“Univers 25” este experimentul care dă fiori omenirii. Ce presupune acesta și de ce are un sfârșit catastrofal? Nu multe persoane au auzit de el, însă cel mai probabil le-ar putea schimba perspectivele.
Experimentul ”Univers 25” a luat naștere cu ani în urmă. John Calhoun este cel care a pornit în 1950 acest proiect. El a vrut să afle mai multe despre comportamentul șoarecilor în condiții de suprapopulare.
Iar experimentul nu a fost uitat nici astăzi, acum vorbindu-se despre omenire. Cum s-a dezvoltat totul? În primă fază a fost creat un univers utopic pentru șoareci. Așa a luat naștere ”Univers 25”.
Rozătoarele aveau acces la alimente nelimitate, spațiul pe niveluri multiple, dar și apartamente izolare. Practic, ”Univers 25” era un rezervor cu formă pătrată. Acesta avea o latură de 2 metri și o înălțime de 1,5 metri.
Temperatura constantă era de 20 de grade și de altfel era ideală pentru șoareci. Cu alte cuvinte, acest loc era un paradis pentru rozătoare, bolile erau eradicate, iar regulat era făcută și curățenie.
Ce a urmat ulterior? Au existat mai multe faze, până în ziua 315 a experimentului. La acel moment s-a constatat o scădere accentuată a ritmului de creștere a populației. Ce s-a întâmplat mai departe?
Șoarecii au făcut ierarhii și ajungeau să trăiască mai mult, pierzându-și puterile mai târziu decât dacă ar fi trăit în condiții naturale. Lucrurile aveau însă să se schimbe între timp.
În cadrul experimentului a apărut un grup format in membrii maturi și sănătoși, dar și altul cu șoareci tineri, dar care erau insuficient dezvoltați. De altfel aceștia aveau și un psihic ceva mai precar.
A apărut și stresul pe femele, acestea devenind mult mai agresive. Astfel, acestea au început să își nimicească puii și au refuzat împerecherea. Care sunt concluziile experimentului ”Univers 25” și de ce dă fiori omenirii?
Vorbim despre niște rezultate destul de îngrijorătoare. Deși șoarecii trăiau în condiții sigure, fără riscuri, lipsa spațiului a început să genereze mari probleme. Iar acest lucru se poate aplica și în cazul oamenilor, spunea Calhoun.
Se pare că suprapopularea poate avea efecte devastatoare în timp, chiar dacă la prima vedere lucrurile păreau că merg bine. Acum, la ani bună după experiment însă, specialiștii au și alte păreri.
Spre exemplu, Esther Inglis-Arkell a dezvăluit faptul că habitatele din ”Univers 25”, nu erau cu adevărat supraaglomerate. Pe de altă parte, izolarea a permis șoarecilor agresivi să împartă teritoriul și să îi izoleze pe “cei frumoși”. La rândul său, un alt istoric a prezentat un alt punct de vedere.
„În loc de o problemă a suprapopulării, s-ar putea susține că Universul 25 avea o problemă de distribuție justă. În cele din urmă, șobolanii pot suferi de pe urma supraaglomerării, ființele umane pot face față. Cercetările lui Calhoun au fost văzute nu numai ca fiind discutabile, ci și chiar periculoase”, spune Edmund Ramsden, istoric.