Sărbătoare în Giuleşti: şoşoni, soare şi speranţe

Cu sabia aţintită asupra capului de către Comisia de Licenţiere, dar sub îndemnul “Rapid nu moare”, giuleştenii au remizat cu Iaşi (2-2), rezultat care a consfinţit revenirea în Liga1 din punct de vedere sportiv a formaţiei din Grant. Pentru a treia oară într-un an de zile, giuleştenii îşi cîştigă dreptul pe teren de se duela din nou cu Steaua, Dinamo şi Petrolul, însă costumele din spatele unor birouri pot schimba istoria şi cursul echipei care continuă să impresioneze fotbalul din România prin emulaţia fantastică creată în sînul formaţiei vecină celebrelor şine de tren ale CFR-ului.

Costumele însă nu se regăsesc în Giuleşti! Doar pe Nicolae Manea, fosta glorie a giuleştenilor asortînd vişiniul cravatei cu atacurile la Viorel Duru, cel care a transmis preşedintelui FRF că trebuie să se opună promovării Rapidului. Pe stadion, alb-vişiniul eşarfelor, a tricourilor şi a echipamentelor colorează arena care a împlinit recent 75 de ani. Totuşi, orice suferinţă are lecţia ei, iar giuleştenii au învăţat că suferinţa cerne suporterii care cîndva erau lîngă echipă la duelurile cu ceilalţi granzi ai României şi îşi declarau devotamentul etern. Suporteri nu mai sînt aşa mulţi ca atunci cînd adversara se numea Steaua sau Dinamo. Doar patima a rămas neschimbată! Iar patima se cîntă şi se exprimă cel mai bine alături de fostele glorii, la apel fiind chemaţi, rînd pe rînd, Vasile Maftei, Marius Şumudică şi Alexandru Ioniţă, toţi crescuţi în Giuleşti şi rămaşi cu spiritul între şinele de tren şi bătrînul pod al Grantului.

Doi şoşoni pentru renaştere!

Golul lui Alexandru Coman din prima repriză duce atmosfera în punctul dorit de către fani. Tricourile părăsesc corpurile fanilor chiar dacă ploaia nu se mişcă de pe giuleşteni. Scandările oscilează, ca întodeauna, între încurajări pentru favoriţi şi înjurături pentru oponenţi. Viorel Duru, inamicul numărul unu în Grant, este reamintit la fiecare patru scandări, de parcă ritmul a fost orchestrat direct de corul de la Viena. Nu este uitat nici Adrian Zamfir, mai ales cînd plăieşii lui Marius Lăcătuş au preluat conducerea, dar “dubla” lui Alexandru Coman readuce veselia în tribune. Veselia şi două ghete, sau şoşoni cum se spunea în anii de boemie acută în Grant. Nu pentru fani, ci pentru o licitaţie care are ca scop strîngerea de fonduri pentru supravieţuirea Rapidului. Aşa a decis Ionuţ Voicu să îşi ia adio de la galeria giuleşteană, fundaşul dreapta avînd şanse minime să rămînă alături de feroviari şi de la anul dacă decizia de la TAS este favorabilă Rapidului.

Şi totuşi, a răsărit soarele…

Sfîrşitul meciului aduce sărbătoatea în centrul terenului, acolo unde Viorel Moldovan este purtat pe braţe de elevii săi şi aruncat în aer. Totul ca o mulţumire supremă pentru cel care şi-a legat, pentru eternitate, destinele de istoria Rapidului. Atunci s-a decis şi ploaia să ofere un răgaz soarelui să mîngîie cald şi timid eforturile celor care au dărămît toate obstacolele care i-au ţinut departe de Liga1. “Sperăm să fie soare în Giuleşti şi cînd o să vină decizia de la TAS”, e concluzia lui Daniel Pancu.

Plecarea lui Zamfir, sărbătorită cu un banner

Cedarea acţiunilor de către Adrian Zamfir către cei patru suporteri ai Tribunei a doua a adus sărbătoarea în rîndul jucătorilor, care au sărbătorit promovarea cu un banner care conţinea mesajul “Fără patron!” Mesaj făcut de suporteri pentru jucătorii care au rezistat fără salarii timp de aproximativ 12 luni, unii chiar 16 luni. Fotbalişti care, prin intermediul lui Pancu, au declarat că merită mini statui. Suporterii însă sînt de altă părere. Statuile pot fi dărîmate. Ieri, fantasticii Rapidului modern, merită ceea ce au  şi cîştigat: nişte pagini de istorie aurite de eforturile lor! Pagini care vor oferi altora un exemplu etern despre modul în care, fără a fi spartan, poţi rămîne lîngă ceea ce ai crezut întodeauna.

 “Cred că merităm nişte mini statui pentru ceea ce am făcut la Rapid! Amărîţii din tribune au jucat pentru amărîţii din teren!”

Daniel Pancu, atacant Rapid