Oţelul, în faliment! Povestea jucătorului care plînge non-stop!

FANATIK vă prezintă povestea lui Antonio Sefer, puştiul care a impresionat lumea fotbalului cu lacrimile vărsate la finalul partidei Oţelul-Rapid, care a consfinţit retrogradarea gălăţenilor în Liga 3.

Final de sezon cu retrogradare şi lacrimi. Oţelul a încheiat în genunchi un an chinuitor, care poate fi ultimul din istoria clubului. Pe teren, la partida cu Rapid, fosta campioană a României a avut pe teren doar juniori. Şi au evoluat cu sufletul. Nu s-au gîndit la bani. Care, oricum, nu mai există de mult timp la gruparea de la malul Dunării. 3.000 de spectatori au ţinut să asiste la partidă. Au cîntat, au scandat împotriva lui Dan Adamescu, iar la final i-au aplaudat pe puştii care s-au încăpăţînat să ţină steagul sus şi să joace doar din pasiune pentru culori. Gazonul pe care în urmă cu 5 ani se sărbătorea cîştigarea primului titlu din istoria Oţelului a devenit, acum, un loc al durerii. Şampania care curgea din belşug în 2011 a fost înlocuită cu lacrimi. De durere. Cu privirea pierdută şi cu ochii roşii, un copil îmbrăcat în echipament alb-roşu-albastru plîngea în faţa galeriei. Imagini pe care nu le vezi foarte des pe un teren de fotbal. Antonio Sefer, căci despre el este vorba, era devastat. Puştiul nu şi-a mai putut stăpîni emoţia şi a izbucnit în plîns. Oţelul, echipa lui de suflet, retrograda în Liga 3. FANATIK vă prezintă povestea mijlocaşului care a demonstrat că fotbalul înseamnă mai mult decît bani, maşini şi femei frumoase.

„Nu voi uita niciodată dezamăgirea fanilor”

Antonio Sefer are 15 ani şi este elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional Aurel Vlaicu din Galaţi. Cu echipa mare a făcut cunoştinţă cînd Oţelul era în Liga 1, iar antrenor era Florin Marin. A fost chemat să se schimbe în vestiar cu fotbalişti adevăraţi precum Cernat şi Hamroun. Nu a apucat să debuteze în primul eşalon. A îmbrăcat tricoul fostei campioane a României în liga secundă. Iar evoluţiile l-au transformat într-o prezenţă constantă la reprezentativa U16. Îi este recunoscător pe vecie Oţelului. Club pentru care este dispus să facă orice sacrificiu. Tînărul fotbalist a ţinut să ne explice motivele care l-au făcut să plîngă pe gazon după terminarea partidei cu Rapid. „Eram foarte dezamăgit pentru situaţia în care se află clubul. Îmi doream enorm o victorie pentru a ne salva de la retrogradare şi pentru a face fericiţi fanii care ne-au susţinut la fiecare partidă. Mă simt dator faţă de suporteri. Joc fotbal de la şase ani, iar Oţelul este echipa mea de suflet. Am crescut lîngă această echipă, am fost copil de mingi, acum sînt fotbalist la echipa mare. Un vis împlinit! Niciodată nu voi putea uita dezamăgirea şi tristeţea suporterilor de la partida cu Rapid. Pe viitor, îmi doresc să-i bucur şi să îi aduc pe toţi la stadion, să facem din nou performanţă”, ne-a declarat Antonio.

Modelul şi idolul nu sînt unul şi acelaşi fotbalist

Discuţia cu talentatul mijlocaş al Oţelului avansează firesc. Am aflat şi care sînt persoanele care l-au încurajat să urmeze o carieră în „sportul-rege”. Şi jucătorul român căruia vrea să-i calce pe urme. „Am fost dus la fotbal de nanul şi mama mea. Am un singur idol, acela este Leo Messi. Prin muncă şi dăruire vreau să ajung la o echipă bună din Europa. Cel mai bine mă simt mijlocaş dreapta, dar acum sînt folosit în spatele vîrfului”, ne-a povestit Antonio. Titularul de 15 ani al Oţelului ne-a dezvăluit şi care este modelul său de fotbalist din România: „Îl admir foarte mult pe Florin Cernat, îmi doream enorm să am tricoul lui. Am fost coleg cu el în prima ligă, am învăţat foarte multe de la el şi încă mai am de învăţat. La antrenamente, mereu mă încuraja şi îmi dădea încredere că pot mai mult”. Fan înfocat al Oţelului, Antonio nu putea lipsi de la cea mai mare performanţă din istoria clubului. A asistat din tribună la momentul în care gruparea gălăţeană a cîştigat primul titlu din istorie, în sezonul 2010-2011. „Am fost pe stadion cînd am luat campionatul. Ţin minte că am avut turneu la Tîrgu Mureş şi nu am mai trecut pe acasă, am venit direct la meci. A fost ceva senzaţional. Aveam zece ani atunci. Ţin minte fiecare secundă din acea zi. A fost ceva de vis, stadionul era plin şi toată lumea era fericită. Ce vremuri…”, suspină tînărul mijlocaş.

Citeşte „pe pîine” cărţile dedicate fotbalului

Galaţiul nu este un oraş mare. Iar dacă eşti fotbalist nu ai cum să nu fii cunoscut pe stradă. Chiar dacă ai numai 15 ani. Fotbalul se mănîncă pe pîine la malul Dunării, iar fanii iubesc fiecare jucător în parte. În ciuda respectului cu care este tratat, Sefer rămîne cu picioarele pe pămînt. Faptul că a devenit cunoscut nu i-a luat minţile. „Dimineaţa mă duc la liceu, apoi am antrenament, iar seara mă odihnesc. Cam aşa decurge o zi din viaţa mea. Sînt recunoscut pe stradă, dar, momentan, nu am prietenă. Vreau să-mi văd de carieră. Am primit multe cereri de prietenie pe facebook în ultima perioadă şi ţin să le mulţumesc tuturor pentru mesajele de încurajare”, ne-a dezvăluit Antonio. În ciuda programului încărcat, acordă o atenţie deosebită şi educaţiei. În puţinul timp liber pe care îl are, adoră să… citească! Da, aţi citit bine: să citească. În epoca internetului, unui băiat de 15 ani îi place să citească. În special cărţi dedicate fotbalului. „Am avut norocul să întîlnesc un diriginte şi profesori foarte înţelegători. Pentru mine contează foarte mult şi şcoala, nu o voi neglija. Îmi place să citesc cărţi dedicate fotbalului. Ultima este «Zîmbetul legendei», dedicată lui Nicolae Manea”, spune Antonio.

Cine îl convinge: Steaua, Dinamo sau Rapid?

Antonio provine dintr-o familie normală, care a făcut toate eforturile să-i asigure tot ce are nevoie. Şi pentru acest lucru le este recunoscător părinţilor. „Tatăl meu este instalator, iar mama casnică. Sînt singur la părinţi, nu mai am fraţi sau surori. Am avut tot ce mi-am dorit pînă acum în carieră, de la ghete profesionale pînă la vitaminizare corectă. Acest lucru se datorează părinţilor mei, am avut parte de toată susţinerea de care am avut nevoie”, recunoaşte talentatul mijlocaş al Oţelului. Faptul că este o prezenţă constantă la loturile de juniori nu avea cum să nu treacă neobservat de cluburile mari din Bucureşti. „Părinţii mă susţin şi îmi vor doar binele. Fiecare copil îşi doreşte să joace la cele mai renumite cluburi din România, Steaua şi Dinamo. Pentru mine este o mîndrie că am fost contactat de aceste echipe şi sper ca în cel mai scurt timp să joc pentru una dintre ele. Doar prin evoluţiile de pe teren pot ajunge la o echipă mare”, e convins internaţionalul de juniori. Inclusiv Rapid s-a interesat de serviciile sale. „Am fost contactat şi de giuleşteni, dar am decis să nu plec în momentele grele ale clubului. Totul s-a întîmplat în iarnă, înainte ca echipa să plece în turneul din India. Atunci era domnul Burcă la Rapid”. Finalul discuţiei cu Antonio Sefer, final episodic pentru că sigur există un „Va urma” în ceea ce îl priveşte, nu poate fi decît sub imperiul hotărîrii sale de a rămîne la o echipă de Liga 3 pe care nu o poate părăsi „în momentele grele”. Are 15 ani şi l-ar vrea şi Steaua, şi Dinamo, şi Rapid…

Digi24.ro

O femeie face 2 ani de închisoare pentru că a pus pe TikTok un clip în care mănâncă șorici

14 partide a jucat Sefer pentru Oţelul în Liga 2. A marcat un gol şi a reuşit o pasă decisivă

16 ani va împlini Sefer pe 22 aprilie 2016

„Florin Marin mi-a zis că Antonio Sefer este foarte talentat. A avut o ofertă din străinătate, iar din ţară am avut mai multe discuţii” (Cristi Munteanu, fost manager Oţelul)

„Situaţia de la Oţelul este foarte grea, îmi doresc din tot sufletul ca acest club să se salveze, să nu moară. Am o datorie morală faţă de echipă şi nu vreau să o las la greu” (Antonio Sefer)