EXCLUSIV. "LEWA se apropie de magicienii MESSI şi RONALDO" - Fanatik.ro

EXCLUSIV LEWA se apropie de magicienii MESSI si RONALDO

Marcin Wilczek este ambasadorul Poloniei în România din 2015. Între 2008 şi 2012, el a ocupat aceeaşi funcţie la Ankara, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi diplomaţi polonezi în străinătate. FANATIK.RO l-a vizitat şi a stat de vorbă cu domnia sa despre fotbal, cultură şi politică într-un interviu realizat chiar în ziua în care lumea trăia o schimbare istorică: numirea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA.

Bună ziua, domnule ambasador. Cum aţi ajuns în România?
– Am descoperit România alături de soţia mea în timp ce mă întorceam din Ankara spre Polonia. Am decis să mergem cu maşina. Nu ştiam foarte multe despre România, auzisem de Bucureşti şi de mănăstirile din Bucovina pentru că atunci când eram mai tânăr am colecţionat timbre şi cărţi poştale, iar imagini cu ele apăreau destul de des. Am condus prin România şi am fost fascinat de frumuseţea acestei ţări. Am stat atunci doar 3 nopţi, dar m-am gândit că mi-aş dori să mă întorc aici într-un rol diferit de cel de turist.

“România are totul, este un mix fantastic!”

Care ar fi diferenţele şi asemănările între poporul român şi cel polonez?
Sîntem foarte apropiaţi, inclusiv geografic. Istoria noastră a fost mereu în strânsă legătură, am ştiut mereu unii de ceilalţi. Am avut aceeaşi experienţă în ceea ce priveşte comunismul. Nu sîntem foarte diferiţi în esenţă. Chiar şi dragostea pentru fotbal este un lucru care ne uneşte. Sînt multe alte detalii pe care trebuie să le descopere oamenii unii despre ceilalţi, dar sînt din ce în ce mai mulţi turişti care pleacă din România spre Polonia şi invers. Din ce citesc pe internet, părerile lor sînt măgulitoare de o parte şi de alta.
Dacă un polonez v-ar cere un sfat despre o vacanţă în România, ce i-aţi spune?
– În primul rînd că trebuie să vină cu maşina sau să închirieze una. Sînt atît de multe locuri de văzut. România are totul: are munţii Carpaţi, are Marea Neagră, are Podişul Dobrogei şi are Dunărea. Este un mix fantastic! Dintre oraşe, pe lîngă Bucureşti, îmi vin imediat în minte Braşovul, Clujul. Fiecare oraş este o aventură în care descoperi o cultură incredibilă şi un trecut emoţionant. Să nu mai spunem de zona Bucovinei, care este realmente specială. Toate acestea au nevoie de o promovare cît mai puternică. Eu sînt aici de un an şi am rămas impresionat de cît de multe are România de oferit celorlalţi!

“Fotbalul uneşte oamenii, este un element al culturii globale”

Pe lîngă programul încărcat aveţi timp să vă şi relaxaţi? Vă place fotbalul?
– Cui nu îi place fotbalul? Am jucat din copilărie şi joc şi acum. Încerc să mă ridic din scaunul de ambasador şi să fac mişcare (n.r. rîde). Am fost timp de 3 ani căpitanul echipei de fotbal a Ministerului Polonez al Afacerilor Externe, iar la începutul anilor 90 am fost căpitanul echipei de fotbal a Ambasadei Poloniei la Londra. De fiecare dată joc cu mare plăcere şi bucurie. Fotbalul este un sport care combină multe elemente. Pe lângă partea fizică, te ajută să îţi foloseşti creierul, ceea ce este extrem de important. Ar trebui să le fim recunoscători britanicilor pentru că l-au inventat!
Aţi studiat lingvistică aplicată, sînteţi ambasador, deci un om al comunicării, al cuvintelor. Cum aţi descrie acest fenomen social?
– Este cel mai popular sport de pe planetă. Oriunde ai merge vei găsi oameni de toate vîrstele care practică fotbalul. Dacă te uiţi la CNN sau BBC, chiar şi în zonele de conflict, sînt persoane care poartă tricoul celor de la FC Barcelona sau Real Madrid. Este un element al culturii globale, poate chiar cel mai important. Fotbalul uneşte oamenii.

„Ultraşii care provoacă pagube nu pot fi numiţi suporteri! Ei sînt gangsteri!”

Care este cea mai puternică amintire a dumneavoastră legată de o partidă de fotbal?
(n.r. face un moment de pauză) – Cînd eşti copil, amintirile se impregnează mai puternic în memorie. Aveam 7 ani, în 1974, cînd Polonia a jucat la Campionatul Mondial din Germania de Vest şi a terminat pe locul 3. Am luat medaliile de bronz şi a fost cel mai mare succes al naţionalei noastre. Pentru mine a fost primul turneu de anvergură pe care mi-l amintesc. Ţin minte perfect atmosfera din Varşovia, străzile pustii cînd juca Polonia, meciurile cu Argentina, Italia… Acel 7-0 cu Haiti… Şi apoi meciul cu Brazilia, cu golul legendar al lui Lato (n.r Grzegorz Lato), care ne-a adus medaliile. Deasemenea, ar mai fi partida din 1973, de pe Wembley, care este redifuzată în fiecare an la TV în Polonia. Nu există polonez care să nu ştie de golul lui Jan Domarski din acea seară fantastică, datorită căruia am reuşit un egal şi o calificare istorice.
Aveţi o echipă de club favorită?
– Sînt suporter fidel al acestei echipe. (n.r. zîmbeşte şi arată cu degetul spre un glob cu însemnele Legiei Varşovia) Chiar atunci cînd am venit în România, ca ambasador, Legia a jucat la Botoşani, în cupele europene. Mi-a părut rău că nu am putut merge la acel meci, dar programul nu mi-a permis să plec din Bucureşti.
Legia are, pe lîngă o echipă foarte bună, şi nişte suporteri fanatici.
– Pe cei care se cred ultraşi eu nu îi pot numi suporteri. Nu poţi susţine o echipă şi să te porţi aşa cum o fac acei oameni. Comportamentul lor dăunează grav clubului. Adevăraţii fani sînt alături de formaţia favorită într-un mod pozitiv. Cei care provoacă pagube, care atrag penalităţi pentru echipă sau strică imaginea acesteia nu merită această titulatură. Ei sînt gangsteri!

„E o nebunie să plăteşti 100.000.000 de euro pentru un fotbalist”

Care este fotbalistul dumneavoastră preferat?
– Cel mai mult mi-a plăcut Kazimierz Deyna. A fost “Creierul” acelei mari echipe pe care Polonia a avut la Mondialul din 1974. Chiar şi acum, cînd te uiţi la meciuri, îţi dai seama de asta. Capacitatea lui de a anticipa mişcarea în teren a coechipierilor şi apoi de a pasa mingea exact acolo unde erau ei, dar şi tehnica lui erau sclipitoare. Din păcate, nu avem şi nu am mai avut un asemenea mijlocaş de la el încoace. Un alt fotbalist care mi-a plăcut a fost olandezul Jaap Stam. Am jucat şi eu fundaş şi am admirat stilul său pe teren. Era un jucător extrem de puternic, dar foarte elegant!
Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo?
– Este foarte dificil să răspunzi la o astfel de întrebare. Amîndoi sînt magicieni. Tehnica lor şi felul în care se deplasează pe teren sînt incredibile, dar nu poţi măsura cu adevărat valoarea celor doi. Fotbalul este un joc de echipă, iar toţi ceilalţi 10 jucători aleargă şi muncesc pentru ei. Nimeni nu poate lua o minge de unul singur şi să dribleze toată echipa adversă fără ajutor. Eu unul nu pot spune care dintre ei este mai bun, dar pot afirma că sînt alţi jucători care se apropie, oarecum, de nivelul lor. Robert Lewandowski este unul dintre aceştia şi sper să îşi arate calităţile şi la Bucureşti.
Apropo de Lewandowski. Bayern nu a vrut să îl vîndă la Real Madrid pentru 100.000.000 de euro.
– Este o nebunie absolută, evident! Dar dacă un club e dispus să plătească o astfel de sumă înseamnă că are încredere că îşi va recupera rapid investiţia. Aceşti fotbalişti sunt embleme ale culturii contemporane, nu mai sînt oameni! Milioane de persoane se uită la ei cînd se spală pe dinţi sau pe păr cu anumite produse şi le urmează exemplul. Impactul pe care fotbalul îl are asupra celor din jur duce la astfel de sume.

„Hagi a fost special, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci sînt legende mondiale”

Ştiţi vreun fotbalist român?
– Evident. Îl ştiu pe Gheorghe Hagi, care pentru România este ca Deyna pentru noi, polonezii. Hagi a fost o persoană foarte specială şi un fotbalist mare, care a jucat la Real Madrid, la Barcelona, la Galatasaray. Ar mai fi Dan Petrescu, care a antrenat-o pe Wisla. Ştiu că şi acum există foarte multe persoane de acolo care regretă plecarea lui şi care cred că în acel moment echipa din Cracovia a ratat o şansă uriaşă de a face performanţă la cel mai înalt nivel. Aveţi şi un fotbalist care a cîştigat Cupa Campionilor cu două echipe diferite, Miodrag Belodedici. O performanţă unică… La fel cum a fost şi performanţa lui Helmuth Duckadam în finala cu Barcelona. Şi acum aveţi o echipă naţională bună, chiar dacă nu e la nivelul generaţiilor din trecut. Pe lîngă ei, ştiu şi alţi sportivi români precum Ilie Năstase sau Nadia Comăneci, care sînt legende nu doar pentru România, ci pentru întreaga planetă.

“Voi susţine Polonia şi sper să luăm cele trei puncte”

Cum trăiţi, ca ambasador al Poloniei în România, un meci precum acesta? Este o atmosferă specială?
– Este un sport, este o rivalitate pe teren. Sper să vedem un meci bun, pe care lumea să îl ţină minte. Cei care merg la stadion trebuie să rămînă cu emoţiile atît de frumoase ale unei astfel de partide. Este un privilegiu deosebit şi pentru mine, ca ambasador, să particip la un astfel de eveniment. Voi merge la stadion şi voi susţine, firesc, echipa naţională a Poloniei.
Ştiu ca vă place literatura SF, mai ales cărţile scrise de Stanislaw Lem. Într-un scenariu imaginar, dacă aţi putea alege o altă profesie, ce v-aţi dori să fiţi? Poate fotbalist?
– Îmi iubesc meseria. Datorită ei am ocazia nu doar să îmi servesc patria, ci şi să particip la evenimente atît de speciale precum acest meci România – Polonia. Pentru noi este cu atît mai important cu cît sărbătorim şi Independenţa Poloniei (n.r. 11 noiembrie). Va fi o seară emoţionantă pentru mine ca ambasador. Tocmai de aceea îmi este imposibil să zic că aş alege o altă profesie. Aşa că rămîn la cea de ambasador!
La final am păstrat cea mai dificilă întrebare: care credeţi că va fi rezultatul partidei dintre România şi Polonia?
(n.r. rîde larg) Să întrebi asta ambasadorul Poloniei la Bucureşti… Hmm… Sper că va fi un meci minunat şi că Polonia va pleca acasă cu trei puncte.