”. Le simt lipsa acestor băieți de la Chișinău și mai ales spectatorilor. Acum, Dumnezeu cu mila! Ne-a ferit de boală.  Eu mă duc în fiecare zi în parc, cam vreo oră și jumătate și preț de 8 kilometri, merg sau alerg, mă pregătesc fizic pentru ca atunci când vor începe turneele să nu stau. Mai mult, nu prea pot. Știi, fac întindere, precum fotbaliștii noștri… Am auzit că și Marica a făcut o întindere. Păi, băi, frate, ești fotbalist, te pegătești… Ha, ha ha…

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

„Nu ştiu câţi bani am pierdut anul ăsta. Viaţa artistică nu mai există”

Ați pierdut mulți bani din contracte?

Băi, nu știu! Că eu n-am contracte! Ce contracte să am? Eu primesc doar banii pe care îi încasez din concerte.

Exact la asta mă refeream…

Nu mă interesează anularea turneelor. Sunt un tânăr-bătrân pensionar, ca să zic așa, dar din punct de vedere financiar nu mă afectează prea mult. Mi-aș dori ca, până la 1 decembrie, dacă va da Domnul, să scot albumul „Tot ce e românesc nu piere”, că am terminat ciclul „Anotimpurilor”, reorchestrate, refăcute, regăsite… Adică, alea făcute cu Corul Radiodifuziunii și cu Corul Madrigal. Nu de alta, dar ca să rămână și pentru tinerii ăștia care ziceau că în perioada aia nu se cânta, ci se „hăhăia”. Făceau computerele pe bandă rulantă o grămadă de vedete pe bază de falsuri, ca să zic așa. Ei, uite, omul ăsta, adică eu, fac o grămadă de chestii!!!

Cum se desfășoară viața artistică în provincie, în speță, la Craiova?

Care viață artistică, dragu’ tatii, că ea nu mai există. Nu mai există!!!…

Tudor Gheorghe nu se împacă deloc cu digitalizarea pe timp de pandemie: “Cum dracu să faci expoziţii online?”

Dar nu vă împăcați cu zona online?

Nu! Eu nu cred în chestia asta, câtuși de puțin! Online-ul este excepțional pentru informare. Sigur, transmiți online spectacole, manifestări artistice, expoziții… Dar, cum dracu’ să faci expoziții online? Așa cum nu sunt de acord, nicio secundă, nici cu școala online, pentru clasele mici. Asta ți-o spun din proprie experiență, pentru că, slavă Domnului, sunt bunic și am un elev … în clasa întâi.

Să vă trăiască…

Păi, cum naiba să învețe ăla, stând cu ochii pe ecran? Nu-i normal. De altfel, mi se pare să suntem printre puținele țări care am închis școlile, în toată Europa.

Emil Boroghină și Horațiu Mălăele, infectați cu COVID-19

Ați avut colegi care s-au confruntat cu această pandemie?

Da, o grămadă, dar au scăpat. Uite, acum când vorbim, regizorul Emil Boroghină e în spital. Dar i-a trecut și lui! Și Horațiu Mălăele a avut. Marius Cristescu, dirijorul meu, minunatul meu „Frate” mai mic, a fost și el bolnav. Dar uite că pandemia s-a retras…

Cum s-a schimbat statutul artistului, în această perioadă?

Acum, depinde și de fiecare artist în parte. Copiii aceștia, care trăiesc din evenimente, au de suferit. Că dacă nu se mai duc la nicio petrecere, la nicio nuntă sau la vreun botez, îți dai seama că sunt în aer. În aer!

Ca să parafrazez opera dumneavoastră, „Apocalipsa” vine din pricina virusului pandemic sau a celui social?

Social, fără doar și poate! Acest virus e bizar. Mă uitam în presa internațională și am observat că, deja, englezii au început să verifice două tipuri de vaccin și se laudă că vor deveni prima țară care va eradica virusul. Se pare că, până la Crăciun, o mare parte a populației Angliei va fi vaccinată. Au mai fost o mulțime de pandemii, de-a lungul istoriei. Gripa asta, despre care s-a tot vorbit, e același lucru. Coronavirusul este același lucru. Repet și să scrii așa! Poate că boala e mai slabă, din punctul de vedere al periculozității ei față de ființa umană, decât gripa sezonieră. În schimb, viteza cu care se răspândește COVID-19 este îngrozitoare. Aici este marea problemă, pentru că a creat această panică nemaipomenită. Faptul că se răspândește atât de tare a creat o psihoză. Am citit că din pricina gripei „sezoniere” s-a murit mai mult decât de acest COVID-19. Dar, asta este…

„Va fi dezastru pe plan mondial!”

Așadar?…

Se încurajază spaima, panica asta! Este nenorocire, pe plan mondial! Tot ce înseamnă „economie” este la pământ. Va fi dezastru! Ok, s-a dus dracului! Dar ca să punem la punct, înapoi, bazele economice va fi foarte greu. Și nu mă refer la ale noastre, ci la ale omului, în general…

După spectacolul „Tot degeaba 30”, ați fost acuzat că sunteți nostalgic. Cum considerați că politicienii care guvernează destinele României gestionează criza pe care o parcurgem?

N-o gestionează, câtuși de puțin. Mă uit și eu și mă întristez. Nu înțeleg de ce dracului nu luăm și noi exemple. Știi că toată lumea spune „testați, testați, testați”… Medici reputați din țara noastră zic la fel: „Testați!”. Ori noi testăm aleatoriu și aiurea. Ai văzut ce fac slovacii? Nu ieși pe stradă dacă nu ai adeverință că ți-ai făcut testul! Așa poți să realizezi, să localizezi, dar la noi este o aiureală totală!

Adică?

Nimeni nu are curaj! Pe mine mă îngrozește faptul că sunt preferințe. De pildă, există o lege care spune o chestie: după o anumită oră, carantină! Ei, nu, vin ăștia și zic „hai să stăm de vorbă, să luăm aprobare de la București, să facem o ședință la Consiliul Județean, să vedem dacă…” Păi ce să mai discuți, bă, dacă legea îți interzice? Păi ce să faci, băi, Andrei? De aici vine și debusolarea, vine și neîncrederea în măsurile luate. Ei, vin tot felul de nenorociri. Ar trebui să avem o poziție fermă, dreaptă și clară. Să nu bâjbâim…

Ați publicat acea carte, intitulată „Vă dau un an din viața mea”, o pledoarie pentru identitatea națională. Ce sens ar căpăta, acum, continuarea unei asemenea lucrări?

Nu cred că ar mai avea importanță. Ceea ce am scris acolo este exact ceea ce i se poate întâmpla unui om într-un an, într-o lună sau într-o zi. Acum, dacă aș rescrie ceea ce am făcut atunci, ar fi „foarte” monoton, pentru că anul acesta nu se mai întâmplă nimic. Aș scrie, în fiecare zi, aceeași chestie și… în rest nimic.

Ușa închisă pentru colindătorii cu măști, dar… FANATIK!

Cum adică, „nimic”?

Stau în casă, mă odihnesc, gătesc, am pritocit murăturile și mă pregătesc să sărbătoresc Crăciunul. Sigur că nu vor mai veni la ușa mea colindători. Între noi fie vorba, nici nu i-aș primi, dacă i-aș vedea cu măștile pe fețe. Te și sperii… Vin trei – patru băieți cu măștile și nu știi despre ce e vorba… Sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare a bucuriei. Se naște Pruncul. Iisus Hristos! Mă, asta era bucuria românilor! Să se întâlnească și ei cu familiile și cu prietenii! Păi, acum, unde să te duci? Te rogi, mănânci singur sarmalele, bei singur un șpriț și te uiți cum ți se oferă, într-o îndobitocire totală, programele televiziunilor!

Mi-ați promis, demult că „va țipa chitara electrică”… Ar fi momentul?

Păi, Andrei, dacă vorbim despre spectacolele alea cu „Tot degeaba”, al dracului țipa o chitară electrică. Bine, nu al dracului, ci… FANATIK, că te iubesc!