Explozia violenței domestice, efectul tradiției bolnăvicioase, al alcoolului și al frustrărilor

Violența domestică rămâne vulgaritatea epoleților decăzuți ai frustrării. În prima parte a anului 2020, Ministerul Sănătății a raportat 678 de cazuri de violență domestică, aproape cu 13% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. În această vreme, au fost instituite 780 de ordine de restricție de urgență și 231 de ordonanțe de protecție.

Chiar dacă situația a atins cote cel puțin îngrijorătoare, cel mai mare centru din București pentru tratarea victimelor violenței domestice, DGASMB, are o capacitate de doar 100 de locuri. Dacă bolta cerului nu s-a prăbușit peste atâtea fărădelegi și drame este pentru că există și energii care renasc, iar în unele cazuri, familiile își pot relua cursul firesc al vieții…

Violența domestică, între rata cazurilor și cauzalitate

Violența domestică înseamnă mai mult decât violența fizică sau verbală. Se vorbește despre violență domestică sexuală și chiar financiară. Însă, importantă este rata cazurilor. Esențial este ce reclamă victimele și ce li se poate recomanda, asta și în condițiile în care, în general, românii au proverbe înțelepte. Unele sunt, însă, absolut discutabile, precum acel… „Bătaia e ruptă din rai”.

Cristian Munteanu este psiholog, psihoterapeut și deși are în spate o activitate vastă, spune, cu modestie și amuzat, că… nu știe să se prezinte. Minte frumos… „Care sunt cauzele bătăilor? În primul rând, este vorba despre tradiția prost înțeleasă. În general, violența domestică este moștenită sau văzută în altă parte și perpetuată. Aceasta este principala cauză. Într-adevăr, agravante sunt alcoolul și cutumele care spun că infidelitatea trebuie pedepsită absolut îngrozitor. Și copiii pot deveni un fenomen de dispută, în urma căruia apare violența. Nu în cele din urmă, problemele financiare pot deveni subiecte de conflict”, ne-a declarat, în exclusivitate, expertul.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Coronavirusul a stimulat creșterea numărului agresiunilor

În perioada crizei COVID-19, a crescut numărul cazurilor. Potrivit datelor oficiale, de la începutul pandemiei, asistenții sociali au sesizat și au înregistrat în jur de 300 de cazuri de violență domestică. Asta, chiar și în condițiile în care posturile de televiziune au început să difuzeze anunțuri cu conținut explicit, pentru combaterea fenomenului… Devenim, parcă, victimele unei operații fără anestezie, ai unui sfârșit al lumii, „pe viu”.

Specialiștii spun că numărul ridicat al situațiilor tensionate se datorează, în primul rând, izolării, din pricina proximității, care a crescut. Soții sau partenerii de cuplu petrec împreună o perioadă mult mai îndelungată, iar diferențele specifice sau nepotrivirile de caracter devin mult mai vizibile. „Mai puțin contează ce se spune la televizor, pentru că românii au o specificitate față de alte națiuni, au mai puțină încredere în autorități. Chiar dacă unii apreciază și ascultă, cei mai puțin instruiți ori cu nervii întinși la maxim au un comportament violent față de partener și chiar față de copii”, a continuat interlocutorul nostru.

Iată că, acest virus criminal ne dezbină, în loc să ne unească și să devenim mai solidari. Parcă ne găsim într-o curbă periculoasă, cu frânele șubrezite și cu statisticile date peste cap… Specialiștii spun că posibila apropiere între semeni, în vreme de molimă, depinde de tipurile de grupuri la care ne referim. Națiunea este formată din indivizi care sunt polarizați datorită unor interese, ori tribale, gen familie și familie extinsă, ori zonale. La vârste fragede, spre exemplu în cazul adolescenților, apar diferențe la alte capitole, cum ar fi genurile muzicale. România nu are o diversitate rasială, dar se poate vorbi despre o stratificare datorată intereselor. Însă, poate părea paradoxal, dar la nivelul marilor grupuri, persoanele educate ajung să se comporte precum indivizii slab instruiți. Cel mai bun exemplu este (sau era, până la începutul crizei COVID-19) fotbalul și atmosfera din unele peluze, deoarece educația este un adaos, însă instinctul este vechi, de când e lumea…

Psihologul Cristian Munteanu: „Sindromul Stockholm se manifestă în abuzul emoțional”

Este vital să aflăm cum se vindecă rănile lăsate de abuzul emoțional. Psihologul Cristian Munteanu este categoric: „În primul rând, trebuie să ne dăm seama că suntem abuzați, să recunoaștem acest lucru și să apară dorința de a scăpa de acest fenomen. Din păcate, „Sindromul Stockholm” se manifestă și aici, în sensul că, în foarte multe rânduri, cel abuzat face un pact cu abuzatorul”.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Vindecarea după o agresiune și durata ei ține de felul în care fiecare persoană a fost lovită emoțional și (sau) fizic, de cât de mare este dorința acesteia de a scăpa de abuz, de urmele mentale lăsate de acesta și de ieșirea din situația respectivă. Se spune că separarea, adică despărțirea dintre cei doi parteneri, trebuie să fie mecanică. S-a demonstrat că metodele de a-i împăca pe cei doi, stând în continuare împreună, au eșuat, în majoritatea cazurilor. Iată de ce agresivitatea presupune și o mare singurătate, mai ales în situația în care devenim umilii slujilori ai unor frustrări răsfrânte și niște suflete de celofibră.

Problema violului și bărbații frustrați

Problema este, însă, mult mai amplă. Drept dovadă și deloc surprinzător, abuzul sexual nu ține exclusiv de viol. Percepția generală este că acest tip de agresiune aparține de modul în care un bărbat dorește să fie satisfăcut sexual, iar femeia refuză din varii motive, de la plictiseală la oboseală și la alte motive. Există, însă, și abuz sexual al femeilor, îndreptat către bărbați, prin neacceptarea avansurilor normale într-o relație de cuplu.

„De ce se întâmplă asta? Pentru că așa vrea ea! Este celebra sintagmă „dragul meu, vei dormi pe canapea și nu o zi, două, ci vreo două luni”. Iar unii bărbați se conformează și nu povestesc ce li se întâmplă decât, poate, prietenilor foarte intimi, la o bere. Apare frustrarea, care se manifestă peste tot: în trafic, la serviciu, față de copii, de prieteni… Din păcate, există și asemenea situații și numai un dialog constant și o dezvoltare personală de succes ar putea apropia doi oameni”, a comentat Cristian Munteanu.

Unii dintre noi tânjim la afecțiune, alții simt nevoia de distanțare, dar scopul nu scuză mijloacele.

„Apariția violenței este gradată”

De asemenea, copiii suferă enorm, deoarece este împotriva firii. Momentul în care un copil își vede oamenii cei mai importanți din viață, mama și tata, certându-se, este un semnal extrem de grav. „În plus, apariția violenței fizice este gradată, de la o palmă, până la lupta la sol, ca să mă exprim plastic”, a punctat domnul Munteanu.

În opinia specialiștilor, copiii suportă greu aceste situații. Unii își revin și devin persoane responsabile, dar nu este cazul tuturor. Diferența apare în funcție de sensibilitate, de mediu, de educație și de ereditate, dar, în general, copiii vor deveni adulți care vor avea o viață bună. Așadar, relațiile inter-umane seamănă, uneori, cu niște accidente de circulație, dar cel puțin o mare parte din „victimele colaterale” își reiau cursul firesc al vieții.

Între abuzul financiar și abuzul psihic

Vorba aceea, violența domestică „este complexă și are multe aspecte”. Dincolo de componenta fizică, acest fenomen este mult mai amplu. Abuzul financiar este o altă formă de agresiune. Cristian Munteanu a adăugat: „Vorbim despre o formă de violență mascată și, în primul rând despre control. Am întâlnit în viața privată asemenea cazuri și nu o dată sau de două ori, chiar la oameni bine instruiți, care acceptau, senini, o asemenea situație. Nu contează genul, în sensul în care, precum în cazul abuzului fizic, abuzatorul poate fi bărbat sau femeie. Am avut cazuri de bărbați abuzați în toate felurile, ca să nu mai vorbim despre femei, unde situația este clasică. Bărbatul abuzează de forța fizică, iar asta face parte din cutuma tradițională, una… defectă”.

Există o mulțime de variațiuni pe tema violenței domestice. Spre exemplu, abuzul psihic este, de asemenea, o formă des întâlnită, iar interlocutorul nostru a fost explicit: „La înălțimea termenului, acest gen este mai puțin clar. Discutăm despre o formă insidioasă de abuz. Este un fenomen care nu se manifestă puternic, ci lent și se întinde pe perioade lungi. Toate cuplurile sau indivizii care au fost abuzați de parteneri sau chiar de către părinți, atunci când erau copii sau chiar la o vârstă adultă – pentru că au fost cazuri de victime și la 30-40 de ani – au suferit enorm din această pricină. Din păcate, noi suntem o națiune obișnuită să judece prin cutuma ascunderii sub preș și a scoaterii în evidență numai a lucrurilor frumoase, gen căsătorie sau botez. Practica respectivă a ascuns și partea mai puțin plăcută a existenței noastre, de cuplu sau de grup. Acest tip de abuz se manifestă asupra individului, inclusiv la nivel de organizații”.

Din nou, vorbim despre „cutumă”, un soi de servilitate cosmică… Probabil, renunțarea la acest tip de atitudine ar reprezenta imaginea emblemă a îmblânzirii omului de către civilizație.

„Mă bate nevasta, dar nu am unde să mă duc”

Se pare că nu putem discuta despre un ghid de prevenire a acestei… pandemii, violența în familie sau între partenerii de viață. Există, însă, asociații care vin în sprijinul femeilor abuzate, dar experții spun că nu trebuie uitat faptul că există și bărbați abuzați, care suferă în tăcere. Însă, acesta este un subiect relativ tabu, deoarece „nu avem cultura necesară pentru a ieși în față și pentru a recunoaște: „Da, pe mine mă bate nevasta, dar nu am unde să mă duc pentru că am copii…””

Iată, așadar, că tradiționalismul sau „ultra-tradiționalismul” românesc, cum este numit de unii psihologi, face ravagii în această situație. Nu avem o statistică, dar se pare că sunt foarte mulți bărbați care mimează relații fericite, indiferent dacă au sau nu copii, doar de teama de a fi arătați cu degetul și de a-și asuma un așa-zis eșec.

Exacerbarea aspectelor negative, un nou germen de conflict

Deși în lipsa unui „ghid practic” asemenea situații pot fi prevenite, probabil, doar prin înțelegere și respect reciproc, se pare că, în privința „reparației”, unor astfel de accidente există unele soluții. „Da, există cazuri în care au loc împăcări, cu condiția ca ambii parteneri să înțeleagă situația și să încerce să o schimbe. Din păcate, aceste întâmplări nu sunt foarte dese și nu sunt atât de „cerute”, pentru că unii consideră că este rușinos și că e dificil să recunoască faptul că sunt abuzați. Foarte puțini oameni au recunoscut! Și cu cât sunt mai puțini, cu atât problemele sunt mai mari… Din fericire, însă, la generația relativ tânără, se vede o deschidere tot mai mare în recunoașterea unor probleme mai mult sau mai puțin importante din viața privată. Altfel, nouă ne place să ne fălim…”, a încheiat Cristian Munteanu.

Dincolo de toate formele pe care le îmbracă violența domestică și de toate tipurile de abuz, fenomenul capătă amploare. Mai grav este că, dincolo de faptul că, iată, există și soluții de a evita aceste situații sau de a restabili, cu greu, armonia, se pare că în natura umană sălășluiește un germen conflictual. Pentru că, inclusiv a scoate la iveală doar lucrurile negative, într-o relație, într-o familie și de ce nu, într-o societate, reprezintă tot o formă de violență, de abuz.

Trăim într-o epocă în care în suflete ne rămân semne, ca pe front…