Alibecul Royal, 4 ași pentru Sepsi, biliardul lui Tavi: Full pentru Conference!

Pentru cine privește Superliga națională după meciurile din preliminariile Conference League, ea pare o lady norocoasă, cu o cracă de cercei și cu degetele încărcate cu inele de aur, de parcă ar fi câștigat la o „combinată” de jocuri, nu de noroc, ci de hazard. Cine oare putea să-i lumineze Farul „Regelui” Hagi, decât Ali(becul) de rigoare, cu două goluri și o centrare decisivă? „Ciobi” jubilează și el, după ce le-a tras „șepșile” pe ochi bulgarilor nenumerotați de la CSKA, în timp ce Tavi Popescu și-a salvat patronul de revenirea la prima meserie, așa cum amenința jupânul Becali, în cazul unei eliminări.

„Biliardul” lui Tavi Popescu, emblematic pentru calificarea cu full de „ași”. „Conferențiem” cu Farul luminat la necaz, cu Sepsi însetată și cu pariul lui Gigi!

Curat lucru, faza sau mai exact secvența parcă ruptă într-un film despre artiștii biliardului în care Tavi Popescu a marcat cu CSKA 1948 și i-a răspândit emoțiile patronului Gigi Becali, care pariase într-atât pe calificare încât își mizase, chiar și „la mișto” viitorul, este emblematică pentru seara preliminariilor Conference League. Felul în care s-au legat evenimentele ține cumva chiar de domeniul SF-ului, dar, să le numărăm…

Am început cu golul lui Tavi, marcat cu un șut plasat, la finalul unei scene neregizate, în care mingea parcă se zbătea să ajungă la el după ce se lovise de atâtea jaloane. Credeați că biliardul este un sport care se joacă, totuși, cu… mâinile, dar meciurile FCSB-ului sunt complexe și au multe aspecte, care mai de care mai tentante pentru privitor, pe scara de la bizar la prodigios.

Păi nici nu se poate întâmpla altfel, când – pentru a rămâne în „trendul” sporturilor mâinilor de aur – la golul egalizator al FCSB am trăit cu senzația că privim un meci de tenis: Înscrisese… Djoković, dar nu era vorba despre Novak, ci despre Damjan!

Digi24.ro

VIDEO. Mărturia unei sportive, despre antrenorul acuzat de proxenetism: „A intrat peste mine...”

„Dirijorul” Alibec, un sprijin regal într-o criză… „monarhică”

Asta a demonstrat-o și Alibec, care nu mai dă din brațe ca să stârnească țânțarii afară din stadion, ci să-și elibereze forța. Puterea care îl transformă într-unul dintre cei mai eficienți atacanți, dar numai atunci când vrea. Adicătelea, când îi ajunge cuțitul la os.

Așa s-a întâmplat și cu Farul lui Hagi, de la care așteptam cu toții să aflăm pe unde-și apretează mantia regală, în condițiile în care meciul cu Urartu debutase și continuase catastrofal. Dar, norocul și-l face omul cu… mâna destinului dar și cu mintea cea de pe urmă.

După galopul de sănătate din sezonul trecut, Farul se transformase într-o echipă fără miez și lipsită de vlagă. De ceva vreme, soarele livid al litoralului părea o bubă spartă într-o fântână sleită, care nu-și justifica nici poziția geografică din clasamentul ediției trecute a campionatului și nici pretențiile pentru Europa. Dar s-a trezit Alibecul să-și reverse pasa către Nedelcu și apoi s-a răcorit și pe sine în două rânduri, nu cu bere, ci cu sânge rece.

Fii bucuros, Gică, deși Ali(becul) tău gesticulează uneori precum maestrul Celibidache, săracu’, Dennis a dirijat perfect pe calea bătătorită inexplicabil în ultima vreme, de umbrele campionilor de sezonul trecut!

Digisport.ro

Câți bani va încasa Simona Halep din partea ITIA, după ce a apărut motivarea deciziei TAS

Sepsi nu vinde, dă gratis: 4 goluri!

Nu șapte, ci patru dintr-o lovitură au izbutit elevii lui Liviu Ciobotariu, cu bulgarii de la CSKA, semn că „șepșile” de Supercampioni ai României nu sunt un cadou pentru jucătorii din Sfântu Gheorghe. E drept că la formarea acestei trupe de șoc un mare merit îi aparține și Sfântului Bergodi, dar echipa n-a alunecat pe terenul experimentelor și își vede de treabă.

Când au promovat în primul eșalon, mulți dintre noi am avut senzația că băieții de la OSK au cartușierele burdușite cu semințe de cânepă. Apoi, s-au transformat, ușor, ușor, în armurierii surprizei. Însă, cel mai important fenomen este legat de faptul că, dincolo de pasiunile fiecăruia, pentru o echipă sau alta, este onorant pentru orice iubitor al fotbalului din România ca învingătoarea unei echipe de tradiție precum CSKA Sofia să se numească Sepsi.

Dincolo de cei 4 ași așezați în plasa care reprezintă mirajul dreptunghiului verde, echipa lui Ciobotariu și a vulcanicului Dioszegi a mai arătat ceva. Într-adevăr, la Sfântu Gheorghe, nu se „vinde” de dragul afacerii, ci se cultivă, pentru bucuria roadelor.

CFR, de la tradiționala calificată la gâdele unei seri perfecte

Păcat de CFR, pentru că altfel „festivalul” ar fi fost total. Din păcate, una dintre zicerile noastre neaoșe s-a pierdut în derizoriu. Nu turcu’ plătește, ci clujeanul cu moț orgolios. E drept, deplasarea la Adana Demirspor s-a dovedit letală, de parcă spiritul fiului urbei, bătăiosul Fatih Terim, încă sălășluiește în firul de iarbă. Riscul era la el acasă, dar ai noștri s-au crezut, probabil, pe litoralul otoman și nu luați cu „otuzbirul” pe un stadion de fotbal.

Și totuși, cu un om în plus și cu moralul ridicat după reușita lui Mogoș, te așteptai ca formația lui Mandorlini să nu se stingă precum felinarele de lângă statuia lui Matiaș Crai din centrul orașului, când se apucă junii urbei de cântat hit-uri patriotice, la scăpăriciul  pălincuței. Unde mai pui că vorbim și despre tradiția intrată deja în sânge, care spunea că, aproape an de an, CFR Cluj se lua la trântă în grupele competițiilor europene cu tot felul de Greuceni și uneori chiar câștiga…

Din nefericire, orice seară luminată are și Luna sa neagră, astfel că fosta campioană s-a trezit afară din Europa, în sunet dezacordat, cu „mando(r)lina” legată de coadă. A fost vina pariului prost, început cu păstrarea „tactică” a vedetelor Manea și Konoplyanka pe banca de rezerve până la Sfântu’ Așteaptă, pentru că despre Deac, ce să mai zicem…

Una peste alta, „conferențiem” în Europa și românii sunt predispuși la show și mai ales la surprize. Până la urmă, o seară cu fotbal bun este și mag și gâde, iar indiferent de adversari și de circumstanțe, eroii își merită reverența. Însă, atenție la vorba lui Damjan Djoković, „nu se poate așa în Europa”…