EXCLUSIV. „Sîntem NAŢIE de MIORIŢA, toţi fătaţi de oaia aia proastă!”

În prima parte a interviului (vezi AICI), Florin Călinescu a discutat mai mult despre prestaţia jalnică a naţionalei la Euro şi despre lecţia de viaţă pe care ne-o predă turneul final din Franţa. Discuţia „se întoarce” în ţară, la Liga 1 care „nu e dezastru, e neant”, la mentalităţile de la noi, la realităţile de zi cu zi. Călinescu are o speranţă. O speranţă proprie. Un vis secret. Acum nu mai este secret. Are legătură cu fotbalul, normal, şi e dezvăluit de FANATIK.

…despre Iordănescu: „A greşit că nu a disciplinat această gaşcă de bogaţi şi de obraznici”
…despre Alibec: „N-are mentalitate decît să i-o tragă lui Dinamo şi Stelei. Dacă avea mentalitate, stătea la Inter”
…despre fotbalistul modern: „Cînd îi lipseşte ceva, cocoşel, penetrare, vigoare, atunci bărbăţelul începe să-şi pună Rolexuţ, cerceluşi, tatuaje şi fetele mor”
…despre relaţia fotbal-societate: „Ţi se pare că în Brazilia şi-n Argentina zboară caviarul şi şampania franţuzească pe deasupra stadioanelor? Din contră! Eu ştiu că acolo unde e sărăcie fug ăia de mănîncă pămîntul de foame ca să fie cel mai bun”
…despre Dobrin şi Hagi: „Gicuţu Dobrin e numărul unu, Gicuţu Hagi e numărul doi. Presa a cam tăcut ca să nu-l supere pe Hagi. Ori eşti presar, ori…”

Domnule Călinescu, dacă aţi merge mîine la federaţie, pe cine aţi pune selecţioner?

– Mîine? Pe Sdrobiş… Nu ştiu… Pe cine dracu’ să pun? Trebuie pus un călău, asta e clar.

Român?

– Nu mă interesează, globalizarea asta chiar nu mă interesează, dar s-ar putea tehnic să nu vreau un român pentru că românul va fi dominat de băieţaşii ăştia cvasi-milionari, ce s-o mai frecăm… Problema astăzi la fotbalul mondial este următoarea: e o gaşcă de băieţi deştepţi, Mourinho, Guardiola, Löw, îşi fac un renume şi cînd văd că prima dată în vestiar ridică unul o sprînceană, hop, se tirează. S-a terminat cu antrenori de 25 de ani, ca Ferguson, e foarte greu, el spune în cartea lui că este foarte greu să mai vorbeşti cu Beckham cînd ăla spune cu telefonul lipit de ureche „Escuse me, Sir Alex, hello, yes, nu s-au vîndut parfumuri decît de un milion? Dar costumele? Aaa, mîine şedinţă foto? Cum merg fabricile de crăvăţi şi chiloţi Beckham? Da, bine… Gata, zi Sir! Hai, stai liniştit, intru eu şi dau două pase de gol şi o lovitură liberă”… Adică e foarte greu să nu se uite prin tine Rooney, Ronaldo…

„Îţi trebuie un băiat cu cojones ca Mourinho, care cînd băieţii îi dau flit se cară”

Exemplele curg la capitolul ăsta…

– A venit Vardy, ai văzut, bătăuş, gata arestat, gata pîrnaie, şi-a spus: „Ce şansă am eu să n-ajung un derbedeu împuşcat pe stradă? Să alerg cînd intru pe teren să mînînc gazonul”. Sînt oameni care înţeleg, „Ce şansă am eu să fac ceva? Să mănînc pămîntu’!”. Uite că la naţională e greu mecanismul acesta, toţi se simt datori să-i dea mingea lui Rooney, toţi se simt datori să-i dea mingea lui Iniesta, toţi se simt datori să-i dea mingea lui Ronaldo şi-atunci e foarte complicat, e foarte greu să joci la echipa naţională, dar, dar, dar tehnic şi profesional trebuie un băiat cu cojones, ca Mourinho, care în momentul în care sesizează că băieţii îi dau cu flit se cară, e simplu.

Ce fac ei, stau un an, doi la Real, stau un an, doi la Bayern, un an, doi la Juve, un an, doi la Inter, G8 primele opt echipe ale continentului îi ţin un an, doi, ei se duc la aceste opt echipe că-i caută miliardarii arabi, ruşi şi aşa mai departe. Cînd a fost Mourinho bun? Acum doi ani cînd a luat titlul cu Chelsea sau cînd Hazard şi băieţii i-au spus „Mister, ştii ceva? Ne cam plictiseşti”? Cum aceiaşi jucători iau titlul şi se duc cît de cît în Champions League şi dup-aia nu, ce mai, jucătorii te ridică, jucătorii te dau jos, ce s-o mai frecăm… Ce-a făcut Guardiola? OK nu pot toţi să cîştige, un singur Champios League e pentru toţi, deci nu poate să-l ia mereu nici Barcelona, s-a văzut, nu l-a luat, n-a mai vîndut nişte cîrnaţi şi nişte tricouri. Bă, dacă n-ajunge Barcelona în finală eu nu văd nici o dramă, eu nu văd nici o dramă dacă n-ajunge Bayern, dar la ei acolo este o dramă, Mister Guardiola, de ce nu… OK, băieţi, plec eu… Dar vezi cum pleacă ei, cu două titluri în buzunar, cu alea, cu alea, cu alea… Mă duc la Manchester City, şi se tot rotesc între ei… Ancelotti, Conte intră şi el la grupa mare, săracul ăla de-a luat Champions League cu Chelsea, italianul, care era secund, Di Matteo e şi el p-acolo, a dus echipa în finală, a luat titlul…

„Liga 1 nu e dezastru, e neant. Dezastru e cînd nu se-mbucă Sputnikul cu Apollo”

Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Pe cine punem la naţională? Pe Olăroiu, pe Dan Petrescu, pe Reghecampf?

– Oricine antrenor, că e Olăroiu, că e Dan Petrescu, că e Reghecampf, au ceva şansă dacă reuşesc să ţină în ascultare această gaşcă de derbedei bogaţi şi obraznici.

Aici a greşit Iordănescu?

– Da. A greşit Iordănescu pentru că nu a ţinut disciplina, n-a ţinut condiţia fizică, adică dacă joci cu Franţa cît de cît, pentru că Franţa vine obosită şi tu dup-aia te sufoci cu Elveţia. De ce la o temperatură egală pe teren pentru toţi, românii se sufocă? De ce nu islandezii, că te-aştepţi ăia dintre gheţuri să se sufoce mai la sud, la temperaturi de vară, nu? De ce totdeauna noi ne sufocăm, noi ne-mpiedicăm, noi nu ieşim bine la centrare, toate astea într-un meci, aşa, laolaltă… De ce tot timpul ni se întîmplă chestia asta, ăilalţi n-au plămîni, ăilalţi nu se sufocă? Ungurii nu se sufocă, croaţii nu se sufocă?

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

E chestie de genă…

– S-a sufocat Sergio Ramos, ăla care din 25 de penaltyuri în 25 rupe plasa, acum abia a dat în minge, nu vreau să mă gîndesc că unii băieţi se pot bucura la cîteva sute de mii, chiar cîteva milioane de la casele de pariuri, nu vreau să mă gîndesc la aşa ceva… Cum mă pot gîndi mult şi bine la această naţie de Mioriţa, toţi sîntem fătaţi de oaia aia proastă… De ce nu l-a folosit pe Sănmărtean măcar 45 de minute pe meci şi de ce a trebuit să-şi arate muşchii cu Budescu? Cu Alibec m-am lămurit, Alibec n-are orgoliu decît să joace cu Steaua şi cu Dinamo, atîta e el, d-aia n-a stat la Inter, nu c-acuma e gras şi indolent, d-aia n-a stat la Inter că n-are mentalitate decît să facă semne cu „Bă, ţi-am tras-o!” Deci maximul lui de sarcină este în meciuri pe-aici, să i-o tragă lui Steaua şi lui Dinamo. Că dacă voia altceva, stătea la Inter, frate, meci de meci, era şi el milionar plictisit. Noi n-avem din astea, să mă duc undeva să mor acolo pe teren, să mă impun. L-am auzit şi pe Tănase acum, „Te-ar interesa o revenire în Liga I?”, ”Nu, nu eu numai afară…”, ce să faci tu, mă, afară, că afară din fotbal ai fost mereu…

Chiar aşa dezastru e în Liga I?

– Care Liga I? Care dezastru? Nici măcar dezastru nu e, e neant, dezastru e cînd nu se-mbucă Sputnikul cu Apollo…

„Isuşi la glezne, Isuşi la ceafă, picturi, macrameuri. Groaznic!”

Insolvenţe, falimente…

– N-are nici o importanţă, astea-s lucruri simple, omeneşti, problema mea nu e că e insolvenţă prin tribunale şi patroni arestaţi, problema mea e că este insolvenţă pe teren. Eu văd altfel fotbalul, mult mai simplu. Dacă e insolvenţă, e insolvenţă, adică Unirea Urziceni nu mai există. Mă, dacă se fluieră şi se aliniază Voluntari cu Timişoara, eu comentez ce văd, pe mine nu mă interesaeză ce-i în spate, dacă tot eşti vai de capul tău şi-n cercetări şi alte nenorociri, de ce mai duci echipa pîn-la teren? Ca să aibe fetiţele alea purtătoare de microfoane ce întreba „De cînd nu aţi mai fost plătiţi?” Dar tu la meci te-ai uitat, fată? „Ai schimbat fotomodelul? Ce tatuaj ţi-ai mai făcut? Ce restanţe financiare sînt la echipă?”. De meci nici nu contează, că ăla a şi plecat pe călcîie. Dacă-l întreba ceva de meci, chiar se supăra. Cristiano Ronaldo bine a făcut că i-a luat ăluia microfonul şi l-a aruncat în apă.

Încotro se îndreaptă şi presa?

– Acuma io, ca ziarist, aş face şi invers, adică le-aş spune: „Băi ţăran prost de pe arătură care ţi-a pus Sdrobiş ghetele-n picioare, bă analfabetule şi agramatule, îţi fac o mare favoare că îţi pun trei sute de euro la gura aia a ta nespălată şi la belciugele alea”… Păi hai să calculăm cît petrece un jucător de la o echipă mare să-şi dea jos belciugele, să-şi scoată cerceii, ghiulurile, lanţurile, ca tîrfele de la un şantan de lux înainte de prestaţie… Băi, şi mai este o chestie, cum le stă freza aia, eu nu-nţeleg, ce geluri s-au inventat, cum le stă creasta aia, cărarea aia impecabilă, ce modele, ce macrameuri şi-au făcut pe cap! Pogba ăla avea şi istoria tribului din care provine şi istoria Franţei, cocoşul galic mixat cu pantera neagră, oameni care n-au ce face…

Nu toţi sînt aşa…

– Da, uită-te la Messi, la Gicu Dobrin, Dumnezeu să-l odihnească, la Gică Hagi, ăştia de ce nu s-au prostit aşa ca ăilalţi? Bă, un om care are personalitate, care ştie cu mingea, are cojones, stăpîneşte jocul, n-are nevoie să atragă atenţia prin altceva. Cînd un bărbat are bărbăţie, şi maturitate, şi farmec, şi şarm, n-are nevoie de briz-brizuri. Cum ar fi fost Hemingway, şi Shakespeare, şi Humphrey Bogart cu cercei şi gelaţi? Cînd îţi lipseşte ceva, cocoşel, penetrare, vigoare, atunci bărbăţelul începe să-şi pună Rolexuţ, cerceluşi, tatuaje şi fetele mor: „Vai, tu, ce tatuaj ţi-ai mai făcut?”, de parcă din cele şase, şapte, unşpe, paişpe, insuficiente deja, ultimul îl face mai dotat, mai bărbat, mai uscat şi mai curat… E groaznic, Isuşi la glezne, Isuşi pe la ceafă, pictaţi, nume de copii, de neveste, de amante, de amanţi, cam ăsta este fotbalistul modern. Şi mai vezi printre ei cîte un disperat dintr-ăsta din fundul Croaţiei sau al nu ştiu cărui comitat din Anglia sau din Islanda, unde tăticu’ îi trimite să aducă creveţi seara, la masă, „Ce-ai făcut, mă, azi?”, „Am fost la fotbal”, „Da’ de mîncat ce mîncăm noi diseară?!”.

„Bă, nu mai vrem Champions League să pierdem vremea cu Veliko Tîrnovo şi Steaua Bucureşti”

Păi au vreo sută de fotbalişti profesionişti din care 23 sînt la Campionatul European…

– Şi vreo doi deja joacă în Ligă. Tu n-auzi că s-a făcut şi Gibraltarul? Deci o să vedeţi că în curînd la Campionatul European o să fie 50 de ţări. Merg toţi… bine, nu ştiu dacă o să-i mai primească pe englezi… Dacă au făcut ei ţara Gibraltar! Cum să faci o ţară Gibraltar?! Asta e politica, s-a mutat Olimpiada nu ştiu unde, Campionatul Mondial în Qatar, OK, fotbalul are nevoie de globalizare, e business, bani mulţi, iar cei mai tineri o să apuce Campionatul European cu 50 de ţări, Campionatul Mondial cu 250 de ţări. O să-nceapă la 1 ianuarie, în anul în care o să fie campionat mondial n-o să mai fie campionate naţionale. Pentru că deja astea mari tatonează şi o să impună. „Bă, nu mai putem să facem Champions League, să pierdem vremea cu Veliko Tîrnovo şi Steaua Bucureşti”.

Alea opt, zece o să facă Super Champions League, tensiunea şi adrenalina să fie între ele că oricum alea ajung în fazele finale, cu bani mulţi, nu? Aaa, că-şi mai ia şi cîte o echipă din România o firimitură, tu ai mai auzit pe cineva, vreun patron în frunte cu Gigi să zică „Domne, vreau să cîştig Champions League!”? Nu, măcar să scutească jumate, trei sferturi sau tot bugetul de la anu’, asta-i socoteala, ăsta-i scopul patronilor din România, participarea în cupele europene să mai aducă ceva bani, cum zice Gigi, măcar el e cinstit în firea lui, „Bă, tată, cît scot? Şase milioane? Bune, tată, pe praful ăsta! De-asta vreau titlul, să mă duc în Champions League să iau un milion la egal şi trei la victorie”. Am văzut acum şi la Europeanul ăsta că se dau ceva bani la echipele care au jucători la naţionale…

„Cine s-ar fi uitat la Borcea dacă era plăcintar sau şaormar? De-aia a venit la fotbal”

Steaua a luat vreo 350.000 de euro cu cei patru convocaţi…

– Îţi dai seama cu se presiune se face selecţia, „Bă, ia-mi-l şi mie pe-ăsta, de ce nu mi-l iei?” Dacă suta de mii e aşa mare pentru fotbalul românesc, îţi dai seama ce dezastru e… dacă au ajuns să calculeze cu şublerul şi cu radicalul cîte minute a stat al meu în teren, cîţi euro aduce acasă… Mă gîndesc la ăsta de la Dinamo, singurul, Steliano, tot a venit cu vreo sută optzeci şi trei de euro şi trei zeci de cenţi acasă, nu?

Mai avem patroni adevăraţi în fotbalul românesc? Sau creditori? Sau oportumişti?

– Nu, patroni nu, dar aici nu-s de vină ei, aici lucrurile au fost simple. Oameni care-i cărau servieta lui Cornel Dinu au ajuns totemuri în fotbalul românesc, Borcea parcă îl cheamă… patronii din fotbalul românesc în ultimii 20 de ani au fost nişte anonimi, în afară, să zicem, de Porumboiu, care venea după o carieră de arbitru important, poate Nicolae de la Astra, dar şi el cu o notorietate negativă, în rest toţi ăştialalţii şi-au făcut o socoteală clară, nici nu s-au mai ascuns: bag banii, îmi fac nume, candidez, îmi fac carieră politică, sau de amorez unii, cine s-ar fi uitat la Borcea dacă era plăcintar sau şaormar? Uite, că tot vorbim de Dinamo, Negoiţă ăsta, avea soţie, avea copil, a dat şi el puţin cu nasul pe-acolo, i s-au atîrnat două de ouă şi a zis, „Gata, nu mai e căsnicia de mine”. Iancu al meu de la Timişoara a vrut să facă nişte investiţii prin Banat, n-a reuşit, mă rog, cu ce-a venit el a venit la pachet, cu RAFO, cu alea, săracu’…

„Le-am transmis: „Titlul costă atîta, locul doi costă atîta, retrogradarea costă atîta, ce nu ţi-e clar?”

Mai ştiţi ceva de el, mai ţineţi legătura?

– Ce să ştiu, e acolo, la răcoare. Legătura el n-a mai ţinut-o cu mine de cînd eram în libertate, a zis că ideile mele sînt proaste la Timişoara şi s-a înconjurat unii cu idei bune…

Şi de-aia nu mai există Timişoara?

– Domnule, motivul este foarte simplu, i-am spus foarte clar: titlul costă atîta, eu le ştiu pe-astea de la Rocar. Ce, crezi că ăştia s-au ferit de mine că eram de la Pro TV? „Du-te şi spune-i lui Iancu ăla al tău”, citez, da?, ştie toată lumea cine se afla la conducerea federaţiei atunci. El, Iancu, a şi spus de altfel că într-o cameră de hotel au fost nişte emisari, ăsta era adevărul. Pe vremea cînd eu eram implicat la Rocar i-am spus şi lui Florea: titlul costă atîta, locul doi costă atîta, retrogradarea costă atîta, ce nu ţi-e clar? Eu îţi spun asta ca prieten, îţi spun să nu dăm, să nu facem treaba asta… despre perioada de la Rocar e de scris o carte. Perioada aranjamentelor directe gen Pinalti – Lordul de Bistriţa: ie simplu, bre, ieu bat la mini, tu baţi la tini. Am zis noi nu facem de-astea şi Ceahlăul şi-a luat şase puncte de la Rocar! Dacă tot n-am vrut trei şi trei, ne-a bătut şi la Bucureşti… Deci cînd faci un fotbal cu aranjamente, şi aranjamente se făceau şi pe vremea lui Dobrin, şi pe vremea lui Hagi, se mai fac şi acum. Alea majore sînt cu arbitrii, apoi cu jucătorii, cu antrenorii care fac echipa într-un anumit fel, anumiţi impresari mai veneau la meci şi apăreau la jucătorii lor întinderi după cinci minute de joc sau după ce făcusei toate schimbările şi jucai în 10, sau faulturi grosolane cu eliminare şi eventual penalty, sau jucau prost tot meciul, la Rocar le-am văzut pe toate.

„Vreau Timişoara mea, a suporterilor, nu desenul ăsta animat”

V-aţi mai întoarce în fotbal acum?

– Eu pot să spun cu mîna pe inimă că dacă am noroc şi mai fac vreodată bani, mi-ar plăcea, da, într-adevăr, mi-aş dori chiar ca toţi banii pe care i-aş avea în plus să-i dau ca Timişoara să fie din nou în A. Timişoara aia a mea, acum e a suporterilor, nu desenul ăsta animat care a retrogradat acum. Asta mi-ar da un scop aşa, inspiraţional, să fac Poli Timişoara a mea la bătrîneţe. Tare mi-ar plăcea… Eu aş băga bani în fotbal, alţii au scos bani din fotbal. Unde-s banii din Champions League de la Urziceni, Galaţi, CFR Cluj?

Arestările şi condamnările astea, cum este şi cea a lui Dumitru Dragomir, transmit un semnal?

– Nu, dar hai să vorbim de fotbal… cu Mitică ştii cum e, el e un băiat foarte inteligent, foarte deştept chiar, dar el ştie ce a făcut, n-am stat de mînă, el ştie în mîna cui şi-a pus destinul, ce a jucat la cazinou… Eu nu doresc la nimeni puşcăria în afară de ăla care a omorît trei fetiţe în parc şi două bătrîne în casă, ăla trebuia băgat la pîrnaie pînă la moarte. La alte chestii nu mă pot pronunţa, să vedem procesul, repet, eu nu ştiu ce a făcut Mitică şi ce n-a făcut, e treaba lui, el ştie să se apere ca nimeni altul, spune că n-a făcut nimic, că a băgat toţi banii în fotbal. Ei, Mitică, dacă ne-ai ascuns ceva o să plăteşti. Singura parte care nu-mi place mie la actul de justiţie, problema care mi se pare un jeg omenesc este că acum sistemul nostru se bazează pe turnătorie. Deci procurorii nu mai fac un act de cercetare ca pe vremuri, să se ascundă pe sub ţevi şi să pîndească travestiţi în babe prin parc, iau la întîmplare unul, în cazul nostru din federaţie, „Zi, …tu-ţi morţii mă-tii!”, şi ăla face pe el, „Auoleu, să moară mama, m-a pus în ziua cutare să semnez, să duc sacoşa, să iau banii de la cutare”, şi din sperietură dă mai mult decît e chiar realitatea dacă e.

Păi e posibil în dosarul ăla a lu’ peşte prăjit Microsoft toţi să fie pe la uşile DNA-ului şi fostul tenismen denunţător Pescariu să nu stea nici măcar o zi?! Eu am înţeles că turnătoria te uşurează de jumătate din pedeapsă, dar se pare că pe el l-a uşurat de tot! Eee, asta nu mi se pare mie în regulă, fă-ţi, mă, meseria. Şi mai e o problemă aici: eu îmi aduc aminte că atunci cînd făceam emisiuni, una din ştiri, aşa, la un an, doi era că şi la examenul de intrare în magistratură toţi au luat note de 1 şi 2. Problema mea este unde au terminat procurorii ăştia şcoala, dacă nu pe Cîmpina şi pe la Odorheiul Secuiesc sau pe la vreo facultate d-asta pe genunchi de la Vîlceaua din Deal cu secţie de fără frecvenţă la Vîlceaua din Vale. Iar doamna Kovesi spune că i-ar mai trebui vreo cinci, şase sute… Vezi, ştirea asta nu-mi iese din cap, că la examenul de intrare în magistratură toţi au luat note de 1 şi 2…

„Mă, obedienţilor, ce-ţi dă clasamentul FIFA? Butelie? Apartament la mare cu vedere la ocean?”

Cînd mai faceţi emisiuni?

– Cînd mi-o da Ivanovici loc la televiziunea lui Fanatik TV! Pentru că toate astea de vi le-am spus vouă acuma, le-am spus dintotdeauna pe sticlă, nu s-a schimbat decît epoca, numele antrenorului echipei naţionale şi al titularilor, problemele au rămas aceleaşi. După sfertul acela blond cu Croaţia nu s-a schimbat nimic, nu s-a întîmplat nimic bun de-atunci. De-asta nu mă înghit nici ăia, nici ăştia, că eu vin şi spun: „Atenţie, domnu’ Becali, scopul este să cîştigi campionatul ca să cîştigi tururile preliminare, ca să cîştigi Champions League, nu ca să nu mai scoţi tu bani din buzunar”. Scopul Campionatului European e să cîştigi Campionatul European. Scopul Olimpiadei e să cîştigi medalia de aur. Argint şi bronz nu fac decît să bucure o ţară onestă. Şi eu m-aş bucura să fim vicecampioni europeni sau să fim pe locul trei. Şi clasările astea contează.

Mai ales în clasamentul FIFA..

– Bine că mi-ai amintit. Una dintre cele mai mari nesimţiri pe care presa o publică este acea minciună ordinară: „După egalul cu echipa stomatologilor din Congo, în clasamentul FIFA România este pe locul…”. Cum e posibil vreodată să luăm în serios că între campionate mondiale şi europene facem pe dracu’ în patru şi sîntem în primii 10?! Nu vi se pare aberant? Dacă eu îmi pun un Rolex acuma şi ies în piaţă sînt George Clooney? Nu, tot un rahat bătrîn şi gras sînt! Să nu uităm ce zicea Piţurcă, să nu uităm ce zicea Iordănescu, să nu uităm ce zicea Burleanu că după amicalul cu Spania am urcat pe locul 7 în clasamentul FIFA. Mă, ce-ţi dă clasamentul ăla, îţi dă butelie, îţi dă apartament la mare cu vedere la ocean?! Nu, tată, îţi dă un şut în cur. Şi a doua guşă pe care federaţia şi ziariştii obedienţi ei o dau este că pe un clasament neoficial de amicale am sta bine. Mă, la ce îmi foloseşte că am bătut Spania cu 1-0 sau Germania cu celebrul 5-1, ei au cîştigat de atunci europene şi mondiale, noi am cîştigat experienţă şi nici pe aia… De ce ne împăunăm noi cu meciurile amicale şi cu clasamentul FIFA? Care nu contează!

„Şumudică e ca şi mine. E impulsiv, dar e viu şi cînd spune ceva de fotbal spune lucruri de bun simţ”

Diluţia asta a fotbalului românesc nu e normală în condiţiile diluţiei societăţii româneşti?

– Nu. N-are nici o legătură. Ce produs intern brut are Albania? Sau Ungaria? Sau Croaţia şi aşa mai departe… E o capcană proastă asta cu influenţa societăţii în fotbal. Vorbim despre condiţii sociale? Păi noi sîntem Moise Guran? Nu te supăra, ţi se pare că în Brazilia şi-n Argentina zboară caviarul şi şampania franţuzească pe deasupra stadioanelor? Din contră! Eu ştiu că acolo unde e sărăcie fug ăia de mănîncă pămîntul de foame ca să fie cel mai bun, acolo unde-i îmbuibătură stai aşa că nu-i aşa. De ce Statele Unite nu-nţeleg jocul ăsta? De ce China nu-nţelege jocul ăsta oare? La cîte miliarde au ăia în China acuma şi cîţi miliardari indieni sînt pe lume ar trebui să se joace China cu India pentru locul întîi, pe viaţă China cu India că tot vorbeam şi de aria de slecţie. Cum dracu’ dintr-un miliard jumate nu găsesc ăia unşpe?! Nu-nţeleg jocul ăsta de golani.

Cum vă sună Astra campioană?

– Am un respect faţă de Şumudică pentru că e ca şi mine. Adică spune ce gîndeşte omul. Ăsta nu-i un atu că poate să spună şi un criminal în serie ce gîndeşte. Şumudică îmi place pentru că nu gîndeşte rău despre fotbal, e impulsiv, ăsta e felul lui, dar e viu şi cînd spune ceva de fotbal spune, culmea, lucruri de bun simţ. Ce poţi să-i reproşezi lui Şumudică? A vrut el să joace pe teren să ia Steaua titlul? Acum îl ia la mişto Steaua, nu poţi să zici măcar „Bă, omul ne-a ajutat, am luat titlul datorită atitudinii Astrei şi a lui Şumudică”. Că putea să se predea, măcar puţină recunoştinţă, puţin respect, nu că e prost, că una, că alta… Omul spune la locul lui despre fotbalul românesc. Eu n-am ce să-i reproşez o virgulă.

„La începutul Campionatului European, L’Equipe vine şi spune clar ceea ce eu am spus toată viaţa: în timpurile cunoscute, adică mediatizate, Dobrin este jucătorul numărul unu al României. Hagi este, cu siguranţă, cel mai bun al doilea jucător după anii 50. Şi asta e cumva nedrept pentru că nu cunoaştem prea bine fotbaliştii pînă în anii 50. Dar cei care ştiu fotbalul de după 50 au spus clar: Gicuţu Dobrin e numărul unu, Gicuţu Hagi e numărul doi. Presa a cam tăcut vis-a-vis de această realitate ca să nu-l supere pe Hagi. Ori eşti presar şi spui ce crezi fără să te intereseze pe cine superi, ori, dacă nu mai ştii ce să spui despre sport, scrii de produse medicale, faci investigaţii de altă natură”

„Din cauza banilor, fotbalul a devenit un sport al lipsei de caracter, al minciunii, al imposturii, al curvăsăriei la toate nivelele”

„M-au făcut mic fotbaliştii cu textele lor, pe mine, care am pretenţia că ştiu măcar să vorbesc. Cică a sunat Alibec pe Vandici sau pe Crudu, nici o importanţă, tot o apă, şi i-a zis «Nu te-ai rănit, Pisi, cînd ai căzut din Rai? », de i-a zis aia «Da’ mai schimbaţi textele, măi băieţi, toţi veniţi cu aceleaşi…», auzi mă, ce-am mai rîs, « Nu te-ai rănit, Pisi, cînd ai căzut din Rai? », hai că-i tare…”

„În România a sosit momentul ca şi parlamentul, şi guvernul să emită acele legi ca şi autorităţile locale, şi oamenii de afaceri să nu mai fie penali dacă îndreaptă anumite sume către sport”