Reportaj între două lumi. La granița cu Ucraina, de la Sighetu Marmației, refugiații războiului se declară turiști: ”Nu rămân în oraș, merg mai departe spre Vest”

Avem 649,4 kilometri de graniță cu Ucraina, din care 273,8 kilometri este frontieră terestră, ceea ce pare puțin pe timp de pace, dar reprezintă enorm în vreme de război. Hăituiți în propria țară de armata rusă, ucrainenii încearcă să se salveze cumva, individ cu individ și familie cu familie, lăsând în urmă povești care nu se mai întorc și suflete rănite de moarte.

Astăzi, pentru mulți dintre vecinii noștri nu mai există ieri, iar mâine este și el un pariu riscant și nerecomandat de vorbele lui Vladimir Putin. Poți să ai noroc și să scapi din încercuire, te poate nivela tancul sau te poate lovi racheta, dar trebuie să riști, pentru că nu mai ai timp, dușmanul nu-ți mai lasă spațiu și nimeni nu e acolo să te ajute. Fuga pare singura demnitate la îndemână într-o lume care crede că te ajută doar urmărind – live, 4K sau full HD – execuția. Mai ales azi, corectitudinea politică are întotdeauna avantajul telecomenzii.

Probabil așa au gândit și sutele de ucraineni care au trecut prin punctul de frontieră de la Sighetu Marmației în cele două zile infernale de la declanșarea războiului. În primele ore, prin vamă au intrat în România familii întregi – nu multe, e drept – dar după ce în Ucraina s-a interzis bărbaților între 18 și 60 de ani să părăsească țara, lucrurile s-au schimbat dramatic. Intrau mama și copilul, rămânea dincolo tatăl. Ca-n filme, s-ar putea spune, dacă n-ar fi viața reală a unor oameni fără de greșeală, separați nu de Dumnezeu, ci de sârma ghimpată a vremurilor.

”Fie doar tranzitează țara noastră, fie se cazează sau sunt adăpostiți la rudele lor din România”

Deși autoritățile din Sighetu Marmației sunt pregătite să primească un număr considerabil de refugiați, situația concretă este una un pic neobișnuită, dat fiind profilul ucrainenilor care traversează vama noastră. ”Mulți dintre ucrainenii care au intrat pe aici în România au preferat să se declare turiști, nu refugiați, așa că nu a mai fost necesar sprijinul nostru. Ei fie doar tranzitează țara noastră, fie se cazează sau sunt adăpostiți la rudele lor din România”, a declarat un polițist de la Inspectoratul Teritorial Sighetu Marmației pentru FANATIK.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

”Azi noapte, de exemplu, am avut doar două cereri de azil din partea unor cetățeni ucraineni, de la o femeie și de la copilul ei, pe care i-am îndreptat spre centrul nostru de la Șomcuta. Suntem pregătiți însă pentru orice situație în condițiile date”, a completat inspectorul.

La vama de la Sighetu Marmației e agitație, pentru că un grup de copii plecat la un concurs e așteptat să se întoarcă din Ucraina. De dincolo, din cea mai tristă parte a lumii, apar grupuri răzlețe de turiști, mulți englezi, care nu par că s-au pierdut cu firea pe front. E și un preot aici, care așteaptă și el pe cineva care nu mai vine.

”Ne uitam și noi la mașina aia, costă 300.000 de euro, dar la ce-ți mai folosește dacă tu ai război la tine în țară?”

Voluntarii de la Crucea Roșie din România au pregătit mâncare și apă pentru refugiați și aleargă printre oameni, împărțind pachete și gogoși. Majoritatea tineri, voluntarii împrăștie energie peste tot și parcă fac uitat războiul care rânjește de peste gard.

”Ieri a venit o femeie care se refugiase direct de la Kiev și da, se vedea clar că e afectată de situație. N-a rămas în oraș, a mers mai departe, spre Vest. Cam toți care au venit pe la noi din Ucraina s-au cazat la hoteluri și pensiuni din oraș, am înțeles că nu mai sunt locuri libere de două zile”, ne dezvăluie un angajat al poliției de frontieră.

Digisport.ro

Întrebarea care l-a făcut pe Bergodi să-și iasă din minți. Imagini fără precedent cu antrenorul italian

Refugiații ajunși la Sighetu Marmației au venit cu mașinile personale în România, fiecare după posibilități. Sunt și mașini la mâna a doua, dar și SUV-uri scumpe sau chiar un Maybach, care a trecut joi la prânz prin vama românească. ”Ne uitam și noi la mașina aia, costă 300.000 de euro, dar la ce-ți mai folosește dacă tu ai război la tine în țară?”, ne spune un polițist care ajută la dirijarea traficului în fața vămii.

Cum a afectat războiul traficul de frontieră al forței de muncă

Paradoxal, războiul a umplut hotelurile de turiști din Ucraina, dar în Sighetul Marmației există și români care suferă indirect de pe urma invaziei rusești. ”Între România și Ucraina a existat mereu un trafic al forței de muncă în zona de graniță. Ucrainenii veneau mult mai mulți în Sighet și în împrejurimi decât mergeau ai noștri la ei, la muncă. Se angajau mulți în industria prelucrării lemnului, că primeau salarii mai bune decât în Ucraina. Dar în condițiile în care bărbații nu mai au voie să părăsească Ucraina, vă dați seama că și afacerea românilor la care lucrau ucrainenii este acum afectată”, aflăm de la sediul Poliției de Frontieră.

Joi dimineață, armata rusă a bombardat baza militară de la Ivano Frankivsk, o localitate aflată la numai 180 de kilometri de Sighetu Marmației. România a mestecat știrea și a trecut-o la index, la ”și altele”, uitând că între București și Brașov, de exemplu, este aceeași distanță, adică nu vreo eternitate. Azi, în Sighetu Marmației, suntem relativ bine și ne pare tare rău de alții, vecinii noștri de sus, care s-au trezit inundați și evacuați, nedrept și nedemn, din propria casă. Cu fiecare zi, însă, din cei 180 de kilometri care ne-au despărțit joi de moarte rămân în noi tot mai puține semne de viață. Și tot mai multe semne de întrebare.