ZIUA FIAREI. „Am cadouri şi de la Valentin, şi de la Ilie Ceauşescu”

Marius Lăcătuş a ajuns la 52 de ani. Pe 5 aprilie, an de an, urările curg non-stop pe adresa legendei din Ghencea. Acum 7 ani, în aprilie 2009, FANATIK a făcut un reportaj emoţionant acasă la Marius Lăcătuş. Un reportaj de suflet, cu un om de suflet. “La mulţi ani, dulce fiară!”, scria pe tortul pe care Marius l-a găsit în mijlocul sufrageriei. O amintire îmbrăcată în multe amintiri.

––––––-

Este ora 13:15, iar Marius Lăcătuş încă nu a ajuns acasă, după antrenamentul avut dimineaţă în Ghencea. FANATIK are astfel mai mult timp să-i pregătească surpriza: un tort în formă de minge, în culorile clubului pe care îl antrenează. Pe tort un înscris semnificativ: „LA MULŢI ANI, DULCE FIARĂ!” Sunăm şi ne răspunde doamna Mariana, care ne invită în casă. După ce am pregătit artificiile şi lumînarea ne ocupăm locurile şi-l aşteptăm pe sărbătorit.

„Nu am făcut niciodată chefuri foarte mari”

„Bună ziua!” se aude o voce în capătul holului. El este, a venit, „aprindeţi lumînarea şi artificiile”, ne îndeamnă doamna. „Parcă am zis fără poze, dar văd că nu ne-am înţeles. Acum, dacă aţi venit cu tortul, nu am ce să mai fac”, ne spune acesta după ce ne aruncă o privire străpungătoare. Ne aşezăm şi încercăm să aflăm cum îşi sărbătorea aniversările, dar şi ce face acum Marius Lăcătuş de ziua lui. „Pentru mine toate zilele de naştere sînt foarte importante, dar cînd înaintezi în vîrstă parcă nu mai e la fel ca atunci cînd eram tînăr. De exemplu, la 20 de ani a doua zi spuneam că am 21, iar acum cînd mă apropii de 45 spun că am 44 pentru că mai e pînă duminică. Eu mereu mi-am serbat ziua de naştere în cadru restrîns, cu familia, prieteni apropiaţi şi nu am făcut niciodată chefuri foarte mari”.

„Era mai frumos înainte de Revoluţie”

Cînd vine vorba de perioadele dinainte de 1990, Marius devine nostalgic:
„Zilele de naştere înainte de Revoluţie erau mai frumoase, dar acelea nu prea apucam să le sărbătoresc, deoarece, în perioada ´85-´86, ziua mea de naştere coincidea cu meciurile din Cupa Campionilor, iar cum Steaua ajungea destul de des în această competiţie, îmi serbam ziua în cantonament. Genul ăsta de evenimente le sărbătoream între colegii de echipă la o bere sau în unele cazuri la restaurant. Dacă mă gîndesc mai bine, practic au fost şi ani în care nu am făcut nimic de ziua mea, pentru că, de la o vîrstă, nu mai ai tragere de inimă să sărbătoreşti, cînd te gîndeşti că îmbătrîneşti”.

Surpriza Marianei: 20 de persoane într-o garsonieră!

Tot din acea perioadă „Fiara” îşi aduce aminte de o întîmplare hazlie din vechea garsonieră, oferită de club. „Întîmplare care să-mi fi rămas în minte?”, se uită la soţie şi o întreabă: „Tu îţi aduci aminte că eu… nu-mi aduc aminte nimic”. „Nu e romantic”, intervine soţia. După cîteva secunde de linişte, doamna Mariana tresare şi spune: „Ba ţi-am făcut eu o surpriză cînd stăteam la garsonieră şi am invitat toată echipa la noi acasă, cu soţii cu tot. Nu-ţi aduci aminte cînd a venit Ana Bumbescu şi era însărcinată?” Timp de două secunde Marius Lăcătuş parcă se teleportează în acele vremuri şi deodată tresare. „Aaaa, îmi aduc aminte acum. Atunci cînd au venit Stîngaciu, Duckadam şi eram vreo 20 de persoane în garsonieră. Bine, asta nu era ceva neobişnuit, pentru că noi eram foarte uniţi şi azi veneau la mine, mîine mergeam la altul şi tot aşa. Erau lucruri normale, dar cînd vii acasă şi nu te aştepţi la nimic şi găseşti casa plină, e normal să fii surprins”.

„Puteam sta la restaurant şi după ora 10 seara”

Între timp soţia opreşte televizorul care „ne deranja”, aşa cum spune chiar ea, lăsat deschis de fiica lor care plecase la şcoală. „Da, şi cum spuneam, cam astea erau zilele de naştere înainte de ´89. Mai erau cîteva excepţii cînd mergeam la restaurant să sărbătorim ziua de naştere a cuiva şi puteam sta şi după ora 10. Te simţeai parcă altfel cînd…”, şi soţia îi „fură” vorba din gură: „Mai important”, după care Marius continuă. „Da, mai important pentru că ceilalţi părăseau localul şi noi spuneam: <Uite mă, noi putem sta la masă şi ăştia, cînd apar luminile, flashurile, pleacă>, iar noi puteam să mai stăm o oră, două în plus, însă aşa erau vremurile atunci”.

„La Oţelul – Steaua am primit cadoul cu inima îndoită”

Nici cînd vine vorba despre cadouri fostul număr 7 din Ghencea nu pare prea impresionat: „Cadouri? Eu nu mă gîndesc la cadouri”. Şi este întrerupt iar de doamna Mariana. „Ba da, de ziua ta, la acel meci cu Oţelul, cînd ai bătut Steaua chiar de ziua ta”. „Da, dar nu a fost un cadou frumos, a fost aşa, jumi-juma. Eram cu inima îndoită. Sigur, m-am bucurat de rezultat, că a cîştigat echipa pe care o antrenam, dar, pe de altă parte, ştiţi cum e… te mai gîndeşti şi la echipa la care ai jucat – face o pauză – dar după meci. Oricum, şi atunci m-am dus la galeria Stelei care îmi scanda numele şi am sărbătorit şi cu ei”.

„Nu i-am luat iaht sau elicopter”

În schimb soţia, care a fost mereu alături de el, îi face acelaşi cadou în fiecare an.
„Eu sînt cel mai frumos cadou pentru Marius, nu trebuie să-i dau nimic altceva”, iar soţul preia cuvîntul. „Păi e normal. Orice cadou mi-ar face – ceas, brăţară – le port cu drag. Dacă se strică încerc să le repar, dar în cele din urmă tot ea rămîne cel mai frumos cadou”. Cei doi intră într-un schimb de replici, iar noi dăm din cap, ca la un meci de tenis. „I-am făcut cadouri normale, să nu credeţi că i-am luat vreun iaht, elicopter sau mai ştiu eu ce”.

„Doar sănătatea nu se poate cumpăra”

„Lăcă” plusează: „Noi le-am zis şi finilor, şi prietenilor, că noi, ăştia mai bătrîni, cadouri aşa mai de vară, doar pentru copii mai facem cadouri scumpe”. Iar este întrerupt: „Ce poţi să-i iei unui om care are de toate? Sănătate, dar asta nu se poate cumpăra”. Problemă nu ar fi nici criza financiară, despre care Marius Lăcătuş spune că „nu o simt, nu am afaceri, deci nu are cum să mă afecteze”

Digisport.ro

Transformarea fizică a Serenei Williams. Cum arată acum și ce spune legendara sportivă despre corpul ei

„Îmi plăcea să strîng bani, da’… se cheltuiau”

Mariana şi Lăcătuş sînt împreună de cînd lumea, iar acum, cînd acesta împlineşte 45 de ani, spune: „Odată cu trecerea timpului îl simt mai liniştit, calm şi mult mai matur. Cînd era tînăr, era mai nebunatic şi trăiam viaţa aşa cum era ea”, moment în care vine şi completarea. „Nu exista să punem bani deoparte, chiar dacă mie îmi plăcea să strîng, da’… se cheltuiau. Mie nu-mi place să ies în evidenţă cu nimic. Cînd părăsesc incinta stadionului, sînt un om normal, ca oricare altul”.

„Zilele de naştere sînt importante pentru copii”

Şi în 2008, de ziua lui, Marius era tot în Ghencea. „Anul trecut am primit un tort de la băieţi, iar seara am stat acasă cu soţia. Diferenţa e că atunci eram mult mai bine poziţionaţi în ceea ce priveşte lupta pentru titlu. Oricum, eu sînt de părere că zilele de naştere sînt importante pentru copii, pentru cei care vin din urmă, nu pentru cei trecuţi de o anumită vîrstă”, spune sărbătoritul nostru.

Cel mai frumos cadou

„L-am primit de la fiica mea. A fost ceva scris, desenat de ea, cînd era mai mică. Ce cadou poţi să cumperi cînd e ziua cuiva? Un ceas, un parfum sau mai ştiu eu ce. Înainte, cînd se mergea la o zi de naştere, se ducea o cravată, care, după un an sau doi, ajungea tot la tine, pentru că şi cel căruia o dăruiai, la rîndul lui, o dădea mai departe! Astfel, de multe ori se întîmpla să ajungă tot la tine. Cadourile primite de la copiii tăi sînt cele mai importante, nu parfumurile, sticlele de whisky sau… o cravată”

Tablouri „prezidenţiale”

„Cadouri am primit şi de la Ilie Ceauşescu, nu doar de la Valentin. Am primit un tablou, nu ştiu ce valoare are, dar e un tablou frumos, care are valoare sentimentală. Cînd primeşti un astfel de cadou de la nişte oameni răi sau buni, cum sînt consideraţi azi, dar care atunci erau aproape de noi, eu cred că are o valoare sentimentală foarte mare. Ţin foarte mult la el”

Ce politicieni i-au făcut daruri

„Înainte primeam cadouri de ziua mea de la politicieni şi conducători, dar aşa se întîmpla cu toată lumea. Aşa cum eu am primit un tablou, probabil şi ceilalţi colegi au primit cîte ceva. Într-un an am primit felicitări de ziua mea din partea lui Constantinescu, care era preşedintele ţării, şi de la Vadim Tudor, oameni care atunci cînd îşi aduc aminte de tine îţi face plăcere şi păstrezi acele lucruri”

Ce aşteaptă de la suporteri

„Aceştia au fost mereu alături de mine, fie că era ziua mea de naştere sau nu. Ce-mi doresc de la ei? Să fie mai mult alături de echipă decît de mine. Eu sînt convins că jucătorii care sînt acum au mai multă nevoie de sprijinul lor decît am eu. Eu pot să trec peste anumite lucruri pe parcursul unui meci, dar mai greu e pentru jucători. În momentul în care suporterii ar fi alături de cei care intră în teren, atunci şi randamentul lor ar putea creşte şi ar putea evolua la o altă valoare, cum au mai demonstrat”