Campionatul Mondial din Qatar a fost cel mai controversat în istorie. Cu un cost de peste 200 de miliarde de dolari, devine cel mai scump turneu final din toate timpurile, dar şi cel mai compact. Toate cele opt stadioane sunt într-o rază de 50 de kilometri.
FANATIK a fost prezent în Qatar pe toată durata Cupei Mondiale, fiind acoperite din tribune nu mai puţin de 34 de meciuri din totalul celor 64 de la turneul final. Concluziile după turneul final în care Argentina s-a încununat pentru a treia oară campioană mondială.
În primul rând, despre gazda Qatar. Începutul turneului a fost umbrit de scandaluri. S-a scris mult despre numărul victimelor de pe şantierele pentru Mondialul din 2022, condiţiile improrpii de muncă la care au fost supuşi, dar şi anchete care indicau faptul că au fost câteva mii de decese înregistrate.
Iar înainte de start s-a bătut mult monedă pe aceste lucruri. În plus, cu două zile înainte de începutul meciurilor de la Mondial, organizatorii au anunţat că berea cu alcool nu poate fi consumată în interiorul stadioanelor, doar în fan zone-uri, iar costurile vor fi prohibitive: echivalentul a 65 de lei halba. O decizie care a turnat gaz pe foc şi care a încins spiritele şi printre fanii care ajungeau deja la turneul final.
Apoi, cu o zi înaintea meciului de deschidere, a avut loc conferinţa nefericită a lui Gianni Infantino în care a avut un discurs profund politic, făcând o paralelă între nenorocirile petrecute în ultimele sute de ani în Europa şi pe alte continente, pus alte subiecte controversate. O conferinţă care nu a făcut decât să agite şi mai mult apele şi să îi facă pe jurnalişti să se întrebe dacă FIFA are într-adevăr sub control acest turneu final.
Atmosfera nu era bună înainte de start. Fiind prezent destul de mult în zona de presă, auzeam şi citeam mai mult lucruri extrafotbalistice despre Qatar, în timp ce pe străzi se făceau pregătiri pentru marele eveniment. Iar pregătirile au fost ca niciodată. Pentru că odată ieşit pe stradă era imposibil să nu vezi că în Doha totul se învârtea în jurul Campionatului Mondial.
Transportul în comun, oraşul, zonele turistice, drumurile, toate erau transformate pentru turneul final. Peste tot erau afişe despre CM 2022 şi informaţii de interes pentru fani: indicatoare spre stadioane, fan zone-uri, alte obiective de interes, astfel încât orice suporter să ştie pe unde să o ia. Nici măcar nu mai aveai nevoie de Google Maps pentru că indicatoarele erau la fiecare pas.
La fiecare intrare de metrou erau aşezate garduri astfel încât să nu se formeze îmbulzeli, ci lumea să meargă în ordine şerpuită spre intrare. Totul în Doha a fost foarte curat, nu existau gunoaie pe străzi, dar aici este şi munca oamenilor de ordine care puteau fi zăriţi mereu pe străzi strângând şi o folie lăsată pe jos.
A fost detaşat un număr uriaş, la ordinul zecilor de mii, în ceea ce priveşte forţele de ordine, voluntari şi alţi oameni care să ajute la desfăşurarea evenimentelor. Remarcabilă a fost disciplina acestora, să facă acelaşi lucru 8 sau 10 ore pe zi. Doar să ţină un indicator şi să strige “Metro, this way!” sau să arate un semn. Iar asta se întâmpla în fiecare staţie de metrou, tramvai sau autobuz.
Qatar a trecut testul aglomeraţiei. Datorită infrastructurii extraordinare la nivel logistic, Doha a putut absorbi peste 1,2 milioane de fani fără să se creeze o aglomeraţie teribilă. Evident, pentru asta a fost nevoie şi de organizare, dar oamenii de ordine au fost 24 ore din 24 implicaţi în fluidizarea traficului, atât rutier, cât şi pietonal.
Stadioanele sunt nişte bijuterii. S-au investit 4,5 miliarde de dolari în arene, dar au fost la cel mai înalt nivel. Atât estetic, cât şi din punctul de vedere al eficienţei. Accesul a fost facil, maximum 10 minute dura să cobori de la un loc în înaltul tribunei până în afara stadionului. Inclusiv accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilităţi a fost la cel mai înalt nivel.
Aerul condiţionat s-a transformat dintr-o invenţie minune într-o controversă. Pe arene, era cu 5-6 grade Celsius mai răcoare la meciurile din timpul zilei, faţă de temperaturile de 30 de grade de afară. Însă, destul de mulţi fani, jurnalişti şi chiar jucători, au acuzat stări de răceală din cauza diferenţei mari de temperatură. Pe stadioane, temperatura a fost perfectă pe parcursul Mondialului.
Au fost opt stadioane pe care s-a jucat la foc automat, uneori chiar şi la distanţă de 48 de ore între meciuri. Iar gazonul a rezistat excelent pe fiecare arenă. Organizatorii au fost foarte prompţi în ceea ce priveşte acest aspect, îngrijirea suprafeţei de joc fiind începută încă de la pauza meciurilor.
Faptul că Mondialul din 2022 a avut buget nelimitat se vede la fiecare pas. Metrou şi autostrăzi construite special pentru turneul final, stadioane de cinci stele, o mulţime de oameni implicaţi în organizare, dar şi transportul fanilor şi al mass-media. Pentru jurnalişti, gigantul Qatar National Convention Center a fost transformat în centru media.
În parcarea de lângă, era o flotă de autobuze care circulau 24 de ore din 24 între stadioane şi în zonele în care erau hotelurile dedicate reprezentanţilor media. Autobuzele, noi-nouţe, circulau la intervale de o jumătate de oră în toate zonele. Şi pe parcursul nopţii, chiar dacă de foarte multe ori erau goale complet.
Toate cele opt stadioane au fost luminate non-stop. Indiferent dacă s-a jucat sau nu fotbal în ultimele ore pe arenă. Totul luminat, niciun bec stins. Aşa cum am mai scris, am trăit un puternic contrast între “sobrietatea” energetică promovată în Europa şi belşugul qatarez.
Amabilitatea a fost cuvântul de ordine în ceea ce priveşte relaţia localnicilor sau a voluntarilor cu fanii. Uneori o amabilitate dusă la extrem, pentru că oamenii de ordine te duceau chiar ei câteva sute de metri spre locul în care vrei să ajungi în loc doar să îţi arate direcţia. Şi qatarezii au primit turiştii cu multă căldură, intrau în vorbă cu ei, erau foarte curioşi. Într-o lună petrecută în Doha, nu m-am lovit de aroganţe sau alte lucruri de acest gen.
În ceea ce îi priveşte pe fani, cei mai numeroşi au fost de la început argentinienii. Au venit în Doha pentru a fi alături de echipa naţională trup şi suflet. Iar pasiunea lor a fost inegalabilă. În număr mare au fost mexicanii, brazilienii, tunisienii şi marocanii, dar nu i-au putut egala pe argentinieni nici ca număr, nici ca pasiune.
Europenii sunt repetenţi la acest capitol. Englezii au fost cei mai numeroşi, cu un vârf de 10.000 la sfertul de finală cu Franţa. În rest, câteva mii de germani, francezi, olandezi şi croaţi. Dar diferenţa dintre Europa şi fanii de pe celelalte continente a fost uriaşă la nivel de susţinere în tribune.
Gradul de ocupare a tribunelor a fost foarte mare şi se apropie de 95% pe totalul turneului. Este adevărat că sunt mulţi suporteri din Pakistan, India, Nepal şi alte ţări cu mulţi imigranţi în Qatar a căror acces în tribune le-a fost facilitat. Dar nu ştim care este adevărat proporţie şi dacă într-adevăr sunt fani “de umplutură”.
La nivel de arbitraj a fost cel mai tehnologizat turneu final din istorie. Mingi cu senzor, offside semi-automat, cea mai avansată tehnologie VAR, dar cu toate acestea, deciziile arbitrilor au stârnit în continuare controverse, de la primul până la ultimul meci.
Câteva consideraţii tehnice despre joc. Încă de la primul meci s-a observat că au fost mult mai multe minute de prelungire pentru fiecare repriză, astfel încât timpul efectiv de joc să se apropie de 90 de minute. FIFA promite să continue acest trend, iar specialiştii susţin că se va ajunge la oprirea efectivă a meciului, în momentul accidentărilor, bucuriei dintre goluri, a schimbărilor, etc.
Un turneu final în care se anunţă finalul erei tiki-taka, aşa cum o ştim noi. Spania a falimentat în faţa Marocului cu acest stil de joc, chiar dacă startul a fost perfect: 7-0 cu Costa Rica. Ibericii au fost blocaţi eficient şi de Maroc şi de Japonia şi în ciuda unui număr de peste 1000 de pase pe meci, rareori au creat pericol.
Accesul pus mult mai mult pe jocul colectiv şi pe fizic. Echipele care au putut să se impună din punct de vedere fizic, au avut de câştigat. Şi chiar dacă finala a fost o afacere între Messi şi Mbappe, a fost o ediţie în care starurile au ieşit mai puţin la rampă. Dar în cazul Franţei şi Argentinei, Messi şi Mbappe au fost susţinuţi de coechipieri dispuşi la un efort “câinesc” pentru a le lăsa starurilor mai puţine sarcini defensive.
Jurgen Klinsmann remarcă faptul că la acest turneu final rolul “atacantului central” s-a schimbat. Nu mai este cazul doar să aştepte mingile în atac, ci să facă un efort suplimentar pentru a-şi ajuta colegii din celelalte compartimente. Şi chiar dacă timpul de pregătire al turneului a fost mai scurt ca de obicei, calitatea meciurilor nu a avut de suferit.
S-au marcat 172 de goluri la acest turneu final, Cupa Mondială din Qatar devenind competiţia cu cele mai multe reuşite, cu una peste ediţiile din 2014 şi 1998. Un turneu final organizat impecabil, în care incidentele de orice fel au fost izolate, iar în final, a câştigat fotbalul. Pentru că ultimul act a fost unul dintre cele mai frumoase din toate timpurile.