Reportaj. O zi din viaţa Craiovei lui Mititelu. „E copilul meu!”

Oltenia eterna Terra Nova este un etern creuzet în care arde pasiunea pentru fotbal, o pasiune mistuitoare, pe care nici timpul, nici duşmănia unor oamenii nu au reuşit să o domolească, să o… deturneze în ultimă instanţă. Oltenii „ard” pentru fotbal, „ard” pentru „Ştiinţa”, „ard” pentru campioana iubirii lor, „campioana unei mari iubiri”.

Reporterii FANATIK au plecat într-o dimineaţă urâtă de decembrie să „măsoare” la faţa locului intensitatea acestei mari iubiri. George Bacovia ne-a însoţit tot drumul, îngânând în ceaţă „Plouă, plouă, plouă, vreme de beţie, singur, singur, singur, ce melancolie”… Pentru că singuri ne aflam pe drumul de costişe ce duce pe dealurile Balşului la Craiova, era 1 decembrie şi românii se pregăteau pe la casele lor să sărbătorească 99 de ani de la Marea Unire din 1918.

FC Universitatea Craiova, liderul lui Adrian Mititelu

La marginea sudică a Băniei, cam peste drum de aeroport, este o bază sportivă modernă, construită de Consiliul Judeţean Dolj cu bani europeni. Acolo se antrenează şi îşi joacă meciurile de „acasă” FC Universitatea Craiova, echipa pe care a reuşit Adrian Mititelu să o formeze şi să o înscrie în Liga a IV-a, după 4 ani de restrişte şi jale pentru el şi pentru cei care cred că aceasta este continuatoarea Craiovei Maxima, nu „clona” – aşa-i spun cei din jurul lui Mititelu – creată de Olguţa Vasilescu şi care joacă în prima ligă. Când am ajuns acolo, tocmai termina antrenamentul o grupă de tineret a „duşmanilor” amintiţi, CS U Craiova. Preşedintele lui FC U, Marcel Iancu, l-a interpelat în gura tunelului dinspre cabine pe un puşti longilin „Ce joci tu, măi copile?”, „Atacant”, „Şi nu vrei să vii la noi?”, „Ba da!”, „Normal, cum să nu vrea?” – s-a întors Iancu spre directorul sportiv Robert Săceanu – „Vrea şi copilu’  să joace pentru Universitatea Craiova!”. Război continuu în Bănie…

Pe jumătate de teren, directorul tehnic Nicolo Napoli, antrenorul principal Ovidiu Turcu şi „secundul” Adrian Filip au aranjat „atelierele” de lucru, jaloane, copete, două „scări” de frânghie culcate pe gazon, „leii” lui Mititelul şi-au făcut încălzirea şi au intrat „pe aparate”, au făcut exerciţiile cerute de Napoli, fără prea multe comentarii sau glumiţe între ei. Au abandonat seriozitatea „profesională” la miuţa tradiţională. S-a jucat cam tare pentru un antrenament, s-a pus osul, a fost îndârjire mare, se trage tare pentru un post de titular, lipsesc 4 oameni de bază la meciul cu Viitorul Cârcea din ultima etapă a sezonului de toamnă şi nu trebuie ratată ocazia de a-l impresiona pe Napoli. Care, cu barbă şi cu căciula „dacică” pe cap parcă e Decebal… Scorul final „fuse unul rar”, spune Robert Săceanu, 5-1 pentru ai lu’ Gogoaşă, Dina şi Raicea împotriva lui Dănănae, Bălan & comp., „de obicei e mult mai strâns”. La final învingătorii au „pozat” fericţi, parcă jucaseră„ pe puncte”… VEZI GALERIA FOTO.

Bannerul trist al fanilor, peste 100 la un antrenament obişnuit!

Tot antrenamentul a fost urmărit de un grup de peste 100 de fani, care n-au uitat că este 1 Decembrie şi, de Ziua Naţionlă, au afişat un mare banner cu ce-i doare: „1 DECEMBRIE, O SĂRBĂTOARE TOTUŞI TRISTĂ / GÂNDUL MARII UNIRI ÎNCĂ MAI EXISTĂ”. Unirea lor, unirea echipelor Băniei într-una singură, în Universitatea Craiova, fără FC sau CS, fără „clonă”, fără ambiţii „mititele”, fără Olguţa, fără amestec politic… Adică imposibil în România anului 2017… Fanii FC U sunt, însă, nişte optimişti incurabili şi sufletişti fără pereche. „Doar noi şi Dinamo mai avem «peluze». Aaaa, şi Clujul, U Cluj… Vedeţi, tot Universitatea…” – spune Gabi Blondu’, fostul lider al galeriei, care nu poate trăi fără echipa sa de suflet  – „Galerii adevărate, nu doar suporteri… Suporteri are şi Steaua, dar n-are galerie. Ia imaginaţi-vă un meci FC Universitatea Craiova – Dinamo pe «Oblemenco», cu peluzele pline… Nimeni nu mai are aşa ceva în România”. Fanii din „peluza”-tribună de la marginea Craiovei au cântat imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”, au cântat imnul regional „Oltenia, eterna Terra Nova”, au cântat imnurile lor de peluză, au scandat pro FC U şi anti CS U, au aprins fumigene – da, la un simplu antrenament al favoriţilor! – şi au plecat spre case să se odihnească pentru meciul de a doua zi. VEZI GALERIA FOTO.

Câte sarmale credeţi că poate mânca la o masă Nicolo Napoli?

Echipa şi staff-ul au plecat şi ei la cantonamentul de la ieşirea din Craiova, camere pentru două persoane, pe uşa lui „Gogoaşă” – pentru conformitate portarul Andrei Preda, căpitanul echipei, „coborât” din galerie – sunt lipite două afişe: unul cu Peluza Sud 1997 Craiova şi unul cu „Justice for Craiova”, ca să se ştie.., apoi sală de mese, bucătărie, terasă mare cu „mese lunge şi bănci de lemn”, vorba „Luceafărului” Eminescu, complex care îl costă pe Mititelu 1.000 de euro pe lună. Au ajuns băieţii, au urcat în camere, s-au „premenit” şi au coborât la masă. Spaghete bologneze într-o oală imensă, au trecut fiecare şi şi-a pus cât a vrut… vorba vine cât a vrut, Napoli a fost cu ochii pe ei „Mancati putin, nu va îngrasati”. Şi-a pus şi el, după „copii”. Mâncare italienească, meniu stabilit de italian în fiecare zi. Felul doi au fost pulpe de pui la grătar cu cartofi nature şi saltă de roşii cu ceapă. Desert: banane. O voce din staff, nu spunem cine, se ştie el (ca să ştiţi şi dumneavoastră, Gabi Blondu’!), îl desconspiră pe Napoli: „Mai mult decât mâncarea de la el îi plac sarmalele noastre. Ieri a mâncat… câte ai mâncat, Mister?”. Mister face un semn de discreţie şi arată din degete: 16. Şaisprezece! E mort după sarmale! La el acasă, la Cagliari, favoritele sunt pastele cu sardine, apoi maialetto, adică purceluş de lapte „preparato da me, cinque ore la cuptor, maxim cinque kile, e molto delizioso” şi, stupoare, carnea de cal! Pulpă la grătar! „E davvero buono, creda me”, susţine Napoli. „De gustibus non disputandum” spuneau strămoşii noştri comuni, aşa că nu comentăm mai mult… După masă au urmat două ore de odihnă şi apoi recreere în echipă la mall.

Mall-ul Electroputere, victoria capitalismului multilateral dezvoltat

Cel mai mare mall din Craiova este construit pe locul, ca să nu fim patetici să spunem „ruinele”, chiar dacă este purul adevăr, uriaşei uzine Electroputere, care, ca majoritatea uzinelor româneşti, a fost distrusă de conducerea „înţeleaptă” şi vândută a ţării de după lovitura de stat din decembrie ’89 ca să facă loc mall-ului, că doar suntem societate de consum şi trebuie să avem unde consuma ce ni se serveşte de „afară”, nu?, dacă noi nu mai suntem în stare să producem nimic sau, mai corect, nu mai suntem lăsaţi să producem nimic! Aşa, ca un amănunt, pe platfotma industrială Electroputere lucrau „numai ” vreo 20.000 de oameni… Dar asta-i altă poveste, să revenim în mall-ul Electroputere (culmea nesimţirii, de fapt a sfidării, la una dintre multele intrări este un perete întreg acoperit cu fotografii ale halelor şi liniilor de montaj a locomotivelor din vremurile cânde eram unul dintre exportatorii de top ale acestor produse…), la o masă cu băieţii în treninguri albastre cu FC Universitatea Craiova pe spate.

„Hai, mamă, c-ăştia-i ăia de-o înjură pe doamna Olguţa!”

Un suc, o cafea, un telefon, mai trece câte un suporter „Baftă, băieţi, mâine!”, se mai opreşte câte un curios, o mămică grijulie îşi trage băieţelul de vreo 10-11 ani fascinat de atâţia neni în echipament sportiv, „Hai, mamă, c-ăştia-i ăia de-o înjură pe doamna Olguţa!”. E democraţie, nu-i aşa?, gura lumii slobodă, fiecare ţine cu cine vrea. Aşa cum, de exemplu, chiar la masa de lângă cea la care s-au aşezat Nicolo Napoli, Robert Săceanu şi Marcel Iancu, era fiul „duşmanului” Marcel Popescu, prezidentul „clonei” CS U Craiova. Ignorare reciprocă totală, nu s-au schimbat nici priviri, deşi se cunoşteau cu toţii… Nu aşa cum junele Alex Raicea, unul dintre favoriţii galeriei, s-a „dat” cu duşmanul şi s-a întreţinut amical, jovial chiar, cu o tânără şi frumosă domnişoară, care este iubita lui… Alex Mitriţă, atacantul „clonei”! Muică, ce fu asta?! Cum fu posibil?! Foarte simplu: cei doi „Alecşi” sunt veri primari, mamele lor sunt surori, aşa că fu o întrevedere de… familie. În paranteză fiind spus, amândoi vericii dădură gol a doua zi pentru echipele lor…

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Pretenţiile (premoniţiile?) lui Mititelu

Ziua se încheie cu o vizită a lui Adrian Mititelu în cantonament. Veniră băieţii la masa de seară, dădură frumos „Bună seara!” şi fură luaţi la întrebări de patron: „Ce-i, mă, cu voi, unii cu canadiene, alţii fără, ce, aicea e frig? Ia, hai, canadienele să dispară!”. Şi canadienele dispărură. „Ce vă spusei eu vouă?”, le veni rândul celor din staff, „Cum vreau să arate tot timpul? La fel toţi, ca o echipă mare, de-aia dădurăm atâţia bani pe echipament, să se obişnuiască cu gândul că joacă la o echipă adevărată”. Reacţia pare exagerată, dar Mititelu a cheltuit peste 50.000 de euro ca să îmbrace echipa în echipament Adidas, toată lumea are, de exemplu, canadiene cu puf de pinguin, albastre jucătorii, negre antrenorii, gri conducerea, cu FC Universitatea Craiova pe spate. După caşcaval pane, curcan la cuptor cu piure şi salată de varză, desertul l-a „servit” tot Adrian Mititelu: „Auziţi aicea, mâine nu vreau să-mi faceţi una nefăcută. Nu luaţi jocul uşor, nu vreau să am surprize. Nu vă culcaţi pe-o ureche că avem multe puncte în faţă. Atâta aşteaptă ăştia ca să ne facă de ocară, să râdă de noi. Nu-mi stricaţi petrecerea că nu mai mănânc nici eu, dar nici voi!”. Şi era ceva de mâncat având în vedere că, pe lângă aperitive ca la nuntă, erau pregătite nu mai puţin de 518 sarmale, un porc de vreo sută de kilograme şi ditamai tortul cu stema echipei pe el…

Nervi din start: cârcenii jucară în alb şi roşu!

A doua zi avuserăm parte de un meci de zile mari, doar era a doua zi după 1 decembrie… Un meci „de vacanţă” se transformă într-unul „pe viaţă şi pe moarte”, pentru că adversarii de la Viitorul Cârcea avură ambâţul să-i încurce pe liderii incontestabili ai seriei. Luaţi în „clonţ” de cei peste 1.000 de fani veniţi şi din Bucureşti, şi din Câmpia Turzii şi de cine mai ştie unde din ţară, başca grosul localnic, „cârcenii”, echipaţi, ghinion, în alb şi roşu, culori la care oltenii în general fac alergie acută, ghici Dinamo de ce?, acu’ mai era şi problema cu PSD-ul, roşu e culoare comuniştilor, nu?, şi „toate echipele din judeţ sunt sprijinite de primării, iar primăriile au în frunte primari PSD” spune Mititelu, FC Universitatea Craiova se consideră singura „redută” care se opune PSD-ului, nu degeaba au inscripţionat pe tricouri haştagul „#rezist”… Aşa că „pesediştii ăştia de cârcei” , cum i-a categorisit Gabi Blondu’, au însemnat răul absolut venit să dea cu echipa lui Mititelu de pământ când îi era lumea mai dragă.

După o agonie de 87 de minute…

Şi nu fu mult ca visul urât, premoniţia din seara precedentă a lui Mititelu când îi atenţionă pe-ai lui să fie atenţi, să se împlinească. 7-8 minute îi despărţiră de Gogoaşă, Dănănae, Cristea, Raicea, Dina, Bălan de dezastru. De la agonie la extaz în 8 minute. Pentru că fu 1-0 pentru oaspeţi, gazdele reveniră la 2-1, „cârceii” să dusără iarăşi la conducere, 3-2, scor care îngheţa pe cei 1000 de suporteri din Peluza Sud în minutul 87. Atenţie, minutul 87! În 8 minute, au fost 5 de prelungiri, se întâmplă minunea: ai lu’ Mititelu se dezlănţuiră şi făcură 5-3! Pentru posteritate, marcară pentru FC Universitatea Raicea, Dina, Firan şi Girbita, care reuşi o „dublă”. Astfel echipa lui Mititelu nu făcu niciun pas greşit în turul de campionat, în care acumulă maximum de puncte, 17×3=51, cu un golaveraj „nesimţit”, de 93-16.

…urmă extazul la final!

Muică, ce nebunie fu! La golul de 4-3 fanii intrară pe teren, făcură o tură şi ceva spectacol şi ieşiră, cuminţi (!!!), fără ca vreun jucător să păţească ceva. Iar după fluierul final, mai bine de o oră nu-i lăsară pe jucători să fugă la cabine! Mii de fotografii se făcură, sclipiră telefoanele mobile mai ceva ca luminiţele de Crăciun din centrul Băniei, fluturară steagurile mai ceva decât la defilarea de 1 Decembrie de sub Arcul de Triumf din Bucureşti, se cântă şi se scandă, se dădură dedicaţii care de care mai înfocate cătră prieteni şi mai „colorate” cătră „duşmanii clonaţi”, care tare mai sughiţară pe la unu jumate, două sâmbătă, 2 decembrie… VEZI GALERIA FOTO.

Cine mânca porcul dacă bătea Cârcea

Iar după aşa meci de povestit nepoţilor, petrecerea din cantonamentul echipei a însemnat descătuşarea din emoţiile unui meci care, în sine, nu însemna aşa de mult, „o înfrângere nu ne afecta poziţia, dar ce ruşine era, ce-ar mai fi râs ăştia ai PSD-ului de noi, mă îngropam singur de ciudă, eram hotărât să donez toată mâncarea la o casă de copii, nu mai făceam nicio petrecere. Ne trecu glonţul pe la ureche, mare noroc avuserăm”, spunea Mititelu, transpirat şi transfigurat, după fluierul final izbăvitor.

Cheful „de vacanţă” îl avu la mijloc, la propriu, pe cel mai iubit animal din luna decembrie, Măria Sa Porcul. Sacrificatul de onoare a fost crestat creştineşte, cu mare respect şi cu o mare cruce pe frunte, de către directorul tehnic Nicolo Napoli, sub atenta îndrumare a patronului Adrian Mititelu. După care a urmat „dezbrăcarea” de şorici „la cald”.

Napoli n-a pus gura pe şorici nici ameninţat cu demiterea!

Toată lumea s-a înfruptat din „pielea” godacului, mai puţin Nicolo Napoli. Nici ameninţat cu demiterea n-a vrut să pună gura pe şorici! Cum nici de băutură nu s-a atins. N-a „pupat” nici măcar o ţuiculiţă, de vin nici nu s-a pus problema. Nu bea, nu fumează, i-am spus că avem o vorbă cum că „suma viciilor rămâne constantă”… A zâmbit, are un zâmbet trist, parcă e plecat undeva departe tot timpul: „Io sono acum un vecchio… batrân… un bunic…”. Poate că era cu gândul deja acasă, urma să plece a doua zi în Italia, la Cagliari, de unde pe 10 decembrie o să zboare în Thailanda pentru 12 zile „să mă fac negro la faţă, să mă stau întins la soare şi să mă fac baie la apa, nu mai gândesc la cine vreau să mai iau la echipa şi la cine trebuia să renunţam”. Apoi Crăciunul acasă şi Anul Nou „mă gândesc să fiu la Praga trei zile”. Va reveni la Craiova pe 29 ianuarie. Campionatul se reia la începutul lui martie.

Andrei Preda şi Adrian Cârstea pot fi, la fel de bine… cântăreţi!

Taraful de lăutari din comuna Iancu Jianu, „inventat şi crescut de mine”, cum spune Adrian Mititelu, a înfierbântat, dacă mai era nevoie, asistenţa, de la directorul tehnic Nicolo Napoli, antrenorii Ovidiu Turcu şi „Zambrota” Adrian Filip, înconjuraţi fără scăpare de echipă, până la un grup de fani veniţi tocmai de la Câmpia Turzii, cu cântece populare avându-l ca solist pe Adrian Mititelu, cu sârbe olteneşti la care se cam rupsără ceva „opinci”, „căluşar-şef” Adrian Filip (o fi învăţat să joace aşa de vârtos cât a antrenat, cu Laurenţiu Reghecampf, prin ţările… arabe?!), dar şi cu eternul „Oltenia eterna Terra Nova” şi alte cântece de galerie, cântate cu foc de jucători, în prim plan cu „Gogoaşă” Andrei Preda, căpitanul venit din Peluza Sud 97 şi care îi învăţă pe toţi coechipierii cântecele galeriei, şi Adrian Cârstea, jucătorul care plecă de la „clona” (toţi de FC U au o obsesie de a folosi acest termen în fiecare referire la echipa din Liga 1!) CS U Craiova şi refuză Steaua lui Marius Lăcătuş ca să joace la FC Universitatea Craiova.

Un fan special l-a ridicat pe Napoli de pe scaun cu „O sole mio”

Un moment deosebit a fost oferit de un fan care a cerut microfonul şi i-a dedicat lui Nicolo Napoli un cântec. Şi nu unul popular oltenesc sau unul de petrecere, ci „O sole mio”, celebra canţonetă napoletană compusă în 1898 de Eduardo di Capua şi Alfredo Mazzucchi. Toată lumea a amuţit în momentul în care vocea de tenor a lui Iulian Codruţ Stănescu a umplut efectiv sala şi sufletele tuturor. Mister Napoli a făcut o faţă de parcă primise o ofertă de Juventus – Torino, nu Colentina! – s-a ridicat de pe scaun şi i s-a alăturat neaşteptatului solist. Care, atenţie, este chiar solist al Operei din Craiova! Reţineţi acest nume: Iulian Codruţ Stănescu, 43 de ani. Cu siguranţă veţi mai auzi de el. ”O sole mio” n-a fost totul, a urmat „Torna a Surriento”, iar aplauzele au fost, de fapt, ovaţii, de parcă marcase FC U Craiova împotriva lui CS U Craiova! Petrecera continuă până în miez de noapte şi nu fu umbrită nici măcar de victoria „clonei” cu Viitorul… VEZI GALERIA FOTO.

„O înfrângere cu Cârcea nu ne afecta poziţia, dar ce ruşine era, ce-ar mai fi râs ăştia de la PSD de noi, mă îngropam de ciudă, eram hotărât să donez toată mâncarea la o casă de copii, nu mai făceam nicio petrecere. Ne trecu glonţul pe la ureche, mare noroc avurăm” – Adrian Mititelu

„Doar noi şi Dinamo mai avem «peluze». Aaaa, şi Clujul, U Cluj… Vedeţi, tot Universitatea… Galerii adevărate, nu doar suporteri… Suporteri are şi Steaua, dar n-are galerie. Ia imaginaţi-vă un meci FC Universitatea Craiova – Dinamo pe «Oblemenco», cu peluzele pline… Nimeni nu mai are aşa ceva în România” – Gabi Blondu’

250.000 de euro a costat FC Universitatea Craiova din august până în decembrie, mingii, echipament, salarii, prime, hrană, cantonament

1.500 de lei net este salariul mediu în lotul lui FC Universitatea Craiova

200 de lei este prima de victorie, uneori dublată la meciurile mai grele, la egal Mititelul nu dă niciun leu

180.000 de lei a cheltuit Adrian Mititelu pe cele 30 de mingii pe care le are FC Universitatea Craiova la dispoziţie

50.000 de euro a costat echipamentul Adidas cu care a îmbrăcat Mititelu tot lotul, de la tricouri la canadiene